05 Aug Depresia și durerea de cap
Seymour Diamond, M.D.
Ofițer executiv principal, National Headache Foundation
Director, Diamond Headache Clinic
Este bine cunoscut faptul că pacientul care suferă de o cefalee ușoară de tip tensiune, care poate fi ameliorată cu aspirină, vizitează rareori un medic pentru a fi tratat pentru această afecțiune. Cu toate acestea, dacă durerea de cap apare zilnic, este prezentă atunci când pacientul se trezește și durează cea mai mare parte a zilei și este recurentă de luni sau ani de zile, acest pacient suferă de o problemă terapeutică majoră. Aceștia au fost pacienți care au fost consultați de un medic din cauza unor dureri de cap continue care nu pot fi tratate cu analgezice obișnuite.
În 1964, cefaleea de tensiune a fost recunoscută (de către autor) ca fiind un simptom grav al depresiei. Depresia nu este o boală ușor de recunoscut, iar simptomele sale sunt de obicei interpretate greșit. Pacienții depresivi tipici sunt ușor de recunoscut de majoritatea medicilor. Acești pacienți se caracterizează prin faptul că intră în cabinetul medicului cu un aer de tristețe, mișcările lor sunt greoaie, comunicarea este lentă, par descurajați și suspină frecvent. Cu toate acestea, majoritatea pacienților cu depresie prezintă simptome diferite, care nu sunt neapărat simptomele clasice. Pentru a diagnostica aceste cazuri de depresie, este esențial ca medicul să efectueze o muncă de detectiv și să obțină un istoric psihiatric complet al pacientului, cum ar fi starea civilă, vocația, legăturile sociale, situațiile stresante, trăsăturile de personalitate, obiceiurile, modalitățile de a face față depresiei și problemele sexuale. De asemenea, este important să se ia în considerare istoricul familial și simptomele similare anterioare. Două întrebări de bază sunt de obicei folosite pentru a ajuta la diagnosticarea depresiei. În primul rând, ar trebui să se pună întrebări despre familie, istoricul personal anterior de depresie sau dacă pacientul a mai suferit de simptome similare. În al doilea rând, pacientul trebuie să răspundă la întrebări despre cum au început simptomele și ce tip de eveniment le-a precipitat.
Pacientul depresiv prezintă o mare varietate de simptome care pot fi clasificate ca fiind corporale, emoționale și de dispoziție. Cele mai predominante simptome corporale includ dureri cronice de corp, dureri de cap cronice, probleme de somn (insomnie severă), probleme cu trezitul devreme și cu alimentația (modificări ale apetitului, anorexie, pierdere rapidă în greutate), dureri de cap cronice și scăderea dorinței sexuale – de la impotență la bărbați la amenoree (absența menstruației) sau frigiditate la femei. Simptomele emoționale sunt, de obicei, melancolia, anxietatea și îngrijorarea cu privire la trecut, prezent și viitor. În cele din urmă, simptomele dispoziției constau în gânduri sinucigașe, gânduri de moarte și afirmații precum „dimineața este cea mai rea parte a zilei”. Cefaleea care coabitează cu depresia este considerată o cefalee de tensiune (tensiune musculară).
Cefaleea de tensiune poate fi produsă de tensiunea musculară a gâtului și a scalpului. Această durere, cauzată de contracția musculară voluntară a pacientului, poate provoca durere și este intensificată de prezența metaboliților toxici în mușchii afectați sau de aportul deficitar de sânge, și deci de oxigen, în zona tâmplei (ischemie cerebrală). Exercițiile fizice și relaxarea sunt foarte benefice în scurtarea debutului procesului dureros.
Anterior, un alt studiu a sugerat că cefaleea tensională poate fi produsă și de vasoconstricția extracraniană. Cercetătorii au observat că ambele reacții, vasoconstricția și tensiunea musculară, apar simultan în situații de stres. Într-un nou studiu, s-a constatat că, în timpul cefaleei tensionale, mușchii scalpului primesc un aport crescut de sânge.
Rolul mușchilor a fost pus la îndoială în studii recente. Potrivit cercetătorilor, mușchii nu manifestă nicio activitate anormală în timpul durerii. Cu toate acestea, conceptul de tensiune musculară, deși contradictoriu, rămâne important. Cefaleea de tensiune cronică poate ascunde o tulburare emoțională gravă, cum ar fi depresia. Mulți pacienți preferă simptomele fizice în locul celor depresive sau anxioase. Ei cred că durerea este de origine organică și preferă acest diagnostic, deoarece este mai acceptabil din punct de vedere social decât cel al unei tulburări emoționale, cum ar fi depresia.
Simptomele depresiei pot deveni simptome fizice și viceversa. Depresia este o boală care este ascunsă de simptomele fizice ale durerii de cap. Anumite detalii ale acestor simptome fizice pot demasca un caz de depresie. De exemplu, durerea de cap care apare periodic dimineața (4-8 a.m.) și după-amiaza (4-8 p.m.), mai ales la sfârșit de săptămână, după examene sau în primele zile de vacanță. Nu este o durere pulsatilă, dar este fermă și amorțitoare. Poate afecta orice parte a capului, cel mai frecvent zona occipitală a craniului. Pacienții descriu durerea ca pe o senzație de crampe. Aceștia declară, de asemenea, că au suferit de durere timp de mulți ani sau toată viața. Pacienții resimt de obicei aceste dureri dimineața și seara.
Diagnosticul cefaleei depresive nu trebuie să includă cauze organice (artrită cervicală, anomalie osoasă intervertebrală a articulațiilor occipito-cervicale, invaginație sau impresie bazilară, mastoidită cronică, malocluzie la nivelul articulației temporo-mandibulare, leziune a fosei posterioare a creierului).
Potrivit studiilor biologice, depresia este o boală care afectează producția de neurotransmițători ai monoaminoxidazei din creier (serotonine și norepinefrine). Descoperirea opioidelor sau a opioidelor endogene din creier, endorfinele și encefalinele, a reprezentat un progres semnificativ în înțelegerea durerii.
Tratamentul durerii de cap de tensiune este acum centralizat sau axat pe depresia subiacentă și poate fi tratat cu terapie de autosugestie relaxantă (biofeedback) sau cu medicamente antidepresive.
Câțiva cercetători susțin că există o posibilă legătură între depresie și migrenă. În cadrul cercetărilor, s-a constatat o corelație interesantă a unor simptome ale ambelor afecțiuni. Migrena și depresia prezintă simptome precum slăbiciune, tulburări senzoriale, dificultăți de vorbire și pierderea cunoștinței.
Nu s-a stabilit încă dacă efectul antimigrenă al amitriptilinei se datorează acțiunii sale de creștere a nivelului de serotonină și noradrenalină la nivelul terminațiilor nervoase, sau acțiunii sale anticolinergice, antihistaminice și antiserotoninergice. Ceea ce a fost dovedit este că efectul său antimigrenă nu este legat de efectul său antidepresiv.
În concluzie, depresia este o boală comună care poate fi tratată odată ce este recunoscută. Este important ca medicul desemnat să recunoască faptul că durerea de cap este rezultatul depresiei, deoarece durerea este foarte reală și este un simptom foarte grav. Pacientul trebuie să știe că recuperarea va fi obținută, dar nu va fi imediată și necesită multă cooperare și timp.
Medicamentele cel mai frecvent prescrise în tratamentul cefaleei depresive sunt antidepresivele triciclice, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și blocantele monoaminoxidazei. Un medic trebuie să prescrie aceste tipuri de medicamente.