Cine a inventat internetul – o istorie completă

Internetul a devenit un element de bază al vieții moderne. Îl folosim pentru a face cumpărături pentru ceea ce avem nevoie și ceea ce ne dorim, pentru a vorbi cu prietenii și familia, pentru a conduce afaceri, pentru a cunoaște oameni noi, pentru a viziona filme și emisiuni TV și pentru aproape orice altceva la care vă puteți gândi. Pe scurt, a dat naștere unei noi ere în istoria omenirii.

Ultimul exemplu de acest tip de schimbare generalizată a fost revoluția industrială. Dar, spre deosebire de revoluția digitală, care a avut loc în mai puțin de o jumătate de secol, tranziția către societățile industrializate a durat sute de ani. Cu toate acestea, această schimbare rapidă este doar o dovadă în plus a modului în care internetul remodelează modul în care trăim.

Internetul a început în anii 1950 ca un proiect mic, finanțat de guvern. Dar v-ați întrebat vreodată cum au dus aceste începuturi umile la conectivitate la nivel mondial?

Dacă da, citiți mai departe pentru un rezumat detaliat al istoriei internetului.

Statisticile internetului în 2019

,,,

Timeline of the Internet

Inventarea internetului a durat aproape 50 de ani și munca grea a nenumărate persoane. Iată un instantaneu al modului în care am ajuns unde ne aflăm astăzi:

Partea 1: Primii ani ai internetului

Când cei mai mulți dintre noi se gândesc la primii ani ai internetului, avem tendința de a ne gândi la anii 1990. Dar această perioadă a fost cea în care internetul a devenit mainstream, nu cea în care a fost inventat. În realitate, internetul era în curs de dezvoltare încă din anii 1950, deși forma sa timpurie era o simplă coajă a ceea ce avea să devină în cele din urmă.

Wide Area Networking și ARPA (anii 1950 și 1960)

Pentru ca internetul să devină popular, aveam nevoie mai întâi de computere și, deși primele computere datează din secolul al XVII-lea și chiar din secolul al XVI-lea, primele computere digitale, programabile, au intrat în scenă în anii 1940. De-a lungul anilor 1950, informaticienii au început să conecteze calculatoare în aceeași clădire, dând naștere rețelelor locale (LAN.) și insuflându-le oamenilor ideea care mai târziu se va transforma în internet.

În 1958, secretarul Departamentului de Apărare al Statelor Unite, Neil McElroy, a semnat Directiva 5105 a Departamentului de Apărare.15 pentru a crea Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată (ARPA), care, din cauza tensiunilor produse în timpul Războiului Rece, a fost însărcinată cu crearea unui sistem de comunicații la distanță care să nu se bazeze pe liniile și firele telefonice, care erau susceptibile de a fi atacate.

Cu toate acestea, abia în 1962, J.C.R. Licklidler, un om de știință de la MIT și angajat al ARPA, și Welden Clark au publicat lucrarea „On-line man-computer communication”. Această lucrare, care era de fapt o serie de memo-uri, introducea conceptul de „Rețea Galactică”, care era ideea că ar putea exista o rețea de calculatoare conectate care ar permite oamenilor să acceseze informații de oriunde și oricând. În cele din urmă, ideea unei „rețele galactice” a devenit cunoscută sub numele de Wide Area Network, iar cursa pentru crearea acestei rețele a devenit cursa pentru crearea internetului.

Din cauza cât de mult seamănă această idee cu internetul de astăzi, unii au ales să îl numească pe Licklidler „părintele internetului”, deși crearea și implementarea efectivă a acestei rețele a rezultat din munca asiduă a mai multor sute, dacă nu mii de oameni.

Primele rețele și comutarea pachetelor (anii 1960)

Pentru a construi internetul, cercetătorii lucrau la modalități de a conecta computerele și, de asemenea, de a le face să comunice între ele, iar în 1965, Lawrence Roberts și Thomas Merrill, cercetători la MIT, au conectat un computer din Massachusetts cu unul din California folosind o linie telefonică dial-up de mică viteză. Această conexiune este creditată ca fiind prima rețea WAN (Wide Area Network). Cu toate acestea, deși cei doi bărbați au reușit să facă calculatoarele să vorbească între ele, a fost imediat evident că sistemul telefonic folosit la acea vreme nu era capabil să gestioneze în mod fiabil comunicațiile între două calculatoare, confirmând necesitatea de a dezvolta o tehnologie cunoscută sub numele de comutare de pachete pentru a facilita o transmisie mai rapidă și mai fiabilă a datelor.

În 1966, Roberts a fost angajat de Robert Taylor, noul șef al ARPA (care fusese redenumit DARPA), pentru a realiza viziunea lui Licklider de a crea o „rețea galactică”. Până în 1969, cadrul inițial al rețelei, denumită ARPAnet, fusese construit, iar cercetătorii au putut să conecteze un computer de la Stanford și unul de la UCLA și să comunice folosind comutarea pachetelor, deși mesageria era primitivă. La scurt timp după aceea, tot în 1969, au fost adăugate la rețea calculatoare de la Universitatea din Utah și de la Universitatea din California, Santa Barbara. În timp, ARPAnet avea să se dezvolte și a servit ca bază pentru internetul pe care îl avem astăzi.

Au existat însă și alte versiuni, cum ar fi rețeaua Merit Network de la Universitatea din Michigan și rețeaua Robert CYCLADES, dezvoltată în Franța. De asemenea, Donald Davies și Roger Scantlebury de la Laboratorul Național de Fizică (NPL) din Regatul Unit dezvoltau o rețea similară bazată pe comutarea pachetelor și existau nenumărate alte versiuni ale internetului în curs de dezvoltare în diverse laboratoare de cercetare din întreaga lume. În cele din urmă, munca combinată a acestor cercetători a ajutat la producerea primelor versiuni ale internetului.

Internet Protocol Suite (anii 1970)

În restul anilor 1960 și la începutul anilor 1970, diferite comunități academice și discipline de cercetare, dorind să aibă o mai bună comunicare între membrii lor, și-au dezvoltat propriile rețele de calculatoare. Acest lucru a însemnat că internetul nu numai că era în creștere, dar și că existau nenumărate versiuni ale internetului care existau independent unele de altele.

Văzând potențialul de a avea atât de multe calculatoare diferite conectate printr-o singură rețea, cercetătorii, în special Robert Kahn de la DARPA și Vinton Cerf de la Universitatea Stanford, au început să caute o modalitate de a conecta diferitele rețele, iar ceea ce au găsit este suita de protocoale Internet, care este formată din protocolul de control al transmisiei și protocolul Internet, cunoscut și sub numele de TCP/IP. Introducerea acestui concept a fost prima dată când a fost folosit cuvântul „internet”. A fost o prescurtare a cuvântului „internetworking”, care reflectă scopul inițial al internetului: conectarea mai multor rețele de calculatoare.

Funcția principală a TCP/IP a fost de a muta responsabilitatea fiabilității dinspre rețea spre gazdă prin utilizarea unui protocol comun. Aceasta înseamnă că orice mașină putea comunica cu orice altă mașină, indiferent de rețeaua din care făcea parte. Acest lucru a făcut posibil ca mult mai multe mașini să se conecteze între ele, permițând dezvoltarea unor rețele care seamănă mult mai mult cu internetul pe care îl avem astăzi. În 1983, TCP/IP a devenit protocolul standard pentru ARPAnet, transformând această tehnologie în modul de funcționare a internetului. Cu toate acestea, din acel moment, ARPAnet a devenit din ce în ce mai puțin important, până când a fost scos oficial din uz în 1990.

Partea 2: Internetul devine mainstream

Până la mijlocul anilor 1980, creșterea internetului combinată cu introducerea TCP/IP a însemnat că tehnologia era pe punctul de a deveni mainstream. Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, a fost nevoie de o coordonare masivă pentru a se asigura că numeroasele părți diferite care lucrau la dezvoltarea internetului erau pe aceeași lungime de undă și urmăreau același obiectiv.

Primul pas în acest proces a fost trecerea responsabilității de a gestiona dezvoltarea internetului către o altă agenție guvernamentală. În SUA, NASA, Fundația Națională pentru Știință (NSF) și Departamentul de Energie (DOE) și-au asumat toate roluri importante în dezvoltarea internetului. Până în 1986, NSF a creat NSFNET, care a servit drept coloană vertebrală pentru o rețea de calculatoare bazată pe TCP/IP.

Această coloană vertebrală a fost concepută pentru a conecta diferitele supercalculatoare din Statele Unite și pentru a susține nevoile de internet ale comunității de învățământ superior. În plus, internetul se răspândea în întreaga lume, cu rețele care foloseau TCP/IP în Europa, Australia și Asia. Cu toate acestea, în acest moment, internetul era disponibil doar pentru o comunitate restrânsă de utilizatori, în special pentru cei din comunitatea guvernamentală și de cercetare academică. Dar valoarea internetului era prea mare, iar această exclusivitate urma să se schimbe.

Furnizorii de servicii de internet – ISP (sfârșitul anilor 1980)

Până la sfârșitul anilor 1980, apăruseră mai multe rețele private de calculatoare în scopuri comerciale, care ofereau în principal servicii de poștă electronică, care, la acea vreme, reprezentau principala atracție a internetului. Primul ISP comercial din Statele Unite a fost The World, care a fost lansat în 1989.

Apoi, în 1992, Congresul SUA a adoptat extinderea accesului la NSFNET, facilitând în mod semnificativ conectarea rețelelor comerciale cu cele deja utilizate de către guvern și comunitatea academică. Acest lucru a făcut ca NSFNET să fie înlocuit ca fiind coloana vertebrală principală a internetului. În schimb, punctele de acces și schimburile comerciale au devenit componentele cheie ale infrastructurii internetului, acum aproape globală.

World Wide Web și browserele (sfârșitul anilor 1980-începutul anilor 1990)

Internetul a făcut un mare pas spre adoptarea la scară largă în 1989, când Tim Berners-Lee de la Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) a inventat World Wide Web, cunoscut și sub numele de „www” sau, „web”. În World Wide Web, documentele sunt stocate pe servere web și identificate prin URL-uri, care sunt conectate prin link-uri de hipertext și sunt accesate prin intermediul unui browser web. Berners-Lee a inventat, de asemenea, primul browser web, numit WorldWideWeb, și multe altele au apărut la scurt timp după aceea, cel mai faimos fiind Mosaic, care a fost lansat în 1993 și care a devenit ulterior Netscape.

Lansarea browserului Mosaic în 1993 a provocat o creștere majoră a numărului de utilizatori de internet, în mare parte pentru că a permis oamenilor să acceseze internetul de pe calculatoarele obișnuite de acasă sau de la birou, care deveneau, de asemenea, obișnuite în acea perioadă. În 1994, fondatorul Mosaic a lansat Netscape Navigator, care, împreună cu Microsoft Internet Explorer, a fost primul browser web cu adevărat mainstream.

Războaiele browserelor care au urmat, care au dus la eșecul Netscape și la triumful Microsoft, au făcut ca Netscape să fie unul dintre numeroșii actori timpurii ai internetului care au crescut rapid și au căzut la fel de repede. Mulți folosesc această poveste pentru a demonstra cruzimea practicilor de afaceri ale lui Bill Gates, dar, indiferent de ceea ce credeți despre acest tip, acest „război” dintre Netscape și Microsoft a contribuit la modelarea primelor zile ale internetului.

Pe lângă faptul că a facilitat accesul oricui la internet de pe orice mașină, un alt motiv pentru care browserele și World Wide Web au fost atât de importante pentru dezvoltarea internetului a fost faptul că au permis transferul nu numai de text, ci și de imagini. Acest lucru a sporit atractivitatea internetului pentru o persoană obișnuită, ceea ce a dus la creșterea rapidă a acestuia.

Partea 3: Internetul preia controlul

Până la mijlocul anilor 1990, era internetului a început oficial, iar de atunci, internetul a crescut atât în ceea ce privește numărul de utilizatori, dar și modul în care afectează societatea. Cu toate acestea, internetul, așa cum îl cunoaștem astăzi, este încă radical diferit de internetul care s-a răspândit pentru prima dată în anii care au precedat începutul mileniului.

Creșterea internetului și decalajul digital

Toate restricțiile privind utilizarea comercială a internetului au fost ridicate în 1995, iar acest lucru a dus la o creștere rapidă a numărului de utilizatori la nivel mondial. Mai precis, în 1995, existau aproximativ 16 milioane de persoane conectate la internet. În 2000, erau aproximativ 300 de milioane, iar în 2005, erau peste un miliard. În prezent, există aproximativ 3,4 miliarde de utilizatori în întreaga lume.

Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestei creșteri a avut loc în America de Nord, Europa și Asia de Est. Internetul nu a ajuns încă în porțiuni mari din America Latină și Caraibe, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, precum și din Africa Subsahariană, în mare parte din cauza provocărilor economice și de infrastructură. Acest lucru i-a lăsat pe mulți cu teama că internetul va exacerba inegalitățile din întreaga lume, deoarece oportunitățile oferite unora sunt refuzate altora pe baza accesului la web.

Dar reversul medaliei este că aceste regiuni sunt pregătite să cunoască o creștere rapidă. Asia de Est avea relativ puțini utilizatori de internet în anul 2000, dar această regiune reprezintă acum majoritatea utilizatorilor de internet din lume, deși o mare parte din acest lucru se datorează industrializării rapide a Chinei și creșterii clasei sale de mijloc.

Internetul devine din ce în ce mai rapid

În primii săi ani, calculatoarele necesitau conectarea la o linie telefonică pentru a accesa internetul. Acest tip de conexiune era lent și a creat, de asemenea, probleme, cea mai cunoscută fiind aceea că limita numărul de persoane care puteau accesa internetul de la o anumită conexiune (Cine nu-și amintește că a fost dat afară de pe internet atunci când mama sau tatăl său s-a conectat sau a pus mâna pe telefon?)

Ca urmare, la scurt timp după ce internetul s-a generalizat, publicul a început să ceară conexiuni la internet mai rapide, capabile să transmită mai multe date. Răspunsul a fost internetul în bandă largă, care se folosea de conexiuni prin cablu și Direct Service Line (DSL), și a devenit rapid norma. Până în 2004, jumătate dintre utilizatorii de internet din lume aveau acces la o conexiune de mare viteză. În prezent, marea majoritate a utilizatorilor de internet au o conexiune la internet în bandă largă, deși aproximativ 3 la sută dintre americani încă folosesc o conexiune la internet prin dial-up.

Web 2.0

Un alt mare motor de creștere a web-ului a fost introducerea conceptului cunoscut sub numele de „Web 2.0”. Acesta descrie o versiune a web-ului în care indivizii joacă un rol mai activ în crearea și distribuirea de conținut web, ceva ce acum numim social media.

Cu toate acestea, există o dezbatere dacă Web 2.0 este sau nu cu adevărat diferit de conceptul original al web-ului. La urma urmei, social media a crescut odată cu internetul – primul site de social media, Six Degrees, a fost lansat în 1997. Dar, indiferent de care parte a dezbaterii vă situați, nu există nicio îndoială că ascensiunea site-urilor de socializare, precum MySpace și Facebook, a contribuit la transformarea internetului în pilonul cultural care a devenit.

Internetul mobil

Poate că cel mai mare motiv pentru care internetul a devenit ceea ce este astăzi este creșterea tehnologiei mobile. Primele telefoane mobile au permis oamenilor să acceseze internetul, dar acesta era lent și modificat. Apple iPhone, care a fost lansat în 2007, a oferit oamenilor prima experiență de navigare mobilă asemănătoare cu cea de pe un computer, iar rețelele wireless 3G erau suficient de rapide pentru a permite trimiterea de e-mailuri și navigarea pe internet.

În plus, tehnologia WiFi, care a fost inventată în 1997, s-a îmbunătățit în mod constant pe parcursul anilor 2000, facilitând conectarea la internet a tot mai multor dispozitive fără a fi nevoie să fie conectate la un cablu, ceea ce a contribuit la generalizarea internetului.

WiFi poate fi găsit acum aproape oriunde, iar rețelele wireless 4G conectează oamenii la internetul mobil cu viteze care rivalizează cu cele ale conexiunilor tradiționale la internet, făcând posibil ca oamenii să acceseze internetul oricând și oriunde doresc. În curând, vom utiliza rețele 5G, care permit viteze și mai mari și o latență mai mică. Dar, poate și mai important, 5G va face posibilă conectarea mai multor dispozitive la rețea, ceea ce înseamnă mai multe dispozitive inteligente și o înțelegere mult mai largă a internetului.

Partea 4: Viitorul internetului

În timp ce conceptul de internet datează din anii 1950, acesta nu a devenit general până în anii 1990. Dar, de atunci, a devenit o parte integrantă a vieții noastre și a rescris cursul istoriei umane. Așadar, după toată această creștere rapidă, ce urmează?

Creștere continuă

Pentru mulți, următorul capitol din istoria internetului va fi definit de creșterea globală. Pe măsură ce economiile din întreaga lume continuă să se extindă, este de așteptat ca și utilizarea internetului să facă același lucru. Acest lucru ar trebui să determine ca numărul total de utilizatori de internet din întreaga lume să continue să crească, limitat doar de dezvoltarea infrastructurii, precum și de politica guvernamentală.

Neutralitatea rețelei

O astfel de politică guvernamentală care ar putea avea un impact dramatic asupra rolului internetului în viața noastră este cea a neutralității rețelei. Concepută pentru ca internetul să rămână un loc echitabil în care informațiile sunt schimbate liber, neutralitatea rețelei interzice furnizorilor de internet să ofere acces preferențial site-urilor care aleg să plătească pentru aceasta. Argumentul împotriva neutralității rețelei este acela că unele site-uri, cum ar fi YouTube și Netflix, utilizează considerabil mai multă lățime de bandă decât altele, iar furnizorii de servicii de internet consideră că ar trebui să aibă dreptul de a percepe taxe pentru această utilizare sporită.

Cu toate acestea, susținătorii neutralității rețelei susțin că acest tip de structură ar permite companiilor și organizațiilor mari să plătească pentru a ajunge în vârf, reducând egalitatea internetului. În Statele Unite, neutralitatea rețelei a fost stabilită de FCC în 2015, în timpul administrației Obama, dar în 2018, această politică a fost abrogată. În acest moment, nu s-a schimbat nimic semnificativ, dar numai timpul va spune cum va afecta internetul această schimbare de politică.

Cenzura

O altă problemă care ar putea afecta internetul în viitor este cea a cenzurii. Utilizarea internetului în întreaga lume este adesea restricționată, cel mai cunoscut fiind în China, ca mijloc de a restricționa informațiile disponibile pentru oameni. În alte părți ale lumii, în special în SUA și Europa, aceste politici nu au fost adoptate. Cu toate acestea, în era știrilor false și a social media, unele companii, în special Facebook, iau măsuri pentru a limita ușor ceea ce pot spune oamenii pe internet. În general, aceasta este o încercare de a limita răspândirea discursului instigator la ură și a altor comunicări dăunătoare, dar aceasta este o zonă gri care a definit dezbaterile privind libertatea de exprimare în cea mai mare parte a istoriei și care va continua să se afle în centrul dezbaterilor despre internet în anii următori.

Concluzie

Internetul a ajutat la inaugurarea unei noi ere în istoria omenirii și abia acum începem să înțelegem modul în care va avea un impact asupra modului în care ne trăim viețile. Faptul că această revoluție culturală extraordinară a avut loc în mai puțin de o jumătate de secol vorbește despre natura rapidă a schimbării în lumea noastră modernă și ne reamintește că schimbările vor continua să se accelereze pe măsură ce ne îndreptăm spre viitor.

.