Pierderea musculară este scăderea masei musculare din cauza lipsei de activitate fizică sau a unei alimentații adecvate. Este mai frecventă la persoanele care duc un stil de viață sedentar decât la cele care sunt foarte active. Depășirea musculară mai este denumită și pierdere musculară sau ofilire musculară. Apare în mod obișnuit în mușchii mâinilor și picioarelor.
Ce este epuizarea musculară?
Epuizarea musculară, cunoscută și sub numele de atrofie musculară, este o pierdere de țesut muscular cauzată de scăderea mobilității sau de o boală de bază. Multe boli neuromusculare și inflamatorii cronice sunt strâns asociate cu slăbiciunea musculară, atrofia mușchilor scheletici și oboseala musculară. În funcție de cauza subiacentă, atrofia musculară poate fi o epuizare parțială sau completă a mușchilor.
Atrofia musculară se dezvoltă atunci când există leziuni ale nervilor care controlează fibrele musculare și la persoanele imobilizate la pat. Deșertăciunea musculară rezultată în urma unei boli sau a unei leziuni, face dificilă mișcarea membrelor.
Care sunt cauzele deșertăciunii musculare?
Deșertăciunea musculară este cauzată în principal din cauza inactivității fizice și a scăderii mobilității. Unele dintre cauzele comune ale pierderii musculare includ:
- Îmbătrânirea: Pe măsură ce vârsta avansează, majoritatea indivizilor devin inactivi din punct de vedere fizic și duc un stil de viață sedentar. Acest lucru poate duce la pierderea degenerativă a masei musculare scheletice. După vârsta de 30 de ani, persoanele care sunt mai puțin active pierd aproximativ 3% până la 5% din masa musculară la fiecare deceniu. Pierderea musculară odată cu îmbătrânirea este cunoscută sub numele de sarcopenie.
- Malnutriție: Lipsa nutrienților care sunt necesari pentru dezvoltarea musculară poate contribui la atrofia musculară, ceea ce poate duce la boli grave. Problemele de absorbție a nutrienților din alimente, tulburările de alimentație și regimul alimentar deficitar pot duce la malnutriție.
- Bolile neurologice: Mai multe afecțiuni neurologice, cum ar fi atrofia măduvei spinării, accidentul vascular cerebral, paralizia cerebrală și neuropatia, pot provoca atrofia musculară. De asemenea, scleroza laterală amiotrofică (ALS), sindromul Guillain-Barre și poliomielita pot afecta comunicarea dintre nervi și mușchi. Incapacitatea mușchilor de a răspunde la semnalele nervoase poate duce la lipsa de mobilitate, ducând astfel la irosirea mușchilor.
- Artrita: Artrita cauzează rigiditate și inflamație a articulațiilor, ceea ce determină dificultăți în deplasarea dintr-un loc în altul. Durerea asociată cu osteoartrita și artrita reumatoidă face ca o persoană să ducă un stil de viață extrem de sedentar, ceea ce duce la atrofie musculară.
- Spitalizare prelungită: În unele cazuri, o boală prelungită sau o accidentare necesită o ședere îndelungată în spital, ceea ce poate arăta un impact profund asupra țesuturilor musculare. Un timp de recuperare prelungit poate duce la degenerare musculară, provocând la rândul său epuizarea mușchilor.
Simptomele epuizării musculare:
Atrofia mușchilor poate reduce forța de bază care este esențială pentru desfășurarea activităților zilnice. Simptomele comune asociate cu risipa musculară includ:
- Pierderea coordonării musculare
- Slăbiciune sau amorțeală la nivelul membrelor
- Echilibru deficitar în timpul mersului
- Frecare sau slăbiciune a extremităților
- Fatiga și o senzație generală de de boală
- Slăbiciune progresivă
- Slăbiciune facială
- Pierderea treptată a memoriei
Câteva dintre simptomele severe asociate cu epuizarea musculară care necesită asistență medicală imediată includ:
- Vorbire încețoșată
- Incapacitatea de a mișca o parte a corpului (paralizie)
- Pierderea cunoștinței
- Schimbări ale vederii
- O slăbiciune bruscă pe o parte a corpului
- Dureri de cap severe
Factori de risc pentru epuizarea musculară:
Persoanele care prezintă un risc de a dezvolta epuizare sau atrofie musculară includ:
- Pacienții care nu pot face exerciții fizice
- Persoanele care se află în repaus la pat și nu pot mișca unele părți ale corpului din cauza unei afecțiuni medicale
- Indivizii care duc un stil de viață sedentar
- Pierderea rapidă în greutate
Diagnosticarea risipei musculare:
Pentru a diagnostica risipa musculară, medicul efectuează un examen fizic și analizează leziunile recente sau vechi și afecțiunile medicale diagnosticate anterior. Medicul ar recomanda următoarele teste și proceduri de diagnosticare pentru a exclude anumite afecțiuni:
- Teste de sânge: Se recoltează o probă de sânge și se testează nivelul enzimei creatin-kinază (CK). Nivelurile ridicate ale enzimei creatin-kinază indică faptul că mușchii se deteriorează. Cu toate acestea, este un test nespecific, deoarece multe alte afecțiuni pot cauza niveluri crescute de CK în sânge.
- Radiografii: Se efectuează o serie de radiografii pentru a obține imagini ale corpului, care ajută la dezvăluirea gradului de afectare a mușchilor.
- Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): RMN-ul ajută la alegerea unui mușchi pentru un test de biopsie la pacienții cu atrofie musculară severă.
- Tomografie computerizată (CT): Tomografia computerizată ajută la crearea de imagini în secțiune transversală a mușchiului pentru a identifica rezistența și pierderea funcțională a acestuia.
- Electromiografie (EMG): Un test de electromiografie înregistrează activitatea electrică din mușchi pentru a identifica cauza care stă la baza pierderii sau atrofiei musculare sau a atrofiei.
- Biopsie musculară: O mostră de țesut muscular este colectată și examinată la microscop pentru a analiza anomaliile din mostră.
Tratamentul pierderii musculare:
Tratamentul pentru pierderea musculară depinde de amploarea pierderii musculare și de cauza care stă la baza afecțiunii. Opțiunile de tratament pentru risipa musculară includ:
- Fizioterapie: Un fizioterapeut va învăța anumite exerciții care vor facilita mișcarea brațelor și a picioarelor.
- Terapia cu ultrasunete: Undele sonore sunt folosite pentru a trata stările de durere cronică, pentru a îmbunătăți circulația în mușchi și pentru a promova vindecarea țesuturilor.
- Chirurgie: Medicul ar efectua o intervenție chirurgicală în cazul în care orice deformare de contractura (rigiditate sau constricție în țesutul conjunctiv) cauzează atrofia musculară.
Prevenirea atrofiei musculare:
Cele care ajută la reducerea riscului de atrofie sunt următoarele măsuri:
- Asigurați-vă că luați o dietă nutritivă completă.
- Să faceți exerciții fizice în mod regulat.
- Să rămâneți hidratat.
- Consumați o cantitate mai mare de proteine.
- Să dormiți suficient.
FAQ-uri
1. Depășirea mușchilor duce la apariția unor complicații?
Da. Neacordarea unui tratament imediat pentru pierderea musculară poate duce la potențiale complicații, cum ar fi scăderea mobilității, pierderea permanentă a forței musculare și paralizia.
.