Acedia este un termen din vocabularul grecesc clasic pe care un autor creștin din secolul al IV-lea, Evagre Ponticul, îl folosește într-un sens special, pentru a descrie o stare psihică caracterizată, printre altele, prin dezgust și deprimare și care, după el, se încadrează în ceea ce a devenit prima listă a păcatelor capitale. Cuvântul ne-a fost transmis de un alt călugăr din deșerturile egiptene, Jean Cassien, cu o schimbare de sens care îl face foarte greu de distins de tristețe: publicul său fiind foarte diferit de cel al predecesorului său, deoarece el scria pentru latini, puțin înclinați spre viața anacoretică, dar în rândul cărora s-au dezvoltat primele mari instituții cenobitice ale Occidentului. Un secol mai târziu, papa Grigore cel Mare scoate acedia de pe lista păcatelor capitale, fie pentru că nu o deosebește de tristețe (și de lene), fie pentru că o consideră o stare morbidă și, ca atare, dependentă de îngrijiri medicale. Cuvântul a supraviețuit totuși până la Toma d’Aquino și mai târziu, iar studiul său oferă date valoroase despre stările psihice care prefigurează depresiile noastre moderne.
Localizador
Blog Network
