Sfatul nr. 2: Creați o schiță a AUTOBIOGRAFIEI VOASTRE
După ce elevii au selectat cele mai convingătoare episoade din sesiunea de brainstorming, vor trebui să le organizeze sub forma unei schițe.
O modalitate bună de a face acest lucru este de a le așeza în ordine cronologică pe o linie de timp simplă. Privind episoadele într-un astfel de mod vizual îi poate ajuta pe elevi să construiască o narațiune care să ducă de la cea mai fragedă copilărie a elevului până în prezent.
Elevii trebuie să rețină că o autobiografie nu este doar relatarea unei serii de evenimente din viața lor în ordine cronologică. Ei vor trebui să identifice teme care leagă între ele evenimentele din autobiografia lor.
Temele sunt firele pe care le țesem între cauza și efectul evenimentelor pentru a da formă și sens unei vieți. Ele ating motivația din spatele acțiunilor pe care le întreprinde autorul și alimentează creșterea dezvoltării persoanei.
Câteva teme care ar putea fi identificate într-o schiță pentru o autobiografie ar putea include:
● Depășirea adversității
● Adaptarea la o nouă viață
● Confruntarea cu pierderea
● Importanța prieteniei
● Inutilitatea răzbunării
● Puterea răscumpărătoare a iertării.
Aceste teme sunt ideile mari ale poveștii de viață a unei persoane. Ele reprezintă modul în care evenimentele modelează persoana care stă acum să își scrie povestea. Pentru ca elevii să dobândească aceste idei, va fi nevoie de timpul și spațiul necesar pentru o anumită reflecție.
Din acest motiv, scrierea autobiografiei funcționează bine ca un proiect întreprins pe o perioadă mai lungă de timp, cum ar fi câteva săptămâni.
Tip #3: Efectuați cercetarea de fond asupra AUTOBIOGRAFIEI VOASTRE
Chiar dacă nimeni nu știe mai multe despre subiectul unei autobiografii decât autorul, cercetarea este totuși o parte necesară a procesului de scriere pentru autobiografii.
Utilizând schița pe care au creat-o, elevii vor trebui să completeze unele dintre detaliile evenimentelor cheie vorbind cu alte persoane, în special atunci când scriu despre primele lor experiențe.
Cele mai evidente resurse vor fi părinții și alți membri ai familiei care au fost la curent cu bucuriile copilăriei și ale primei lor copilării.
Cu toate acestea, prietenii și foștii profesori sunt, de asemenea, surse excelente de informații. Aceștia îi vor permite elevului să obțină o perspectivă diferită asupra unui lucru pe care și-l amintește, ajutând la crearea unei viziuni mai rotunde asupra evenimentelor din trecut.
Pentru elevii mai mari și mai avansați, aceștia ar putea chiar dori să facă unele cercetări cu privire la evenimentele istorice și culturale din societatea mai largă din perioada despre care scriu. Acest lucru îi va ajuta să dea profunzime și pregnanță scrierii lor, pe măsură ce urcă și coboară pe scara abstractizării de la personal la universal și înapoi.
Când elevii fac efortul de a face paralele între experiențele lor personale și lumea din jurul lor, ei ajută la reducerea distanței dintre autor și cititor, creând o legătură mai intimă care îmbunătățește experiența cititorului.
Tip #4: Găsește-ți vocea
Elevii trebuie să le fie clar că autobiografia nu este o simplă istorie personală scrisă fără pasiune și în mod subiectiv.
Pentru ca autobiografia lor să funcționeze, ei vor trebui să injecteze ceva din ei în scrisul lor. Cititorii de autobiografii sunt interesați în special să cunoască mecanismele interioare ale scriitorului.
Există totuși un pericol. Având în vedere că autobiografii sunt atât de aproape de materialul lor, ei trebuie să fie atenți să nu permită ca scrisul lor să se denatureze într-o vomă sentimentală. Pentru a contracara acest pericol, studentul autor trebuie să găsească o mică perspectivă asupra experiențelor sale, iar urmarea sfatului anterior referitor la cercetare va fi de mare ajutor aici.
Un obstacol mai descurajant pentru student poate consta în dificultățile cu care se confruntă atunci când încearcă să-și găsească vocea în scrierile sale. Acest lucru nu este ușor. Este nevoie de timp și este nevoie de multă practică de scriere.
Cu toate acestea, există câteva strategii simple și utile pe care elevii le pot folosi pentru a-i ajuta să-și descopere rapid vocea autentică în scrisul lor.
1. Scrieți unui prieten apropiat sau unui membru al familiei
Toate scrierile sunt scrise pentru a fi citite – cu posibila excepție a jurnalelor și a jurnalelor. Problema este că, dacă elevul este prea conștient de cititor, se poate trezi că joacă pentru public și se îndepărtează de ceea ce încearcă să exprime. Showboating-ul poate înlocui onestitatea care este o parte atât de necesară a unui scris bun.
Un truc util pentru a-i ajuta pe elevi să depășească acest obstacol este să le spuneți să își imagineze că își scriu autobiografia unui prieten intim sau unui membru al familiei. Cineva care îi face să se simtă confortabil în pielea lor atunci când este în preajmă. Elevii ar trebui să scrie ca și cum i-ar scrie acelei persoane căreia îi pot mărturisi cele mai profunde secrete. Acest lucru va da scrisului lor un ton onest și intim care este foarte atrăgător pentru cititor.
2. Citiți scrisul cu voce tare
Nu este întâmplător faptul că vorbim despre „vocea” scriitorului. Recunoaștem vocea reală a oamenilor pe care îi cunoaștem după numeroasele sale calități, după timbru, ton, ritm, accent, alegerea cuvintelor etc. Scrisul este cam la fel din acest punct de vedere.
O modalitate foarte bună de a-i ajuta pe elevi să detecteze dacă scrisul lor surprinde vocea lor autentică este să-i punem să citească cu voce tare sau să asculte o înregistrare a lucrării lor citită cu voce tare.
Chiar dacă nu scriem neapărat exact așa cum vorbim – avem mai mult timp să meșteșugim ceea ce spunem – vom putea totuși să recunoaștem dacă scrisul sună ca noi sau nu, sau dacă este plin de afectare.
În timp ce elevul își ascultă propriile cuvinte, încurajați-l să își pună următoarele întrebări:
● Sună ca mine?
● Cuvintele sună natural în vocea mea?
● Cred eu în evenimentele relatate și în modul în care au fost relatate?
Descoperirea vocii lor reale în scrierile lor îi va ajuta pe elevi să impregneze scrierile lor cu onestitatea și personalitatea pe care cititorii le iubesc.
Tip #5: Schițați, refaceți și rafinați autobiografia
În prima schiță, tușele vor fi mari și largi, trecând prin evenimentele cheie. Notele principale ale melodiei vor fi acolo, dar uneori cu prea multă ornamentație și, alteori, nu suficient. Acesta este motivul pentru care reformularea este o parte esențială a procesului de scriere.
Elevii ar trebui să înțeleagă că fiecare scriere are nevoie de reformulare, editare și corectare pentru a fi la înălțimea sa. Nu există capodopere aduse pe deplin în lume într-o singură ciornă.
Pentru mulți, înăsprirea unei lucrări va implica tăierea fără milă a cuvintelor moarte. Dar, pentru unii, procesul de reformulare și rafinare va cere adăugarea de mai multe descrieri și detalii.
Pentru cei mai mulți, totuși, va fi puțin din coloana A și puțin din coloana B.
De multe ori, este dificil pentru elevi să aibă perspectiva necesară asupra lucrării lor pentru a putea depista greșelile de structură, gramatică, punctuație și ortografie. În aceste cazuri, poate fi cel mai bine să înscrieți ochii unui prieten sau a unui membru al familiei în rolul de editor sau critic.
O modalitate eficientă de a face acest lucru în clasă este de a organiza elevii în perechi de colegi de editare, care își editează reciproc lucrările, într-un aranjament reciproc.
Aceste „schimburi de editare” pot fi continuate până la etapa de corectare și până la lucrarea finală, șlefuită.
Un gând final
Întrebuințarea celor 5 sfaturi de mai sus va contribui în mare măsură la asigurarea unei autobiografii bine scrise și atractive.
Deși autobiografia este un gen de non-ficțiune, este clar că, prin accentul pus pe narațiune, are multe în comun cu alte genuri ficționale. Așadar, este important ca atunci când predau autobiografia, elevii să învețe să recunoască rolul important al povestirii și în acest gen.
Ca orice povestire bună, există câteva elemente necesare de inclus, inclusiv un fel de complot, o distribuție de personaje și o explorare a unor teme centrale. Din acest motiv, predarea autobiografiei funcționează adesea bine după ce elevii au finalizat o unitate despre scrierea de povești de ficțiune.
Când totul este spus și făcut, cel mai bun mod în care un elev se poate asigura că autobiografia sa merită să fie citită este să se asigure că găsește povestea în propria viață.
La urma urmei, suntem obsedați de viețile altor oameni.
.