La începutul acestei săptămâni, oamenii de știință de la Oregon Health and Science University au anunțat că au produs celule stem embrionare de la un embrion uman clonat. Iată 9 lucruri pe care ar trebui să le știți despre clonarea umană:
1. Clonarea este o formă de reproducere în care descendenții nu rezultă din unirea întâmplătoare a unui ovul și a unui spermatozoid (reproducere sexuală), ci din replicarea deliberată a constituției genetice a unui alt individ unic (reproducere asexuată). Prin urmare, clonarea umană este producerea asexuată a unui nou organism uman care, în toate etapele dezvoltării umane, este, din punct de vedere genetic, virtual identic cu o ființă umană existentă în prezent sau existentă anterior.
2. Clonarea umană se realizează prin intermediul unei tehnici denumite transfer nuclear de celule somatice (SCNT). Procesul implică introducerea de material din nucleul unei celule somatice umane (orice celulă biologică care formează corpul unui organism, deși, în scopul SCNT, de obicei o celulă de piele) într-un ovocit (o celulă ovul feminină care nu a trecut încă prin procesul de transformare în ovul) al cărui nucleu propriu a fost îndepărtat sau inactivat. Ovocitele devine un ovul care acum nu mai are nevoie să fie fertilizat, deoarece conține cantitatea corectă de material genetic. Această nouă entitate începe să se dividă și să crească, dând naștere unui embrion uman clonat.
3. Clonarea nu produce o replică genetică exactă a donatorului (persoana de la care a fost luat materialul genetic pentru a produce embrionul clonat). Toate celulele umane, inclusiv ovulele și spermatozoizii, conțin organite mici, producătoare de energie, numite mitocondrii. Mitocondriile conțin o mică bucată de ADN care specifică instrucțiunile genetice pentru producerea mai multor proteine mitocondriale esențiale. SCNT transferă nucleul în ovocit care conține ADN mitocondrial al donatoarei de ovule. La fel ca în cazul reproducerii sexuale, embrionul produs prin clonare conține material genetic de la doi indivizi diferiți.
4. Din cauza interacțiunilor lipsă, dar cruciale, dintre spermatozoid și ovul, „erorile de reprogramare genetică” sunt inerente clonării. Acest lucru duce la „amprentări” genetice aleatorii și răspândite și la defecte „epigenetice” care sunt ambele cauze cunoscute ale cancerului. În plus față de defectele „epigenetice”, celulele derivate din clonare care sunt injectate înapoi în donator sunt respinse din cauza expresiei epigenetice greșite, a diferențelor genetice datorate ADN-ului mitocondrial și a incompatibilității celulelor prea imature în dezvoltare pentru a interacționa cu mediile tisulare adulte. Acesta este principalul obstacol în calea utilizării materialului provenit din embrioni clonați pentru tratamentul bolilor.
5. Utilizarea termenilor de clonare terapeutică și clonare reproductivă este înșelătoare. Orice clonare produce un embrion uman și, prin urmare, este de natură reproductivă. Formularea mai precisă și neutră este clonare pentru a produce copii și clonare pentru cercetare biomedicală. Acești termeni fac o distincție între clonarea care are ca rezultat crearea unui embrion în vederea distrugerii ulterioare și cea care este creată pentru a continua procesul normal de dezvoltare umană.
6. Principala obiecție morală față de clonarea pentru cercetare este că aceasta creează viață umană doar cu scopul de a o distruge; folosind un embrion uman doar ca un mijloc pentru un scop. Pentru a justifica uciderea acestor ființe umane pentru „piesele lor de schimb”, trebuie să ignorăm înțelegerea științifică a ceea ce face un membru al speciei umane și să argumentăm pe baza definiției metafizice a ceea ce constituie calitatea de persoană’. Deși este adevărat că multe persoane se opun clonării embrionilor umani din motive religioase și etice valide, problema nu este împărțită de-a lungul spectrului politic tipic stânga/dreapta. Chiar și susținătorii pro-alegeri și alții care au opinii politice laice și/sau progresiste găsesc suficiente preocupări etice pentru a se opune procedurii. Daniel Sulmasy, profesor de medicină și bioetician la Universitatea din Chicago, a declarat pentru National Public Radio (NPR): „Acesta este un caz în care cineva își propune în mod deliberat să creeze o ființă umană cu unicul scop de a distruge acea ființă umană. Sunt din școala care crede că acest lucru este greșit din punct de vedere moral, indiferent de cât de mult bine ar putea ieși din el.”
7. În prezent, principala justificare pentru clonarea terapeutică este ca mijloc de recoltare a celulelor stem embrionare – un proces care pune capăt unei vieți umane – în scopuri de cercetare. În ciuda anilor de agitație mediatică și a miliardelor de dolari dedicate acestei întreprinderi, cercetarea în domeniul celulelor stem embrionare (ESCR) nu a produs niciodată terapii dovedite clinic – și probabil că nu va produce niciodată. După cum a scris Washington Post la începutul acestei săptămâni, „puțini experți cred că producția de celule stem prin clonare va fi probabil utilă din punct de vedere medical în curând, sau poate vreodată”. ESCR a fost unul dintre cele mai costisitoare bâlbâieli din istoria biomedicală.
8. Clonarea nu numai că agravează problemele etice ale ESCR, dar adaugă un număr semnificativ de alte probleme morale. Această abordare machiavelică ar fi greu de justificat chiar și în cazul în care ESCR ar duce la vindecări miraculoase. Dar cercetarea care utilizează celule stem embrionare recoltate pare a fi o întreprindere inutil de speculativă și o risipă de bani, de viață și de cercetare medicală. Cu toate acestea, utilizarea de celule stem adulte nu prezintă niciuna dintre problemele etice și mult mai puține dintre complicațiile biomedicale ale ESCR. De fapt, mai mult de 70 de tipuri de terapii au fost dezvoltate cu ajutorul celulelor stem adulte.
9. După cum a explicat Consiliul prezidențial pentru bioetică în 2005,
Perspectiva clonării pentru a produce copii, care ar fi o formă radical nouă de procreare, ridică preocupări profunde cu privire la identitate și individualitate, la sensul de a avea copii, la diferența dintre procreare și fabricare și la relația dintre generații. Clonarea în scopul cercetării biomedicale ridică, de asemenea, noi întrebări cu privire la manipularea unor ființe umane în beneficiul altora, la libertatea și valoarea cercetării biomedicale, la obligația noastră de a-i vindeca pe cei bolnavi (și la limitele acesteia), precum și la respectul și protecția datorate vieții umane în devenire. Mai mult, dezbaterile legislative privind clonarea umană ridică întrebări cu privire la relația dintre știință și societate, în special dacă societatea poate sau ar trebui să exercite un control etic și prudențial asupra tehnologiei biomedicale și asupra desfășurării cercetării biomedicale. Rar s-a întâmplat ca o inovație aparent atât de mică să ridice întrebări atât de mari.
(Deși studiile privind clonarea și ESCR produse de Consiliul Prezidențial pentru Bioetică au fost cândva disponibile la Bioethics.gov, administrația Obama a eliminat toate lucrările produse de consiliul anterior).