Vesiculele de transport mediază prin două căi:
- Calea de secreție externă (iese prin suprafața celulară); în mod normal include translocarea prin ER, urmată de transferul către cisternele Golgi suprapuse (rețea interconectată de membrane cunoscută și sub numele de cis-Golgi), apoi către rețeaua trans-Golgi, unde proteina va ieși în muguri într-o veziculă de transport creată de membrana trans-Golgi, un proces numit exocitoză.
Calea de secreție externă. Faceți clic pe imagine pentru credit.
Cis și trans se referă la diferitele fețe ale complexului Golgi. Veziculele intră pe fața cis dinspre RER și pleacă pe fața trans spre membrana plasmatică sau spre lizozomi.
Care moleculă care călătorește pe această cale trece printr-o secvență fixă de modificări în membrana și lumenul complexului RER și Golgi;
- Formarea legăturilor disulfidice- Legăturile disulfidice (compuse din doi atomi de sulf uniți cu atomi de carbon. Mai multe în biochimie) ajută la stabilizarea structurii proteinelor. Ele nu se formează în citosol din cauza mediului reducător (care dă electroni și deci întrerupe legătura) de acolo, care întrerupe formarea legăturilor disulfură.
- Adăugarea și prelucrarea glucidelor (glicozilarea ca în -ation sau adăugarea de glucoză)- Glicozilarea poate proteja proteina de degradare și, de asemenea, pentru a o menține în ER până când este pliată corespunzător sau pentru a ajuta la ghidarea ei către organitul corespunzător, servind ca semnal de transport în vezicula de transport (deoarece poate funcționa în recunoaștere).
Exemplu de glicozilare N-legată. Faceți clic pe imagine pentru credit.
Clanșele laterale ale oligozaharidelor (14 zaharuri) se leagă de gruparea amidă (-NH2) a unui aminoacid (de obicei asparagină), mai exact de atomul de azot, de aceea se numește glicozilare N-legată.
Modificările oligozaharidelor N-legate sunt finalizate în complexul Golgi. Regiunea mijlocie a aparatului Golgi conține enzime- glicozil transferaze- în acest scop. Unele proteine sunt glicozilate cu oligozaharide legate de O (1-4 zaharuri) atât în ER, cât și în aparatul Golgi.
- Plasare corespunzătoare- se folosesc mai multe strategii pentru a se asigura că sunt transportate numai proteinele pliate corespunzător. Câteva exemple sunt răspunsul la stres în ER sunt degradarea proteinelor asociate ER (ERAD) și răspunsul proteinelor desfășurate (UPR).
- Scurtări proteolitice specifice- asamblarea în proteine multimerice (diferite lanțuri polipeptidice se unesc).
2. Calea endocitară interioară (dirijată către endosomi sau lizozomi în interiorul celulei); Endocitoza este un proces prin care celulele preiau și absorb moleculele în interiorul lor din matricea extracelulară (ECM) prin înghițirea lor. O parte a membranei plasmatice se invaginează în timpul acestui proces și se ciupește de formarea unei vezicule legate de membrană numită endosom.
Endocitoza. Click pe imagine pentru credit.
Endosomul există în două faze: un endosom timpuriu a cărui sarcină este de a separa fizic sau de a sorta receptorii de liganzi (semnale) care au fost internalizați, acesta este motivul pentru care endosomii timpurii sunt numiți endosomi de sortare. Următoarea fază este endosomul tardiv implicat în descompunerea încărcăturii internalizate.
Cele două tipuri de endosomi. Endosomii timpurii(de sortare) și endosomii tardivi. Click pe imagine pentru credit.
Există trei forme de endocitoză:
Exemplu de endocitoză mediată de receptori (RME). Faceți clic pe imagine pentru credit.
Sortarea receptorilor este forma majoră de sortare a endosomilor, deoarece receptorii se angajează într-o reciclare rapidă. Celelalte două sunt suficient de clare fără ilustrații, cred. Dacă nu, atunci căutați-le pe Google 🙂
.