După cum am discutat în alte articole, tulburarea complexă de stres posttraumatic (C-PTSD) este o afecțiune unică care este rezultatul suferinței unei serii de incidente traumatice pe o perioadă lungă de timp din partea unei persoane cu care victima are o relație de dependență, de obicei un părinte sau un alt îngrijitor primar. C-PTSD împărtășește multe trăsături ale mai cunoscutului PTSD (tulburare de stres posttraumatic), care este rezultatul unui număr mic de traume impersonale, cum ar fi accidentele de mașină. Cu toate acestea, are, de asemenea, multe caracteristici unice, care îi conferă o natură duală, în unele privințe mai asemănătoare cu unele tulburări de personalitate sau cu alte tulburări, cum ar fi tulburarea bipolară, cu care este adesea confundată.
În munca mea cu clienții care suferă de C-PTSD, sunt frecvent frapat de cât de dificil este pentru ei să ducă o viață împlinită. Una este să analizezi simptome precum disocierea, disreglarea emoțională, depresia sau anxietatea, dar alta este să apreciezi modul în care acestea interferează cu viața de zi cu zi a victimelor C-PTSD. Unul dintre cele mai tragice moduri în care acest lucru se manifestă este modul în care C-PTSD îngreunează formarea și menținerea unor relații interpersonale puternice și satisfăcătoare pentru persoanele care suferă de această boală. Deși există unii oameni care sunt cu adevărat cei mai fericiți pe cont propriu, pentru marea majoritate, relațiile de succes sunt esențiale pentru fericirea pe termen lung și satisfacția vieții. Dificultatea cu care se confruntă suferinzii de C-PTSD în menținerea unor relații stabile este, de fapt, unul dintre obstacolele majore în calea depășirii moștenirii experiențelor traumatice anterioare. Printre cei care reușesc să se „recupereze” cu succes din C-PTSD și continuă să ducă o viață satisfăcătoare, o relație de iubire de susținere joacă aproape întotdeauna un rol cheie în atingerea acestui obiectiv. Prin urmare, este de două ori tragic faptul că C-PTSD împiedică frecvent victimele sale să formeze relații de acest tip.
Există multe motive pentru care suferinzilor de C-PTSD le este greu să formeze relații sănătoase, dar acestea sunt unele dintre cele mai frecvente.
Ei aleg adesea partenerul greșit.
De regulă, suferinzii de C-PTSD au avut relații nesănătoase în copilărie și, adesea, acest lucru le influențează alegerea partenerilor romantici mai târziu în viață. Comportamentele pe care alții le-ar vedea ca semne de avertizare trec sub radarul lor sau, mai rău, sunt atractive în mod pozitiv pentru ei. Un alt factor este faptul că adesea sunt atât de disperați după experiența iubirii și a validării încât sunt deschiși la exploatarea de către parteneri abuzivi și manipulatori. Astfel de persoane pot recunoaște cu ușurință semnele cuiva care este ușor de abuzat și controlat și pot chiar să le caute în mod activ.
Suferinții de C-PTSD ar trebui, prin urmare, să fie întotdeauna atenți la semnele unei relații potențial abuzive și să fie deschiși la discutarea noilor relații cu terapeutul lor.
Ei se simt inconfortabil cu intimitatea.
Persoanele cu C-PTSD au aceeași dorință de intimitate și atașament ca oricine altcineva. În același timp, însă, le este adesea dificil să o angajeze în practică, retrăgându-se uneori în moduri care sunt derutante sau dureroase pentru partenerul lor. Acest lucru este valabil mai ales atunci când a existat o componentă sexuală a abuzului pe care suferindul l-a suferit mai devreme în viață. Lucrul cu astfel de dificultăți în ceea ce privește intimitatea este o sarcină majoră în terapia pentru C-PTSD.
Este adesea dificil să trăiești cu ele.
Este o problemă dificil de discutat, dar este important ca ambele părți ale relației să o recunoască. Adevărul este că este greu să trăiești cu cineva care, de exemplu, este declanșat de remarci inofensive sau de anumite emisiuni TV în a avea episoade disociative sau izbucniri emoționale extreme. Viața cu o persoană care suferă de C-PTSD poate fi deconcertantă, stresantă și epuizantă. Cel puțin este o muncă grea.
Dură, totuși, nu este același lucru cu imposibilă și există o mulțime de bărbați și femei care au găsit cu succes dragostea alături de o persoană care suferă de C-PTSD. Cheia succesului este deschiderea și dezvăluirea completă. Dacă partenerul este conștient de ceea ce vă declanșează simptomele, atunci el sau ea poate lua măsuri pentru a evita aceste declanșatoare, eliminând o sursă majoră de stres din relația voastră. În plus, simplul fapt de a înțelege mai bine prin ce trece cel care suferă de C-PTSD îl poate ajuta să suporte momentele dificile și să-i ofere sprijinul emoțional de care are nevoie. Adesea poate fi oportun ca partenerul să se alăture la unele ședințe cu terapeutul pentru a ajuta acest proces.
Le este greu să aibă încredere.
Persoanele cu C-PTSD o au tocmai pentru că au fost abuzate de persoane care se aflau într-o poziție de încredere. Nu este surprinzător, prin urmare, că au adesea probleme cu încrederea. Acest lucru poate fi frecvent derutant pentru partenerii lor. Persoana pe care au găsit-o și care era cândva, dacă mai era nevoie, excesiv de dornică de conexiune și afecțiune, se îndepărtează brusc din motive care li se par neclare. Încă o dată, cheia este înțelegerea reciprocă ghidată de un terapeut.
Cei care se află într-o relație cu o persoană care suferă de C-PTSD trebuie să înțeleagă că aceasta nu se poate abține întotdeauna să se comporte așa cum o face și are nevoie de dragoste și sprijin pe măsură ce învață să-și controleze comportamentul. Partenerul cu C-PTSD trebuie să aprecieze faptul că nu este întotdeauna ușor să fie în preajma lui sau a ei și să fie deschis cu privire la luptele sale. Ambele părți ar trebui să reflecteze și să discute despre ceea ce cel care suferă de C-PTSD învață despre el sau ea însăși în terapie și cum pot folosi aceste cunoștințe pentru a face relația mai puternică.
- Cronin, E., Brand, B. L., & Mattanah, J. F. (2014). Impactul alianței terapeutice asupra rezultatelor tratamentului la pacienții cu tulburări disociative. European Journal of Psychotraumatology, 5, 10.3402/ejpt.v5.22676. http://doi.org/10.3402/ejpt.v5.22676
- Tarocchi, A., Aschieri, F., Fantini, F., & Smith, J. D. (2013). Therapeutic Assessment of Complex Trauma: A Single-Case Time-Series Study. Clinical Case Studies, 12(3), 228-245. http://doi.org/10.1177/1534650113479442
- Kaysen, D., Dillworth, T. M., Simpson, T., Waldrop, A., Larimer, M. E., & Resick, P. A. (2007). Violența domestică și consumul de alcool: Simptomele legate de traume și motivele pentru consumul de alcool. Addictive Behaviors, 32(6), 1272-1283. http://doi.org/10.1016/j.addbeh.2006.09.007
- Lawson, D.M. Treating Adults With Complex Trauma: An Evidence-Based Case Study (Un studiu de caz bazat pe dovezi). (2017)Journal of Counseling and Development, 95(3), 288-298. http://doi.org/10.1002/jcad.12143
- Cloitre, M., Garvert, D. W., Weiss, B., Carlson, E. B., & Bryant, R. A. (2014). Distingerea PTSD, PTSD complex și tulburarea de personalitate Borderline: O analiză a clasei latente. European Journal of Psychotraumatology, 5, 10.3402/ejpt.v5.25097. http://doi.org/10.3402/ejpt.v5.25097