Dincolo de iritație însă, muștele se deplasează frecvent de la o gazdă la alta și de la anus la față sau la leziuni deschise; în consecință, ele pot fi vehicule periculoase pentru multe organisme infecțioase. Exemplele bacteriene, în special în Caraibe și în unele părți ale Americii de Sud, includ transmiterea Treponema pallidum pertenue, spirocheta care provoacă iaz. În mod mai puțin specific, oricare dintre o serie de specii bacteriene poate provoca conjunctivita acută umană (conjunctivită acută), și este de înțeles că incidența conjunctivitei acută tinde să crească brusc atunci când speciile relevante de Chloropidae roiesc.
Haemophilus influenzae biotip aegyptius este agentul patogen care provoacă febra purpurie braziliană extrem de periculoasă; la copii, aceasta este de obicei rapid fatală, iar diverse specii din familia Chloropidae sunt potențiali transmițători ai bolii.
Ca un alt exemplu de transport bacterian, unele specii de Chloropidae pot purta diverse tulpini de infecții cutanate streptococice.
Pe lângă agenții patogeni bacterieni, Chloropidae pot transmite și boli virale; în special s-a demonstrat că sunt purtătoare ale virusului stomatitei veziculare.
O larvă de Batrachomyia parazitează o broască Litoria genimaculata
Deși, în general, Chloropidae nu atacă direct vertebratele, larvele muștelor broaștei australiene, genul Batrachomyia, sunt excepții. Acestea provoacă mioriza la broaște. Musca mamă, la fel ca majoritatea Chloropidae adulte, se hrănește în principal cu sucuri de plante, dar își depune ouăle în apropierea broaștei. Larvele se îngroapă sub pielea corpului, mai degrabă decât sub cea a capului sau a picioarelor, iar acolo formează umflături vizibile în care stau ca paraziți, hrănindu-se probabil cu sânge și alte fluide corporale. Cele mai multe dintre broaștele gazdă supraviețuiesc, dar unele mor.
.