Obiectiv: Cunoașterea noului concept de parafilii, a prezentării lor clinice și a legăturii lor cu o tulburare de personalitate ca perversiune, a legislației franceze referitoare la acestea și a diferitelor opțiuni terapeutice.
Material și metode: Revizuirea ghidurilor publicate pe această temă în baza de date Medline și o reflecție pornind de la propria noastră experiență clinică, în special în cadrul expertizei judiciare.
Rezultate: Comportamentul sexual deviant este, în clasificările actuale, cunoscut sub numele de parafilie. Această entitate clinică corespunde oricărui comportament sexual considerat „anormal” în comparație cu actele sexuale din societatea în care trăiește persoana respectivă. Ea înseamnă tocmai, în primul rând, suferința provocată de această tulburare sau deteriorarea vieții sociale, profesionale sau familiale. Parafiliile, cum ar fi pedofilia, au limite de vârstă stricte. Victima trebuie să aibă vârsta sub 16 ani, cu o diferență de vârstă de cel puțin 5 ani față de autorul actului. Actele sexuale care sunt ilegale sunt crime sau infracțiuni în funcție de grad și sunt sancționate de lege. În termeni obișnuiți, aceștia sunt cunoscuți sub denumirea de perverși, care comit perversiuni. Acest concept este diferit de cel de parafilie, un pervers poate avea, sau nu, un comportament parafilic. Pentru a diagnostica o tulburare de personalitate precum perversiunea, trebuie să fie incluse toate criteriile: narcisism, utilizarea unei persoane ca obiect de plăcere, cu, în primul rând, mecanisme de negare și o personalitate scindată care înlătură orice sentiment de vinovăție din partea făptuitorului.
Concluzie: Tratamentul medical al parafiliei singur nu este satisfăcător pentru că mecanismul de negare este de așa natură încât este afectat doar apetitul sexual, cu un risc ridicat de recidivă. Numai psihoterapia poate modifica elementul patologic al unei personalități pervertite.