20 de poezii minunate despre frumusețe în toate formele ei

Cine poate lăuda mai bine frumusețea decât poeții? Un poet exploatează limbajul și puterile lor meșteșugite ale cuvintelor pentru un impact emoțional maxim, așa cum veți vedea în această listă de poezii despre frumusețe. Poeziile pe care le veți citi în această colecție de 20 de poezii scurte despre frumusețe explorează toate fațetele frumuseții, aprecierea ei, actul de a o crea, găsirea frumuseții în natură, urmărirea frumuseții în dragoste și romantism și recunoașterea corpurilor frumoase într-un mod pozitiv.

„Bad Day at the Beauty Salon” de Maggie Estep

Citește textul aici.

„Frumusețea” de Elinor Wylie

Nu spuneți despre frumusețe că e bună,
Sau că e ceva mai mult decât frumoasă,
Sau că e elegantă până la aripile porumbeilor din pădure
Aripile ei sălbatice de pescăruș.

Nu-i spuneți răutăcioasă; cuvântul ăsta atinge

Consumați-o ca pe un blestem;
Dar nu o iubiți nici prea mult, nici prea mult,
Căci asta e și mai rău.

O, ea nu e nici bună, nici rea,
Dar nevinovată și sălbatică!
Închipuiți-o și ea moare, care avea
Inima tare de copil.

„Frumusețea din natură” de Arti Chopra

Există un poem în fiecare floare,
un sonet în fiecare copac,
o poveste în fiecare viață
este doar pentru ca tu să vezi…

există o lirică în fiecare pârâu
cum se precipită peste stânci,
există o odă în fiecare nuanță,
cum se desface minunea iubirilor,

există ritm în fiecare sunet,
în fiecare bătaie de inimă,
există poezie în fiecare uniune
și în fiecare cuplu care se desparte

și așa cum există minune
în fiecare viață nouă creată
există tristețe și regret,
pentru cele nespuse și nespuse

ascultați muzica
pe care urechile voastre nu o pot auzi,
încordonați-vă pentru melodia
care este atât de departe și totuși atât de aproape

minunea creatorului,
magia divinului
este acolo pentru a o simți, pentru noi toți,
pentru ca în curând să fie al tău și al meu

„Frumusețea este scurtă și violentă” de Snehal Vadher

Frumusețea este scurtă și violentă
ca fulgerul alb
din Nilgiri lent și bruscă
trențuită ca părul ei
într-o dimineață era un ciorchine
de struguri atârnat lângă fiecare
ochi poate că vine de unde
femeie vocile copiilor
vin spărgându-și drumul
la inima mea pietrele
picioarele mele care sunt ușoare
și grele de la mersul
căii pline și iuți
raul curge erodând
bazinele cu sinuozitatea
dorinței sale blânde și neîndurător
zilele anii bolovanii anilor
încărcați de un uriaș în josul dealului
trebuie să urcăm spre brusc
albastru sinuos

„Frumusețea negrului” de Margaret Burroughs

(22 mai, 1965)

Când ne privim pe noi înșine
Ne vedem prin ochii
Care au fost școlarizați
Să vadă frumos doar ceea ce este opac,
Frumos pentru noi pielea care este frumoasă,
Ochi frumoși pentru noi care sunt luminoși,
Cu părul drept,
Cu buzele subțiri,
Dumnezeii și zeițele noastre
Strălucesc într-o albeață opalescentă
Și zilnic ne închinăm la acest altar.
Să ne fie urâtă pielea noastră neagră ca de satin,
Să ne fie urâte buzele noastre fulgurante,
Să ne fie urâți ochii noștri de miezul nopții,
Să ne fie urâtă părul nostru crispat,
Așa ne-am respins imaginea.
Dar nu este așa cum ar trebui să fie
Noi, negrii, trebuie să ne naștem din nou.
Să știi că negrii, ca și celelalte rase
Au frumusețea lor distinctă,
Să știi că și noaptea stihială este frumoasă.

„Frumusețea unei femei” de Audrey Hepburn

Frumusețea unei femei
nu stă în hainele pe care le poartă,
în silueta pe care o poartă,
sau în felul în care își piaptănă părul.
Frumusețea unei femei
trebuie să fie văzută din ochii ei;
pentru că acolo este poarta de intrare în inima ei,
locul în care locuiește dragostea.
Frumusețea unei femei
nu stă în alunița de pe față;
Dar adevărata frumusețe a unei femei,
este reflectată de sufletul ei.
Este grija pe care are grijă să o dăruiască,
pasiunea pe care o arată;
Și frumusețea unei femei
cu trecerea anilor nu face decât să crească.

„Ghidul frumuseții pentru o fată brună” de Aranya Johar

„Haiku” de Fukuda Chiyo-Ni

ploaie de primăvară—
toate lucrurile de pe pământ
devin frumoase

„Am murit pentru frumusețe-dar am fost rară” de Emily Dickinson

Am murit pentru frumusețe, dar am fost rară
Ajunsă în mormânt,
Când unul care a murit pentru adevăr era așezat
Într-o cameră alăturată.

S-a întrebat încet de ce am eșuat? 5
„Pentru frumusețe”, i-am răspuns. 5
„Iar eu pentru adevăr,-cele două sunt una;
Suntem frați”, a spus el.

Și astfel, ca niște rude întâlnite o noapte,
Am vorbit între camere, 10
Până ce mușchiul ne-a ajuns pe buze,
Și ne-a acoperit numele.

„Poporul meu” de Langston Hughes

Noaptea este frumoasă,
Așa sunt fețele poporului meu.

Stelele sunt frumoase,
Așa sunt ochii poporului meu.

Frumos, de asemenea, este soarele.
Frumoase, de asemenea, sunt și sufletele poporului meu

„Despre frumusețe” de Khalil Gibran

Și un poet a spus: Vorbește-ne despre frumusețe.
Și el a răspuns:
Unde vei căuta frumusețea și cum
o vei găsi dacă nu va fi ea însăși calea și călăuza ta?”
Și cum vei vorbi despre ea dacă nu va fi ea însăși țesătoarea vorbelor tale?

Cuvântăreții și răniții spun:
„Frumusețea este bună și blândă.
Ca o tânără mamă pe jumătate timidă de propria
glorie ea umblă printre noi.”
Și cei pasionați spun: „Nu, frumusețea este
un lucru de putere și de groază.
Ca o furtună ea zguduie pământul
de sub noi și cerul de deasupra noastră.”

Cei obosiți și cei obosiți spun: „Frumusețea este
de șoapte blânde. Ea vorbește în spiritul nostru.
Vocea ei cedează tăcerilor noastre ca o lumină slabă
care tremură de frica umbrei.”
Dar cei neliniștiți spun: „Am auzit-o pe ea
strigând printre munți,
Și odată cu strigătele ei a venit și sunetul de
gălăgie, și bătaia aripilor și
ragetul leilor.”

Noaptea, paznicii cetății spun:
„Frumoasa se va ridica odată cu zorii dinspre
est.”
Și la amiază muncitorii și drumeții
spun: „Am văzut-o aplecându-se peste
pământ de la ferestrele apusului.”

În timpul iernii spun cei legați de zăpadă: „Ea va
veni cu primăvara sărind pe dealuri.”
Și în arșița verii secerătorii spun,
„Am văzut-o dansând cu frunzele de toamnă
Și am văzut un fir de zăpadă în părul ei
.”
Toate aceste lucruri le-ați spus despre frumusețe,
Dar în adevăr n-ați vorbit despre ea, ci despre
nevoi nesatisfăcute,
Și frumusețea nu este o nevoie, ci un extaz.
Nu este o gură însetată și nici o mână întinsă
goală,
Ci mai degrabă o inimă înflăcărată și un suflet în-
cântat.
Nu este imaginea pe care ai vrea să o vezi și nici cântecul pe care ai vrea să-l auzi,
Ci mai degrabă o imagine pe care o vezi deși
închizi ochii și un cântec pe care îl auzi deși
ți închizi urechile.
Nu este seva din scoarța încrețită,
nici o aripă atașată de o gheară,
Ci mai degrabă o grădină veșnic înflorită și
un stol de îngeri veșnic în zbor.

Populați din Orphalese, frumusețea este viața când
viața își dezvăluie fața ei sfântă.
Dar tu ești viața și tu ești vălul.
Frumusețea este veșnicia privindu-se în oglindă.
Dar tu ești veșnicia și tu ești oglinda.
Dar tu ești veșnicia și tu ești oglinda.

„Frumoasa” de Katie Makkai

„Rondelul frumuseții nemiloase” de Geoffrey Chaucer

Cei doi ochi mari ai tăi mă vor ucide deodată;
Frumusețea lor mă zguduie pe mine, care eram cândva senin;
Drept prin inima mea rana e iute și ascuțită.

Doar cuvântul tău va vindeca rana
La inima mea rănită, cât timp încă rana e curată-
Cei doi ochi mari ai tăi mă vor ucide deodată;
Frumusețea lor mă zguduie pe mine care eram cândva senin.

Pe cuvântul meu, îți spun cu credință
Pe viață și după moarte ești regina mea;
Pentru că odată cu moartea mea se va vedea tot adevărul.
Cei doi ochi mari ai tăi mă vor ucide deodată;
Frumusețea lor mă zguduie pe mine, care altădată eram senin;
Drept prin inima mea rana e iute și ascuțită.

„She Walks in Beauty” de Lord Byron (George Gordon)

She walks in beauty, like the night
Of cloudless climes and starry skies;
And all that’s best of dark and bright
Meet in her aspect and her eyes;
Thus mellowed to that tender light
Which heaven to gaudy day denies.

O umbră mai mult, o rază mai puțin,
Ar fi afectat pe jumătate harul fără nume
Ce se unduiește în fiecare trestie de corb,
Sau luminează blând peste chipul ei;
Unde gânduri senine și dulci exprimă,
Cât de pur, cât de drag le este lăcașul.

Și pe obrazul acela, și pe fruntea aceea,
Atât de blândă, atât de calmă, dar elocventă,
Surâsurile care cuceresc, nuanțele care strălucesc,
Dar spun de zile petrecute în bunătate,
O minte împăcată cu toate cele de jos,
O inimă a cărei iubire e nevinovată!

„Sonet 54: O, cât de mult mai mult pare frumusețea frumoasă” de William Shakespeare

O, cât de mult mai mult pare frumusețea frumoasă
Pe acea dulce podoabă pe care o dă adevărul!
Trandafirul pare frumos, dar mai frumos ni se pare
Pe acel dulce miros care trăiește în el.
Florile caniculare au din plin un colorit la fel de adânc
Ca tinctura parfumată a trandafirilor,
Se agață de astfel de spini și se joacă la fel de desfrânat
Când răsuflarea verii dezvăluie mugurii lor mascați;
Dar, pentru că doar virtutea lor e spectacolul lor,
Ei trăiesc nestingheriți și nerespectați se sting,
Morți de ei înșiși. Trandafirii dulci nu fac așa;
Din dulcea lor moarte se fac cele mai dulci mirosuri.
Și tot așa și din tine, frumoasă și frumoasă tinerețe,
Când aceea va vadi, prin versuri îți distilează adevărul.

„Sonet: Către Tartar, o frumusețe de terrier” de Thomas Lovell Beddoes

Câini de zăpadă, cu urechea de cea mai brună vopsea,
Ca ultima frunză orfană a copacului gol
Ce se cutremură în toamna neagră; Deși prin tine,
De auz nepăsător și de ochi neștiutori,
Nu a înțeles vorbirea articulată a oamenilor
Nici nu a marcat mintea artificială a cărților,
Vocea muritorilor eternizată de penel,-
Tu ai gândul și limba toate necunoscute
Cei din Babel învățăcei; De multe ori privirile cele mai intense,
Scoate îndelung asupra vreunei pietre cu nervuri întunecate,
Tu dăruiești, învățând misterele moarte
Din ziua nașterii lumii, de multe ori pe un ton nerăbdător
Cu tovarăși cu coada iute la fire bandezi cele mai prompte răspunsuri,
Solicitări canine, amabilități patrupede.

„Tot voi culege frumusețea acolo unde crește” de Edna St. Vincent Millay

Încă voi culege frumusețea acolo unde crește:
În ciupercile colorate și în ceața pătată
Surprinse pe mâncăruri uitate; în șanțuri și mlaștini
Filmate strălucitor cu curcubee neregulate
De rugină și ulei, unde jumătate de oraș își aruncă
Celelalte cutii de conserve goale; și în vreun buștean spongios
De unde sare cu capul înainte broasca de smarald udă….
Și o pupilă neagră în scursura verde se arată.
Ei, locuitor al diverselor locuri
Surâzând la toate ușile, le împing pe toate.
Oh, voi care, temători de un balamale scârțâind
Vă întoarceți în veci cu fețele lăbărțate,
Vă spun că Frumoasa poartă o ultra franjură
Neștiută de voi pe șalul ei de mătase!

„Un lucru de frumusețe (Endymion)” de John Keats

Un lucru de frumusețe este o bucurie veșnică:
Dragostea lui crește; niciodată
Nu va trece în neant; ci încă ne va păstra
O boltă liniștită pentru noi, și un somn
Cu vise dulci, și sănătate, și respirație liniștită.
De aceea, în fiecare dimineață, împletim
O bandă înflorită care să ne lege de pământ,
În ciuda deznădejdii, a lipsei inumane
De naturi nobile, a zilelor mohorâte,
Din toate căile nesănătoase și prea întunecate
Făcute pentru căutarea noastră: da, în ciuda tuturor,
Câteva forme de frumusețe îndepărtează paloarea
Din spiritele noastre întunecate. Așa e soarele, așa e luna,
Arbori bătrâni și tineri, răsărind o binefacere umbroasă
Pentru oile simple; și așa sunt narcisele
Cu lumea verde în care trăiesc; și pârâiașe limpezi
Ce-și fac un acoperământ răcoros
Împotriva anotimpului cald; Frunza din mijlocul pădurii,
Încărcată cu un strop de flori frumoase de trandafir de mosc:
Și așa este și măreția doinelor
Ce-am închipuit pentru puternicii morți;
Un izvor nesfârșit de băutură nemuritoare,
Să se reverse spre noi de la marginea cerului.

„Fără titlu: Ne naștem cu toții atât de frumoși” de Rupi Kaur

„Tinerețe și frumusețe” de William Carlos Williams

Am cumpărat un dishmop-
nu avea nici o fiică-
pentru că au răsucit
panglici fine de cupru strălucitor
în jurul unei sfori albe
și au făcut un cap ciufulit
din el, îl fixaseră
pe un băț de frasin răsucit
subțire la gât
drept, înalt-
atârnat în poziție verticală
pe suportul de perete de aramă
pentru a fi o lumină pentru mine
și goală
cum trebuie să pară o fată
pentru tatăl ei.

Pentru mai multe colecții minunate de poezie curatoriate de Book Riot, consultați:

Pentru mai multe colecții minunate de poezie curatoriate de Book Riot, consultați

• „58 de poeme frumoase de dragoste pe care să le citești chiar acum”
• „15 poeme despre fericire pentru a-ți reseta ziua”
• „33 de poeme despre natură care onorează frumusețea și brutalitatea lumii naturale”
• „25 de poeme feministe care să provoace și să inspire femeile urâte”