Bhakti

Bhakti este un cuvânt sanscrit care înseamnă literalmente „devoțiune”, dar poate fi considerat mai specific ca fiind una dintre cele trei căi hinduse de mântuire. Karma (acțiune) și jnana (cunoaștere) le cuprind pe celelalte. (Knipe 757) Bhakti este cea mai populară cale de mântuire (838) și este centrată pe devotamentul față de o divinitate sau pe dragostea față de Dumnezeu. Bhakti este în mod inerent monoteistă, în sensul că devotamentul este plătit unei divinități, însă acea divinitate poate fi Shiva, Vishnu sau Shikti. (Wikipedia contributors)

Între 1400 și 1650, bhakti a crescut în popularitate în tot nordul Indiei, în parte datorită învățăturilor și scrierilor unui anume Ramanuja. Ramanuja a fost un brahman din sudul Indiei care a deviat de la dogmele găsite în Upanishads. (Knipe 764-65) Upanishadele învățau că moska dezvăluie că „aici nu există un sine individual”. (765) Ramanuja a învățat că sinele individual rămâne ca atare și este etern după eliberare. (765) Bhakti a găsit adepți deoarece oamenii obișnuiți puteau să se raporteze la exprimarea iubirii față de un Dumnezeu personal, mai degrabă decât față de o divinitate impersonală, fără formă.

Cei care urmează calea bhakti (numiți bhaktas) vor insista asupra „alterității lui Dumnezeu” (Smith 33) și vor sublinia faptul că suntem entități separate de Dumnezeu și că nu ne vom contopi cu Dumnezeu în viața de apoi. Acest punct de vedere este în contrast cu calea jnana (calea către Dumnezeu prin cunoaștere) și calea karma, care învață că adepții nu se vor limita la a fi în prezența lui Dumnezeu, ci vor deveni una cu Dumnezeu. (29-32, 33, 38)

Bhakti reprezintă un fel de anti-hinduism, în sensul că adepții pot „lăsa deoparte poverile grele ale ritualurilor și castelor și complexitățile subtile ale filozofiei și își pot exprima pur și simplu dragostea copleșitoare pentru Dumnezeu”. (Wikipedia contributors) Bhakti a instigat un „nou val remarcabil de teism devoțional” (Knipe 762) în India medievală și continuă să fie popular și astăzi. S-a înrădăcinat în multe limbi indiene, datorită includerii sale în Bhagavad Gita și în poemele tamile. (762)

Bhakti nu a fost doar importantă în dezvoltarea hinduismului, ci a oferit o cale accesibilă prin care se putea obține mântuirea. Iubirea și devotamentul sunt emoții umane naturale – Bhakti caută să canalizeze aceste emoții către Dumnezeu prin venerarea unei anumite forme încarnate a lui Dumnezeu.

• Comparație între credințele orientale: Budismul, hinduismul, taoismul, confucianismul, shintoismul
• Arhat și bodhisattva: Idealuri complementare ale budismului
• Baraka: Suntem într-o perpetuă nevoie de har

.