Bromură de Vecuroniu

PRECAUȚII

Din moment ce a fost raportată reactivitate alergică încrucișată în această clasă, solicitați informații de la pacienții dumneavoastră despre reacțiile anafilactice anterioare la alți agenți de blocare neuromusculară. În plus, informați-vă pacienții că au fost raportate reacții anafilactice severe la agenți de blocare neuromusculară, inclusiv la bromura de vecuroniu.

Insuficiență renală

Vecuroniul este bine tolerat fără prelungirea semnificativă din punct de vedere clinic a efectului de blocare neuromusculară la pacienții cu insuficiență renală care au fost pregătiți în mod optim pentru intervenție chirurgicală prin dializă. În condiții de urgență la pacienții anefrici poate apărea o oarecare prelungire a blocadei neuromusculare; prin urmare, dacă pacienții anefici nu pot fi pregătiți pentru o intervenție chirurgicală neelectivă,trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică de vecuronium.

Timp de circulație alterat

Condițiile asociate cu un timp de circulație mai lent în bolile cardiovasculare, vârsta înaintată și stările edematoase care au ca rezultat un volum crescut de distribuție pot contribui la întârzierea timpului de debut; prin urmare, doza nu trebuie crescută.

Boala hepatică

Experiența la pacienții cu ciroză sau colestază a evidențiat un timp de recuperare prelungit, în concordanță cu rolul pe care îl joacă ficatulîn metabolismul și excreția vecuroniului (vezi FARMACOLOGIE CLINICĂ, Farmacocinetică). Datele disponibile în prezent nu permit recomandări de dozare la pacienții cu insuficiență a funcției hepatice.

Utilizarea pe termen lung în I.C.U.

În unitatea de terapie intensivă, utilizarea pe termen lung a medicamentelor blocante neuromusculare pentru a facilita ventilația mecanică poate fi asociatăcu paralizie prelungită și/sau slăbiciune a mușchilor scheletici care poate fi observată pentru prima dată în timpul încercărilor de a deconecta acești pacienți de la ventilator. De obicei, acești pacienți primesc și alte medicamente, cum ar fi antibiotice cu spectru larg, narcotice și/sau steroizi și pot avea un dezechilibru electrolitic și boli care duc la dezechilibru electrolitic, episoade hipoxice de durată variabilă, dezechilibru acido-bazic și debilitare extremă, oricare dintre acestea putând intensifica acțiunile unui agent de blocare neuromusculară.În plus, pacienții imobilizați pentru perioade îndelungate dezvoltă frecvent simptome compatibile cu atrofia musculară de dezutilizare.Tabloul de recuperare poate varia de la redobândirea mișcărilor și a forței în toți mușchii la recuperarea inițială a mișcărilor mușchilor faciali și a mușchilor mici ai extremităților, apoi la restul mușchilor. În cazuri rare, recuperarea se poate întinde pe o perioadă îndelungată de timp și poate chiar, ocazional, să implice reabilitare. Prin urmare, atunci când este nevoie de ventilație mecanică pe termen lung, trebuie luat în considerare raportul beneficiu-risc al blocadei neuromusculare.

Nu a fost studiată suficient de mult perfuzia continuă sau dozarea intermitentă în bolus pentru susținerea ventilației mecanice pentru a susține recomandările de dozare. ÎN UNITATEA DE TERAPIE INTENSIVĂ, SE RECOMANDĂ O MONITORIZARE ADECVATĂ, CU UTILIZAREA UNUI STIMULATOR NERVOS PERIFERIC PENTRU A EVALUA GRADUL DE BLOCAJ NEUROMUSCULAR PENTRU A AJUTA LA EXCLUDEREA UNEI POSIBILE PRELUNGIRI A BLOCADEI. ORI DE CÂTE ORI SE ARE ÎN VEDERE UTILIZAREA VECURONIULUI SAU A ORICĂRUI AGENT DE BLOCAJ NEUROMUSCULAR LA TERAPIE INTENSIVĂ, SE RECOMANDĂ CA TRANSMISIA NEUROMUSCULARĂ SĂ FIE MONITORIZATĂ CONTINUU ÎN TIMPUL ADMINISTRĂRII ȘI RECUPERĂRII CU AJUTORUL UNUI STIMULATOR NERVOS. NU TREBUIE SĂ SE ADMINISTREZE DOZE SUPLIMENTARE DE BROMURĂ DE VECURONIU SAU DE ORICE ALT AGENT DE BLOCARE NEUROMUSCULARĂ ÎNAINTE DE A EXISTA UN RĂSPUNS CERT LA T1 SAU LA PRIMA CONTRACȚIE. DACĂ NU EXISTĂ NICIUN RĂSPUNS, ADMINISTRAREA INFUZIUNII TREBUIE INTERZISĂ PÂNĂ LA REVENIREA UNUI RĂSPUNS.

Obezitate severă sau boală neuromusculară

Pacienții cu obezitate severă sau boală neuromusculară pot prezenta probleme ale căilor respiratorii și/sau de ventilație care necesită îngrijiri specialeînainte, în timpul și după utilizarea agenților de blocaj neuromuscular, cum ar fi vecuroniul.

Hipertermia malignă

Multe medicamente utilizate în practica anestezică sunt suspectate de a fi capabile să declanșeze un hipermetabolism potențial fatal al mușchilor scheletici cunoscut sub numele de hipertermie malignă. Nu există date suficiente derivate din screeningul efectuat pe animale susceptibile(porcine) pentru a stabili dacă vecuroniul este sau nu capabil să declanșeze hipertermia malignă.

C.N.S.

Vecuroniul nu are niciun efect cunoscut asupra stării de conștiență, a pragului durerii sau a cerebrării. Administrarea trebuie să fie însoțită de o anestezie sau sedare adecvată.

Anestezicele inhalatorii

Utilizarea anestezicelor inhalatorii volatile, cum ar fi enfluranul, izofluranul și halotanul, împreună cu vecuroniul, va intensifica blocada euromusculară. Potențializarea este mai proeminentă în cazul utilizării enfluranului și izofluranului. Cu agenții de mai sus, doza inițială de bromură de vecuroniu poate fi aceeași ca și în cazul anesteziei echilibrate, cu excepția cazului în care anestezicul inhalator a fostadministrat pentru o perioadă de timp și la o doză suficientă pentru a fi atins echilibrul clinic (vezi FARMACOLOGIE CLINICĂ).

Antibiotice

Administrarea parenterală/intraperitoneală a unor doze mari de anumite antibiotice poate intensifica sau produce bloc neuromuscular pe cont propriu. Următoarele antibiotice au fost asociate cu diferite grade de paralizie: aminoglicozidele (cum ar fineomicina, streptomicina, kanamicina, gentamicina și dihidrostreptomicina); tetraciclinele; bacitracina; polimixina B; colistina și colistimetatul de sodiu. Dacă aceste antibiotice sau alte antibiotice nou introduse sunt utilizate împreună cu vecuronium, trebuie luată în considerare posibilitatea unei prelungiri neașteptate a blocului neuromuscular.

Thiopental

Vecuronium reconstituit, care are un pH acid, nu trebuie amestecat cu soluții alcaline (de ex, soluții de barbiturice, cum ar fi tiopentalul) în aceeași seringă sau administrate simultan în timpul perfuziei intravenoase prin același ac sau prin aceeași linie intravenoasă (vezi pct. DOZE ȘI ADMINISTRARE, Compatibilitate).

Alte

Experiența privind injectarea chinidinei în timpul recuperării după utilizarea altor relaxante musculare sugerează că pot apărea paralizii recurente. Această posibilitate trebuie luată în considerare și în cazul vecuroniului. Blocajul neuromuscular indus de vecuronium a fost contracarat de alcaloză și potențat de acidoză la animale de laborator (pisică). S-a demonstrat că dezechilibrul electrolitic și bolile care duc la un dezechilibru electrolitic, cum ar fi insuficiența corticală suprarenală, modifică blocajul neuromuscular. În funcție de natura dezechilibrului, se poate aștepta fie o intensificare, fie o inhibiție. Sărurile de magneziu,administrate pentru tratamentul toxemiei de sarcină pot potența blocajul neuromuscular.

Interacțiuni cu medicamente/teste de laborator

Niciuna cunoscută.

Carcinogeneză, mutageneză, afectarea fertilității

Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potențialul carcinogen sau mutagen sau afectarea fertilității.

Femeia

Efecte teratogene

Categoria C

Nu au fost efectuate studii de reproducere la animale cu vecuronium. De asemenea, nu se știe dacă vecuroniul poate provoca efecte nocive asupra fătului atunci când este administrat unei femei gravide sau dacă poate afecta capacitatea de reproducere. Vecuroniul trebuie administrat unei femei însărcinate numai dacă este în mod clar necesar.

Labor și naștere

Utilizarea vecuroniului la pacientele supuse operației cezariene a fost raportată în literatura de specialitate. După trahealintubația cu succinilcolină, s-au administrat doze de vecuroniu de 0,04 mg/kg (n = 11) și de 0,06 până la 0,08 mg/kg (n = 20). concentrațiile plasmatice venoase ombilicale au fost de 11% din concentrațiile materne la naștere, iar scorurile APGAR medii ale nou-născutului la 5 minute au fost ≥9 în ambele rapoarte. Acțiunea agenților blocanți neuromusculari poate fi potențată de sărurile de magneziu administrate pentru tratamentul toxemiei de sarcină.

Mamele care alăptează

Nu se știe dacă acest medicament este excretat în laptele uman. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, trebuie să se manifeste prudență atunci când vecuroniul este administrat unei femei care alăptează.

Utilizare pediatrică

Copiii cu vârsta sub 1 an, dar mai mari de 7 săptămâni, de asemenea testați sub anestezie cu halotan, sunt moderat mai sensibili lavecuronium pe bază de mg/kg decât adulții și au nevoie de aproximativ 1½ ori mai mult timp pentru a-și reveni. vezi pct. 2 DOZE ȘI ADMINISTRARE, subsecțiunea Utilizare la pacienți pediatrici pentru recomandări privind utilizarea la pacienții pediatrici cu vârsta cuprinsă între 7 săptămâni și 16 ani. Siguranța și eficacitatea vecuroniului la pacienții pediatrici cu vârsta mai mică de 7 săptămâni nu au fost stabilite.

Utilizarea în geriatrie

Studiile clinice cu vecuronium nu au inclus un număr suficient de subiecți cu vârsta de 65 de ani și peste pentru a determina dacă aceștia răspund diferit față de subiecții mai tineri. Există unele rapoarte în literatura de specialitate cu privire la un efect crescut și o durată mai lungă de acțiune a vecuroniului la vârstnici în comparație cu pacienții mai tineri. Cu toate acestea, alte rapoarte nu au constatat diferențe semnificative între vârstnicii sănătoși și adulții mai tineri. Vârsta înaintată sau alte afecțiuni asociate cu un timp de circulație mai lent, pot fi asociate cu o întârziere a timpului de debut (vezi PRECAUȚII, Timpul de circulație alterat). Cu toate acestea,dozele recomandate de vecuronium nu trebuie să fie crescute la acești pacienți pentru a reduce timpul de debut, deoarece dozele mai mari produc o durată de acțiune mai lungă (vezi FARMACOLOGIE CLINICĂ). Selectarea dozelor pentru un pacient vârstnic trebuie să fie prudentă,începând de obicei de la capătul inferior al intervalului de dozare, reflectând frecvența mai mare a scăderii funcției hepatice, renale sau cardiace, precum și a bolilor concomitente sau a altor tratamente medicamentoase. Se recomandă monitorizarea atentă a funcției neuromusculare.

.