Adaptarea este înscrisă în natură. Mediul, profesia și viețile noastre personale sunt în continuă schimbare. Pentru a ne asigura vitalitatea, ne adaptăm în mod constant; reacționăm la mediul extern și suntem afectați și modelați de lucrurile care se întâmplă în jurul nostru. Adaptarea are loc în natură fără a fi anticipată și fără a opune rezistență. Cu toate acestea, pentru noi, ca ființe umane, schimbarea reprezintă necunoscutul – ceva cu care nu suntem obișnuiți și, prin urmare, adesea ne ferim să ne asumăm. Din punct de vedere științific, înțelegem că evoluția nu are loc fără adaptările și modificările necesare prin care trec organismele de-a lungul generațiilor. Tocmai aceste schimbări din natură, cum ar fi modelele de hibernare sau de migrație ale unui animal, sunt cele care permit unei specii să evolueze și, în cele din urmă, să supraviețuiască în această lume în continuă schimbare.
Sinele umane răspund la schimbări atât din punct de vedere fizic, cât și social. Fiziologia noastră poate fi alterată de variabile precum clima, geografia și timpul. Corpurile noastre se adaptează pentru a ne proteja de boli și pentru a ne permite să consumăm diferiți nutrienți care sunt disponibili în mediile noastre specifice.
În stomatologie, ne petrecem majoritatea timpului încercând să ne modelăm procesul de restaurare în funcție de mediu. Caracteristicile faciale, dinamica buzelor și preocupările funcționale fac parte din viața noastră de zi cu zi. Cu toate acestea, în unele cazuri, munca noastră supraviețuiește sau eșuează bazându-se mai mult pe procesul de adaptare al pacientului decât pe abilitatea sau inteligența noastră tehnică. Eforturile noastre de restaurare sunt depuse asupra unui individ care trăiește și respiră, astfel încât restaurările noastre trebuie să fie gata să trăiască și să respire împreună cu pacientul nostru. Mediul oral nu este constant; carcasele condilare se schimbă, osul se resorb, iar dinții se mișcă. Uneori avem impresia că urmărim o țintă în mișcare. În timp ce unii pacienți trec prin lucrări protetice majore și nu par să se chinuie niciodată, alții pot primi ajustări minore și au dificultăți de adaptare la schimbări. Trebuie să recunoaștem schimbările și reacțiile inevitabile care apar în viața de zi cu zi a pacientului. Pe termen scurt, restaurările noastre pot însemna diferența în ceea ce privește sănătatea și estetica imediată a pacienților noștri. Obiectivele noastre ar trebui să fie, de asemenea, pe termen lung și, prin urmare, trebuie să rămânem conștienți de mediul dinamic în care munca noastră trebuie să supraviețuiască. Această perspectivă poate reprezenta o schimbare față de modul obișnuit în care ne privim munca. Dar, la fel ca animalele din natură, supraviețuim în profesia noastră prin dorința noastră de a ne schimba și de a ne adapta.
Peter Pizzi, MDT, CDT
Editor-șef
[email protected]
.