Cine a suferit vreodată de herpes labial cunoaște agonia intermitentă a coexistenței cu virusul herpes simplex tip 1, sau HSV-1. Până la 6 din 10 persoane din SUA găzduiesc virusul fără simptome, dar câțiva ghinioniști îndură focare imprevizibile în care o bășică dureroasă izbucnește, se înrăutățește și dispare, doar pentru a reapărea luni sau chiar ani mai târziu.
În cazuri rare, infecțiile pot duce la afecțiuni grave, cum ar fi orbirea și encefalita. Acum, o echipă de cercetare multidisciplinară de la NYU Langone Health a descoperit modul în care virusul evită sistemul imunitar – o descoperire critică care deschide calea pentru noi terapii pentru tratarea și, eventual, eradicarea HSV-1 și a altor virusuri herpetice.
Virusurile infecțioase se angajează într-un fel de cursă moleculară a înarmării cu sistemul imunitar, în timp ce atât invadatorul, cât și gazda concurează pentru a prelua conducerea. Dacă totul merge bine pentru gazdă, sistemul imunitar copleșește în cele din urmă virusul și îl elimină. Dar unii viruși, inclusiv virusurile herpes simplex, au dezvoltat o tactică inteligentă pentru a persista: o stare de hibernare cunoscută sub numele de latență virală, care permite virușilor să rămână în stare latentă în celulele gazdei, departe de ochii sistemului imunitar. „Virușii se pot ascunde la nesfârșit într-un om fără să provoace boli”, explică Ian J. Mohr, PhD, profesor de microbiologie. „Dar pot, de asemenea, să se reactiveze, să provoace simptome și să se răspândească la o nouă gazdă.”
Dr. Mohr, împreună cu alți colegi de la NYU School of Medicine, a publicat recent un articol în revista Cell Reports care descrie noi detalii intrigante despre modul în care HSV-1 se trezește din nou și, în acest proces, eludează sistemul imunitar al gazdei pentru a se reproduce.
Ca și în cazul tuturor infecțiilor cu virusuri herpetice, infecțiile cu HSV-1 nu au leac și durează toată viața. Virusul pătrunde în sistemul nervos, cuibărindu-se adânc în interiorul bazei creierului, într-o zonă de celule nervoase numită ganglion trigemen. „Aceste celule nervoase reprezintă un loc stabil în care un virus latent poate rămâne neperturbat timp de ani de zile”, explică coautorul studiului Moses V. Chao, PhD, profesor de biologie celulară și de neuroștiințe și fiziologie. Dar modul în care virușii ies din acest sanctuar a fost slab înțeles, în parte pentru că este dificil de studiat celulele ganglionare în mod izolat. „Ganglionul este ca un organ în miniatură”, explică Dr. Mohr. „Conține multe tipuri diferite de celule, inclusiv celule imune.”
Soluția cercetătorilor a fost o tehnică inovatoare de cultivare „alcătuită numai din neuroni”, spune Dr. Mohr. „Aceasta ne permite să studiem în profunzime semnalizarea moleculară și circuitele, fără interferențe din partea altor celule”. Cu o fereastră clară asupra celulelor infectate, cercetătorii au făcut o descoperire surprinzătoare: atunci când este bruscat și trezit de stres, HSV-1 intră în acțiune, eliberând o avalanșă de proteine care blochează reacția imunitară a gazdei la semnalele de interferon din celulele infectate, dezarmând efectiv sistemul de alarmă al celulelor. „Acest lucru se întâmplă chiar în prima clipă în care HSV-1 se reactivează”, explică Angus C. Wilson, PhD, profesor asociat de microbiologie și un alt coautor al lucrării.
Constatările pot avea implicații pentru înțelegerea altor agenți patogeni mai dăunători care prezintă, de asemenea, latență, cum ar fi varicela zoster, un virus herpetic care provoacă varicela și zona zoster, și chiar tuberculoza și HIV. „Această lucrare este foarte interesantă”, spune Elisabeth J. Cohen, MD, profesor de oftalmologie, care conduce un studiu multicentric, finanțat de guvernul federal, privind infecțiile cu varicela zoster ale ochiului, o complicație potențial gravă care poate duce la orbire și durere cronică. „Când acești viruși ies din latență, pot cauza multe probleme”, adaugă Dr. Cohen, care nu a fost implicat în cercetarea privind herpesul simplex. „Dacă puteți înțelege procesul prin care se întâmplă acest lucru, ați putea fi capabili să găsiți noi modalități de a le împiedica să provoace daune.”
În prezent, infecțiile atât cu HSV-1, cât și cu varicela zoster sunt tratate cu medicamente antivirale. Aceste medicamente blochează replicarea virusului, ceea ce poate elimina simptomele infecțiilor, dar nu reprezintă un tratament.
„Sfântul Graal al acestei cercetări este de a eradica într-o zi latența, fie prin eliminarea virusului, fie prin sigilarea permanentă a acestuia”, spune Dr. Mohr. „Înțelegerea tuturor interacțiunilor dintre virusuri și gazde ar putea duce la descoperiri care să ducă la tratamente mai bune pentru o serie de boli virale. Există multe implicații, iar noi doar am zgâriat suprafața.”
.