Dr. Michael Fanselow, profesor de neuroștiințe comportamentale, a propus o teorie a memoriei care diferă de viziunea tradițională conform căreia amintirile se formează în creier ca un aparat de înregistrare video care captează un eveniment. În scenariul tradițional, o experiență este înrădăcinată în creier, iar atunci când vrem să ne amintim de ea, pur și simplu reluăm amintirea din acea parte specifică a creierului. Uneori, procesul funcționează bine. Alteori, echipamentul funcționează defectuos; amintirea doar țâșnește în mintea noastră sau dispare. Dr. Fanselow spune că procesul de așezare și recuperare a amintirilor este dinamic și maleabil. Amintirile sunt realizate prin schimbări în colecțiile de neuroni și în conexiunile sau sinapsele dintre aceștia. O amintire poate fi așezată într-un grup de circuite neuronale, dar poate fi rechemată în altul. De fiecare dată când ne amintim o amintire, aceasta se poate schimba în funcție de circuitele neuronale care sunt angajate în acel moment. Adică, nu ne amintim exact în același mod de fiecare dată.
„Ideea fascinantă este, dacă memoria este foarte dinamică, cum orchestrează creierul acest tip de dans?”
– Dr. Michael Fanselow
Mai mult, crearea și reamintirea amintirilor este un proces care este ușor de distorsionat. Pentru a înțelege mai bine de ce, Dr. Fanselow se concentrează asupra unui anumit tip de memorie legată de frică și asupra unor zone ale creierului, amigdala și hipocampul, care joacă roluri cheie în procesarea emoțiilor și în învățare și memorie.
În laboratorul său, el a cartografiat circuitele cerebrale unde sunt stocate amintirile de frică și examinează ce celule și molecule se schimbă în timpul formării acelei amintiri de frică.
„Ceea ce putem face acum este să ne uităm la creier și să vedem unde și ce neuroni anume sunt implicați”, spune Dr. Fanselow. „Putem vedea cum diferă o memorie de frică adaptivă de una dezadaptativă. De aici, ne putem gândi la modul în care tratăm amintirile de frică. Poate că neuronii care exprimă anumite gene pot fi identificați și poate că putem veni cu tratamente medicamentoase care acționează asupra acelor neuroni anume.”
.