Biblia este ansamblul de cărți canonice sau fundamentale ale religiilor iudaică și creștină. Pentru credincioși, Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Acest termen provine din limba greacă și este pluralul lui papyrus, pergament sau carte, constituind un set de cărți sau volume.
Astăzi, Biblia este cunoscută ca fiind cea mai citită (și cea mai bine vândută) carte din istorie și a fost tradusă în peste 2.000 de limbi. Ea este cunoscută pe cinci continente și este considerată, pe bună dreptate, „cartea cărților”.
Biblia este astfel împărțită în cărți sau grupuri de scrieri. Ca să citez un exemplu, cartea Psalmilor, care este alcătuită din 150 de rugăciuni. Există diferite „versiuni” ale Bibliei. În timp ce ebraica sau Tanakh este împărțită în trei secțiuni (cărțile lui Moise, cărțile profeților ebraici și alte cărți cunoscute sub numele de Scripturi), Biblia creștină recunoaște ebraica drept Vechiul Testament și o deosebește de Noul Testament, care povestește viața lui Iisus. Acest Nou Testament este împărțit în 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, Scrisori (ale apostolilor Petru, Pavel, Iacob și Ioan) și Apocalipsa, scrisă tot de Sfântul Ioan.
În cifre, Biblia are 1189 de capitole, din care 929 aparțin Vechiului Testament și 260 Noului Testament.
În general, atunci când se vorbește de Biblie, se face referire la Biblia creștină, dar pentru diferite grupuri de credincioși acest lucru diferă, existând chiar divergențe în ceea ce privește textele considerate apocrife, adică texte false sau care nu sunt considerate autentice de către Biserica Catolică. Definiția cărților incluse în Biblie a fost formulată în primele zile ale creștinismului, sub puternica influență a Sfântului Ieronim, care a tradus textele Vechiului Testament (scrise în întregime în ebraica veche) și ale Noului Testament (toate scrise în limba greacă în versiunea lor originală, cu excepția Evangheliei Sfântului Matei, scrisă în aramaică) în limba cea mai răspândită în epocă, și anume latina. Versiunea din acea vreme se numește Vulgata și stă la baza traducerilor în toate limbile pământului care au avut loc în secolele următoare. Există variații în ceea ce privește traducerea și comentariile între diferitele crezuri creștine de astăzi, deși omologia dintre textele diferitelor ramuri este adesea relativ asemănătoare între ele.
Este interesant de remarcat faptul că cartea cunoscută sub numele de „Biblia Gutenberg” a fost una dintre cele mai celebre lucrări tipărite cu ajutorul sistemului de caractere mobile atribuit inventatorului german Johannes Gutenberg în secolul al XV-lea. Această lucrare a dat naștere la ceea ce se va numi „Epoca tiparului”, care a pus la dispoziția maselor de oameni volume de toate felurile, cum ar fi, de exemplu, acest document religios.
Este de remarcat faptul că textele biblice constituie, de asemenea, baza universală a numeroase legi ale primelor națiuni creștine, în special în statele apărute după dispariția sistemului feudal în Evul Mediu european. În plus, conținutul Bibliei face parte integrantă din liturghia evreilor și a creștinilor, în diferitele sale variante. Pentru credincioși, există un aforism străvechi care spune că „rugăciunea este vocea omului pentru ca Dumnezeu să o audă, în timp ce Scriptura (adică Biblia) este vocea lui Dumnezeu pentru ca omul să o audă”.
Biblia este vocea lui Dumnezeu pentru ca omul să o audă.