Am aceeași problemă, scriu și scriu, notele mele de pe FB sunt pline de caractere. I-am „bătut” pe neanderthalieni pentru că aveam o înțelegere mai largă a simbolismului și nu ne plăcea prea mult aspectul lor (simbolism, haha), așa că ne-am împerecheat cu greu cu ei. Că istoria se repetă este evident, dar mai întâi trebuie să recunoști și să corelezi, apoi să evaluezi și apoi să diferențiezi (pe scurt). Poți să presupui : „Hei, cele de mai sus sunt exact descrierea rasismului actual”. Cealaltă rasă fiind Neandertalul, iar Religia fiind simbolismul, iar banii fiind bunul (peștera, apa, …). Dar asta ar fi o tăietură prea scurtă, așa cum ați bănuit deja. Ieri am fost din nou în modul dactilografiere și am scris următoarele (veți înțelege imediat cât de nașpa sunt ca scriitor)
Pentru a vă ajuta puțin, era vorba despre SCOP
„”””””
Ce e amuzant la „toate lucrurile au un scop” este că ceea ce se întâmplă înainte este o nevoie. De ex. un scaun pentru a putea sta -că este perfect proiectat bisimetric, doar că din nevoia de scop este altceva – dar, ‘Arta’ este apoi din nou făcută în ordinea ‘scopului indirect’, ‘fuziunea scopului’ dacă vreți. O frunză care cade dintr-un copac este considerată ca urmând o cale „naturală”, în timp ce eu o culeg din aer și o pun în buzunar este o cale „artificială”. Dacă aș fi făcut acest lucru pentru a-l descrie aici, atunci devine un „exemplu conceptual”. Apoi mergem mai departe: 1. Am trăit experiența o dată, iar acum mă gândesc la ea pentru a face afirmația mea (scop prin memoria de evenimente aleatorii). 2. Am trăit experiența o dată, iar acum mă gândesc la ea pentru a face afirmația mea (scop prin memoria de evenimente aleatorii). Simplific orice idee despre ceea ce se întâmplă în natură (în acest caz, adevărat: văd un copac în afara ferestrei aici, în timp ce scriu) pentru a da exemplul dintâi (scop prin spontaneitate situațională). 3.Am contemplat despre asta în timp ce evenimentul se întâmpla și acum îmi elaborez contemplația (pe jumătate adevărat, pentru că voiam să fac o altă observație, dar am citit textul de mai sus și am ales un cuvânt „scop”, am citit firul scurt din jurul lui, iar acum aleg din sistemul meu condiționat de gândire conceptuală, combinat cu reflecția spontană) 4. … x,… (adică o să vă pierd atenția și conducerea).
Scop! … mi s-a întâmplat în 1989, foarte amuzant, tuturor le plac Cure sau Simple Minds sau U2, … și așa mai departe, iar eu eram deja în pseudo-experiența de „Beatle-mania” din 1985. În 1989 am dat peste un proverb care spunea ceva de genul : „Cei care își amintesc cel mai bine anii șaizeci, nu au trăit niciodată anii șaizeci”. Pe atunci aveam îndoieli emoționale în legătură cu „moartea” lui Paul (să zicem că a trebuit să „cetesc” puțin, vreo 20 de ani – doar din ’72 încoace – din oul meu). Deci, anii ’60 retrăiți au fost o minciună?! Un alt tip a spus „Viața imită arta”, și știm cu toții cele „15 minute de faimă” ale lui Andy Warhol. Le-am combinat pe acestea și a început să mi se întâmple ceva foarte ciudat (și poate că vi s-a întâmplat și vouă). „Scopul” s-a întors și, dintr-o dată, nu mai eram sigur dacă „Arta imită Viața sau Viața imită Arta”! A trebuit să atârn de asta, până în 1996. Bunicul meu a fost un polonez credincios eșuat pe țărm în Belgia. Avea 81 de ani și era în fază terminală. Am vorbit în ultimele 3 luni din viața lui, în fiecare duminică. El credea în „destin”, iar eu eram adeptul „alegerii”. El evoluase de la catolic la creștin, iar eu de la creștin la ateu-ist agnostic. A murit. Am contemplat și am ajuns la concluzia că tinerețea avea iluzia alegerii, iar vârsta avea iluzia destinului. Fiind undeva la mijloc, asta a fost bine pentru mine pentru câteva luni. Dar tot îmi plăceau(u) anii șaizeci, știind că au fost idealizați după ce s-au întâmplat (cum funcționează acest lucru în mintea maselor, nu voi detalia aici).
Arta imită viața sau viața imită arta în scopul ei?
„Ambele” este răspunsul considerat. De ce ? Din cauza frunzei care cade din copac. Acțiunea și intenția, intenția precede acțiunea, frecvența dictează momentul intenției, (cea mai lentă, indusă chimic)emoția leagă experiența de reflectarea reflexivă atunci când actul este considerat ca fiind contemporan cu mintea mai rapidă, indusă electric) și … apare spontaneitatea scopului! Aceasta este doar o fracțiune din descrierea „creativității”, dar ok, un bun început. Așadar, scopul este interacțiunea cu natura (în faza sa primară a stadionului evolutiv al primatelor inferioare – oricum), care se conformează prin cauză și efect, într-un rezultat final. Desigur, după cum știți cu toții, cu cât acest scop este mai înalt în triunghiul lui Maslow, cu atât actul devine mai profund. De aceea, ierarhia – un concept crescut din creaturi născute într-un mediu cu un orizont, un câmp gravitațional, o suprafață „plană”, care stagnează și definește „sus” și „jos”, o estimare a relativității tridimensionale și o întruchipare delimitată (corpul) care definește în mod ostentativ „sinele” în opoziție cu „celălalt” – este în aceeași măsură un proces mental ca și unul fizic. Acesta este unul dintre motivele pentru care cimpanzeul mascul suprem stă în cel mai înalt copac, … . Ok.
Imaginați-vă (haha), am crescut în afara fostului stadion. Fac un mic salt înainte în timp, iluminarea cu Robespierre și Jean-Jacques Rousseau, și… voila: Napoleon vrea să știe cât de departe trag tunurile sale și face să fie introdus sistemul metric. Deci, ca de la ce începe ca un concept cunoscut de o masă (europenii). Este ca un efect de domino, cu un exponent infinit ). DOAR 70 de ani mai târziu!!! Există un „deștept” (chiar îi place acest termen), care spune: „Voi reinventa un sistem metric astroligic” și a spus „totul este relativ la ACEST sistem”. El a folosit lumina ca regulă. Ideea lui a pus un pătrat în spatele oricărui exponent infinit dat descris anterior (necunoscut)!!! „Ce naiba de tip a fost!!!”, îmi pare rău Dr. Einstein, am uitat cât de modest erați ). A. Einstein a fost atât de pașnic încât a trebuit să i se spună în Elveția, mulți ani mai târziu, ce „greșeală” teribilă a făcut. Germania trăgea cu protoni, dar trebuia să tragă doar cu neutroni – pentru detalii urmăriți wiki!!!. SUA, a dat banii, și a putut alege și salva mulți evrei, după un război de 5 ani, și a ajuns la prima bombă A pentru a înăbuși ultima rezistență dură din Hiroshima și Nagasaki. Pentru a se revanșa, au pus cireașa de pe tort pentru a asigura o contraparte economică pentru ordinea mondială rece și au organizat un plan Marshall pentru a salva Europa. Adevărații eroi, SUA, au fost întotdeauna, iar guvernul lor va crede cu siguranță acest lucru întotdeauna. Oricum, avuția comună nu murise niciodată, și ÎNCĂ nu voia să adopte sistemul metric al broaștei;), evreii și-au recuperat jumătate din țară, iar arabii au început un război cu ulei rece și fierbinte ars. Știți voi, istoria pe scurt. Americanii le-au spus soldaților lor să nimerească gândirea comunistă cu arma, și prea multe creiere au fost aruncate în aer, dar gândirea nu a „părăsit” niciodată mințile. SUA a adoptat capitalismul, Europa la fel, dar l-a hrănit cu un sos roșu de socialism, iar Estul s-a izolat cu comunismul. A apărut televiziunea și s-a născut multi -info unidirecțional, a apărut calculatorul și satul global a devenit jumătate de oraș global. Cealaltă jumătate ÎNCĂ nu-și permitea un calculator, mai rău nu era hrănită deloc, cu atât mai puțin cu info. OK, toată lumea își cunoaște istoria, căci nu am fost învățați la școală.
Deci, cum se produce interacțiunea dintre imitarea Artei și Viață ? Păi, nu știu cât de repede, din cauza componentei primare descrise (Napoleon și tunurile sale), iar a doua (E=mc pătrat) este deja fixată în fotoni. Dar ca primat…. hmmm… întrebare dificilă…
Să încercăm. Inteligența este pur și simplu la fel de importantă ca și creativitatea. Un cimpanzeu va bea apă, iar noi bem H2O (și am dat un sens elementelor). Între timp se construiește încă o hidrocentrală.
Acum, căutarea lui Leonardo de Religie vs Știință… 0-1 (pentru Știință). Dar Leonardo ar spune : „Asta-i trișare, știința a venit mai târziu!”, „Da!”, strigă Papa. Stați așa, 1 standard prin măsurare și 1 prin imaginarea observării măsurării înainte ca aceasta să se întâmple (A.E.)
Wikipedia Liberă:”
675 Rømer și Huygens, lunile lui Jupiter 220.000
1729 James Bradley, aberația luminii 301.000
1849 Hippolyte Fizeau, roata dințată 315.000
1862 Léon Foucault, oglinda rotativă 298,000±500
1907 Rosa și Dorsey, constantele EM 299,710±30
1926 Albert Michelson, oglinda rotativă 299,796±4
1950 Essen și Gordon-Smith, rezonatorul cu cavitate 299,792.5±3,0
1958 K.D. Froome, interferometrie radio 299,792.50±0,10
1972 Evenson et al., interferometrie laser 299,792.4562±0.0011
1983 17th CGPM, definiția metrului 299,792.458 (exact)[102
„
O mie nouă sute optzeci de cicluri „solare” ale Arborelui de la numărătoarea inversă ;-((
Noi nu suntem doar primate, ci și destul de lenți!
„””””””
Aceasta a fost ieri, (parcă a fost acum o lună).
Cum am recitit-o, am citit o constantă supresie sau manifestare a ego-ului celui care a scris-o (ironic fiind eu însumi, chiar ieri). Așadar, un personaj (corelație condiționată) în relația sa cu celelalte personaje (cuvinte care descriu proiecții preconcepute în mod obișnuit, o primă matrice care declanșează o corelație mentală combinată cu o corelație emoțională mai mică) și golurile dintre ele (care elaborează și ajută subiectul cu verbe, prepoziții etc.)- propoziție – declanșează interactiv a doua matrice de corelații care sunt de natură mai emoțională.
Lipsa de interes este definită în subiect, dar provoacă la fel de mult atașament în frustrarea și/sau nevoia de a găsi ceea ce cauți.
Imaginați-vă că navigați pe web după ceva anume, introducând din ce în ce mai multe cuvinte până când nimic nu se conformează (cunoașteți sentimentul și mecanismul, nu trebuie să vă explic asta).
Citerea este un mecanism „serial” antrenat prin corelații condiționate anterior.
Engleza este o limbă captivă
Cineza este un caracter captiv
Engleza captează conceptul prin corelație conceptuală evolutivă în tradiția sa, cu reguli care pot fi întinse.
eg. adverb, adverbial (‘având aceeași funcție ca un adverb), adverbial (folosit ca având aceeași funcție ca un adverb)
Vrei să păstrezi denumirea inițială și să o adaptezi la ‘la nuanța’ pe care o simți. Ai putea să treci la ‘adverbiallistically enhanced’ adică : „întins până când ar fi putut fi folosit ca având aceeași funcție ca un adverb”
Pariu că niciunul dintre noi nu a simțit probabil nevoia urgentă de a face CEA, sau nu ?!
Mandarina (chineză) va adăuga doar câteva detalii în caracterul lor până când va avea nevoie de caracterul 6 Mii și….
Așa că, vedeți, scrierea poate fi dificilă, și poate că pot primi un pic de ajutor de la prietenii mei (?).
Greets
Johan