Caracteristicile unui sonet sunt schema de rime, structura metrică, subiectele comune și convențiile culturale specifice. Acest tip de poem are, în mod tradițional, un număr strict de versuri cu cuvinte finale care trebuie să rimeze după o anumită formulă. Aceste reguli literare determină dacă o piesă de poezie este clasificată ca sonet și nu ca un alt tip de poezie, cum ar fi versul alb. Sonetele au, de asemenea, câteva variații în funcție de mediul de proveniență al autorilor lor, dar aceste diferențe structurale trebuie să se încadreze totuși în parametri specifici. Specialiștii în limbi străine consideră, în general, că acest tip de vers scris își are originea într-o formă italiană de poezie numită sonetto, care era recitată pe acompaniament muzical, ceea ce explică caracteristicile ritmice uniforme ale acestui tip de poezie.
Care rând al unui sonet este scris cu exact 10 timpi și cu o dispunere a cuvintelor cu accente silabicești alternante. Prima silabă a primului cuvânt este neaccentuată, urmată de o silabă accentuată și apoi de o altă silabă neaccentuată. Un vers complet în această formă de poezie conține exact cinci silabe neaccentuate și cinci silabe accentuate. Această structură metrică este cunoscută sub numele de pentametru iambic, iar ritmul său distinctiv este menit să-l imite pe cel al bătăilor inimii umane. Poezia scrisă în această formă binecunoscută este frecvent desemnată ca fiind stilul sonetului shakespearian.
Un sonet conține patru seturi de versuri numite catrene, care constau din patru rânduri fiecare. Primele trei catrene au patru versuri, iar ultima catrenă are doar două versuri, care servește și ca vers de încheiere care rezumă întreaga temă a poemului. Toate cele patru catrene totalizează 14 rânduri de poezie, iar cuvintele finale ale fiecărui vers trebuie să urmeze un anumit model de rimă. Cuvântul final al primului vers al unui sonet trebuie să rimeze cu cuvântul final al celui de-al treilea vers. Această schemă de rimă alternantă continuă în restul poemului, cu un sunet de rimă diferit pentru fiecare dintre primele trei catrene.
Telemele unui sonet sunt adesea centrate în jurul iubirii, războiului și mortalității umane, deși acestea pot varia în funcție de preferințele poetului, precum și de contextul cultural. Temele comune ale unei poezii englezești pot fi adesea diferite de cele ale unei poezii italiene, iar schemele de rimă ale fiecăreia pot, de asemenea, să difere uneori în conformitate cu convențiile stabilite. O distincție notabilă este că un sonet italian nu se termină, de obicei, cu aceleași două versuri de încheiere care se mai numesc și cuplet.