Antrax (boala lânii; boala culegătorilor de cârpe)

• Ce este antraxul (boala culegătorilor de lână, boala culegătorilor de cârpe)
• Statistici privind antraxul (boala culegătorilor de lână, Ragpickers’ Disease)
• Factori de risc pentru antrax (Woolsorters’ Disease, Ragpickers’ Disease)
• Progresia antraxului (Woolsorters’ Disease, Ragpickers’ Disease)
• Simptomele antraxului (Woolsorters’ Disease, Ragpickers’ Disease)
• Examinarea clinică a antraxului (Woolsorters’ Disease, Ragpickers’ Disease)
• Cum se diagnostichează antraxul (Woolsorters’ Disease, Ragpickers’ Disease)
• Cum se diagnostichează antraxul (Woolsorters’ Disease, Ragpickers’ Disease)?
• Prognosticul antraxului (Boala lânii, Boala cârpaciilor)
• Cum se tratează antraxul (Boala lânii, Boala cârpaciilor)?
• Referințe despre antrax (boala lânii, boala cârpacilor)

Ce este antraxul (boala lânii, boala cârpacilor)

Antraxul este cauzat de Bacillus anthracis, o bacterie care se găsește în mediul înconjurător, în sol. Sporii acestor bacili Gram-pozitivi sunt extrem de rezistenți și rezistă la temperaturi și umiditate extreme. Această boală afectează în principal erbivorele, deși poate apărea infecția la om.

Infecția umană cu B. anthracis implică cel mai adesea pielea (antrax cutanat), sau plămânii (antrax prin inhalare) sau, rareori, intestinul (antrax gastrointestinal).

Statistici privind antraxul (boala lânii, boala cârpacilor)

Statele Unite ale Americii

Infecția cu antrax este rară. Din 1955 până în 1994, cazurile din SUA au totalizat 235, cu 224 de cazuri de antrax cutanat, 11 cazuri de antrax inhalator și 20 de decese. Ultimul caz mortal din această perioadă a avut loc în 1976, când un meșter casnic a murit de antrax inhalator după ce a lucrat cu fire importate din Pakistan.

Înainte de octombrie 2001, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au investigat mai multe amenințări în Statele Unite, inclusiv în Indiana, Kentucky, Tennessee și California. Din octombrie 2001, au fost identificate 22 de cazuri confirmate sau suspecte de infecție cu antrax, diseminate prin intermediul sistemului poștal american. Au fost raportate cazuri din Florida, New York, New Jersey, Districtul Columbia și Connecticut. Au fost confirmate 11 cazuri de antrax inhalator și 11 cazuri de antrax cutanat, dintre care 7 sunt confirmate și 4 sunt suspecte.

La nivel internațional

În 1958, aproximativ 100.000 de cazuri de antrax au avut loc în întreaga lume. Nu există cifre exacte din cauza dificultăților de raportare în Africa. Antraxul este endemic în Africa și Asia, în ciuda programelor de vaccinare.

Au apărut focare sporadice ca urmare atât a unor perturbări agricole, cât și militare. În timpul războiului civil din Rhodesia din 1978, eșecul programelor de vaccinare veterinară a dus la o epidemie umană, provocând 6.500 de cazuri de antrax și 100 de decese. Un incident la o instalație militară de microbiologie din fosta Uniune Sovietică, în 1979, s-a soldat cu 66 de decese.

Antraxul uman este adesea asociat cu lucrătorii agricoli sau industriali care intră în contact cu țesuturi animale infectate.

Mortalitate/Morbiditate

Antraxul este în primul rând zoonotic – adică este o boală care se transferă de la animale la oameni. Cea mai mare parte a bolii antrax este cutanată (95%). Restul cazurilor de boală sunt inhalatorii (5%) și gastrointestinale (< 1%).

Factori de risc pentru antrax (boala lânii, boala cârpacilor)

Infecția cu antrax este rară ca urmare a vaccinării turmelor. Factorii de risc includ:

• Manipularea produselor de origine animală contaminate;
• Procesarea părului de animale;
• Contactul cu animale;
• Produse provenite de la animale.

Ocupațiile cu risc sunt:

• Veterinari;
• Manipulatori de animale;
• Lucrători în abatoare;
• Laboratori.

Progresia antraxului (boala lânii, boala cârpacilor)

Perioada de incubație este de 1-10 zile.

De departe cea mai frecventă formă este antraxul cutanat. Leziunea mică, eritematoasă și maculopapulară este inițial nedureroasă. Ulterior se poate vezicula și ulcera, cu formarea unei escare negre centrale. Boala se autolimitează la majoritatea pacienților, dar, ocazional, edemul perivesicular și limfadenopatia regională pot fi marcate și poate apărea toxemia.

Aplicarea respiratorie (antrax prin inhalare) urmează inhalării sporilor. O boală febrilă este însoțită de tuse neproductivă și disconfort retrosternal; efuziile pleurale sunt frecvente. Netratată, mortalitatea este de aproximativ 90%.

Antraxul gastrointestinal este datorat consumului de carne contaminată. Se prezintă ca o gastroenterită severă; pot apărea hematemeză și diaree cu sânge. Pot urma toxemie, șoc și deces.

Simptomele antraxului (boala lânii, boala cârpacilor)

• Antrax cutanat: Papulă, bășică sau ulcer nedureros după contactul cu material infectat. Poate fi prezentă și febră.
• Antrax prin inhalare: Febră, tuse și dificultăți de respirație – similar unei pneumonii atipice.
• Antrax gastrointestinal: Greață și vărsături, diaree.

Cum se diagnostichează antraxul (boala lânii, boala cârpacilor)?

• Dacă se suspectează antrax cutanat, se va face o cultură a leziunii cutanate pentru a identifica bacteria care cauzează antraxul.
• Antrax prin inhalare: Se poate folosi sputa sau sângele pentru cultură. Testele serologice pot fi, de asemenea, folosite pentru a detecta toxinele – factori letali sau de edem.

Prognosticul antraxului (Boala lânii, Boala cârpacilor)

Prognosticul antraxului cutanat tratat cu antibiotice este excelent. Cu toate acestea, în absența antibioticelor, până la 20% dintre indivizi pot muri, deoarece antraxul se poate răspândi în fluxul sanguin.

Prognosticul antraxului prin inhalare, odată ce a ajuns în stadiul al doilea, este slab, chiar și cu terapie cu antibiotice. Până la 90% dintre cazurile aflate în al doilea stadiu sunt fatale.

Prognosticul antraxului gastrointestinal este, de asemenea, slab, o mare parte dintre indivizi murind din cauza acestei boli.

Cum se tratează antraxul (boala lânii, boala cârpacilor)?

Penicilina sau ciprofloxacina sunt cele mai bune tratamente. În infecțiile cutanate ușoare, terapia orală timp de 2 săptămâni este adecvată. În cazul infecțiilor mai severe, sunt necesare doze mari de antibiotice intravenoase, împreună cu îngrijiri de susținere adecvate.

Vaccinarea animalelor, precum și arderea sau îngroparea cadavrelor de animale infectate sunt importante pentru a controla boala în efectivele de animale.

Un vaccin uman este disponibil pentru cei care prezintă un risc ridicat.

.