Pericardita constrictivă este o afecțiune potențial curabilă cauzată de o varietate de situații care au ca rezultat pericardul inflamat, cicatrizat, îngroșat sau calcificat. Atunci când pericardul anormal limitează umplerea diastolică, există o serie de consecințe hemodinamice care se manifestă prin oboseală, dispnee, balonare abdominală, edem periferic sau insuficiență cardiacă dreaptă. Aceste manifestări clinice ale pericarditei constrictive sunt similare cu cele datorate unei cardiomiopatii. Deoarece caracteristicile lor hemodinamice și clinice sunt similare, este adesea dificil să se distingă pericardita constrictivă de o boală miocardică. Chiar și criteriul hemodinamic invaziv tradițional de „egalizare a presiunilor end-diastolice” nu este specific pentru pericardită constrictivă. În ciuda numeroaselor asemănări dintre bolile miocardice și pericardice, există câteva caracteristici unice ale constricției care permit un diagnostic de încredere. Aceste caracteristici sunt: 1. Variația respiratorie în umplerea ventriculară 2. Dependența interventriculară și 3. Mișcarea longitudinală crescută a inimii.1, 2
Variația respiratorie în umplerea ventriculară apare din disocierea variației presiunii intratoracice și intracardiace și interacțiunea ventriculară crescută în pericardită constrictivă. Inspirația reduce presiunea intratoracică care, de obicei, se transmite integral presiunilor intracardiace, dar în constricție, presiunile intracardiace scad mult mai puțin decât cele intratoracice din cauza constrângerii pericardice. Această diferență de variație a presiunii la inspirație are ca rezultat o umplere redusă a părții stângi a inimii. Reducerea umplerii inimii stângi în timpul inspirației determină o reducere a vitezei de intrare a mitralei și o deplasare a septului interventricular spre ventriculul stâng. Odată cu expirația, umplerea inimii stângi crește, ceea ce deplasează septul interventricular înapoi spre ventriculul drept, ceea ce duce la reducerea umplerii spre partea dreaptă a inimii și la o inversare târziu-diastolică a fluxului în venele hepatice.
Avântul imagisticii Doppler tisulare a oferit o încredere sporită în diagnostic pentru a separa constricția de o boală miocardică. Dopplerul tisular măsoară viteza țesutului miocardic și oferă o evaluare non-invazivă a relaxării miocardice. Viteza inelară mitrală diastolică timpurie diastolică (e’), care reflectă starea de relaxare miocardică a LV, este redusă în majoritatea formelor de insuficiență cardiacă legate de boli miocardice, inclusiv în cardiomiopatia restrictivă. Viteza normală e’ de la nivelul inelului mitral medial este de 9 cm/sec sau mai mare, iar aceasta este de obicei de 6 cm/sec sau mai mică la pacienții cu miopatie. În schimb, e’ este de obicei păstrată sau chiar crescută în pericardita constrictivă, deoarece mișcarea laterală a inimii este limitată de pericardul constrictiv. Mai mult, viteza e’ inelară mitrală medială este de obicei mai mare decât e’ inelară mitrală laterală. Acest lucru este din nou în contrast cu ceea ce este de așteptat în alte forme de insuficiență cardiacă și poate reflecta legarea inelului lateral de procesul constrictiv.
Grupul nostru a studiat caracteristicile de performanță a testului acestor constatări ecocardiografice într-un grup de 130 de pacienți cu pericardită constrictivă confirmată chirurgical, în comparație cu 36 de pacienți cu cardiomiopatie restrictivă sau regurgitare tricuspidă severă.3 Trei variabile au fost asociate în mod independent cu pericardită constrictivă: 1) prezența deplasării septului ventricular, 2) viteza e’ mitrală medială; și 3) raportul de inversare diastolică expiratorie a venei hepatice. Fiecare dintre aceste criterii a fost, de asemenea, asociat în mod semnificativ cu pericardita constrictivă în subgrupul de pacienți cu fibrilație atrială sau flutter. Prezența deplasării septului ventricular în combinație fie cu e’ medial ≥ 9 cm/s, fie cu raportul de inversare diastolică expiratorie a venei hepatice ≥ 0,79 (viteza de inversare diastolică a venei hepatice / viteza fluxului diastolic înainte) a fost sensibilă în proporție de 87% și specifică în proporție de 91% pentru diagnosticul de pericardită constrictivă.
Alte două constatări ecocardiografice sunt așteptate în pericardita constrictivă, precum și în cardiomiopatia restrictivă. Prima este o venă cavă inferioară pletorică, care poate să apară dilatată sau să colapseze insuficient în timpul inspirației. Acesta este markerul ecocardiografic pentru o presiune venoasă crescută. Al doilea este un profil Doppler relativ „plat” al componentei sistolice a venei cave superioare. Spre deosebire de pacienții normali și de cei cu fiziologie pulmonară obstructivă, pacienții cu pericardită constrictivă au o umplere cardiacă restrânsă și prezintă o mică variație a vitezei de intrare a venei cave superioare în timpul ciclului respirator. Această constatare este utilă din punct de vedere clinic, deoarece boala pulmonară obstructivă severă sau alte afecțiuni asociate cu un efort respirator exagerat pot provoca uneori constatări ecocardiografice care le imită pe cele ale pericarditei constrictive.4
Figura 1
În rezumat, pericardita constrictivă trebuie luată în considerare la pacienții care prezintă simptome de insuficiență cardiacă și fracție de ejecție conservată. Deoarece ecocardiografia este, de obicei, un test de diagnostic inițial pentru a evalua astfel de pacienți, următoarele caracteristici pot ajuta la diagnosticarea pericarditei constrictive: 1. Anomalie de mișcare a septului ventricular (din interdependența ventriculară) 2. Anomalie de mișcare a septului ventricular. Viteza e’ mediană a inelului mitral e’ ≥ 9 cm/sec 3. Raport de inversiune diastolică expiratorie a venei hepatice ≥ 0,79 (Figura), în plus față de viteza restrictivă a fluxului de intrare mitral (raport E/A > 0,8) și vena cavă inferioară pletorică. 5
- Oh JK, Hatle LK, Seward JB, Danielson GK, Schaff HV, Reeder GS, et al. Diagnostic role of Doppler echocardiography in constrictive pericarditis. J Am Coll Cardiol. 1994;23(1):154-62.
- Hatle LK, Appleton CP, Popp RL. Diferențierea pericarditei constrictive și a cardiomiopatiei restrictive prin ecocardiografie Doppler. Circulation. 1989;79(2):357-70.
- Welch TD, Ling LH, Espinosa RE, Anavekar NS, Wiste HJ, Lahr BD, Schaff HV, Oh JK. Diagnosticul ecocardiografic al pericarditei constrictive: criteriile clinicii Mayo. Circ Cardiovasc Imaging. 2014 May; 7(3):526-34.
- Boonyaratavej S, Oh JK, Tajik AJ, Appleton CP, Seward JB. Compararea vitezelor Doppler ale fluxului de intrare mitral și ale venei cave superioare în boala pulmonară obstructivă cronică și pericardită constrictivă. J Am Coll Cardiol. 1998 Dec; 32(7):2043-8.
- Syed FF, Schaff HV, Oh JK . Constrictive pericarditis-a curable diastolic HF Nat Rev Cardiol. 2014 Sep; 11(9):530-44.
Clinical Topics: Aritmii și EP clinic, Insuficiență cardiacă și cardiomiopatii, Imagistică neinvazivă, Boala pericardică, Fibrilație atrială/Aritmii supraventriculare, Insuficiență cardiacă acută, Ecocardiografie/Ecografie
Cuvintele cheie: Fibrilație atrială, Tensiune arterială, Cardiomiopatie restrictivă, Constricție, Teste de diagnostic, de rutină, Diastole, Dispnee, Ecocardiografie, Edem, Inimă, Insuficiență cardiacă, Insuficiență cardiacă, Ventricule cardiace, Vene hepatice, Boli pulmonare obstructive, Pericardită constrictivă, Pericard, Pericard, Sistole, Vena Cava inferioară, Vena Cava superioară, Presiune venoasă, Insuficiență a valvei tricuspide
< Înapoi la Liste
Înapoi la Listare