NICK EICHER, prezentator: Astăzi este luni, 20 ianuarie. Bună dimineața! Aceasta este emisiunea Lumea și tot ce se află în ea de la Radio WORLD, susținută de ascultători. Sunt Nick Eicher.
MARY REICHARD, prezentator: Iar eu sunt Mary Reichard. În continuare, un discurs al lui Martin Luther King Jr. a cărui zi de naștere națiunea o marchează prin sărbătoarea națională de astăzi.
În octombrie 1964, King a câștigat Premiul Nobel pentru Pace. El a fost cea mai tânără persoană la acea vreme care a primit această onoare.
Două luni mai târziu a călătorit la Oslo, Norvegia, pentru a accepta premiul. Să ascultăm acum un fragment din discursul său de acceptare.
MARTIN LUTHER KING, JR: Accept Premiul Nobel pentru Pace într-un moment în care 22 de milioane de negri din Statele Unite sunt angajați într-o luptă creativă pentru a pune capăt lungii nopți a nedreptății rasiale. Accept acest premiu în numele unei mișcări pentru drepturile civile care se mișcă cu determinare și cu un dispreț maiestuos pentru risc și pericol pentru a instaura o domnie a libertății și o regulă a justiției. Sunt conștient de faptul că doar ieri, în Birmingham, Alabama, copiii noștri, strigând după fraternitate, au primit ca răspuns furtunuri de incendiu, câini mârâiți și chiar moartea. Sunt conștient de faptul că numai ieri, în Philadelphia, Mississippi, tinerii care încercau să obțină dreptul la vot au fost brutalizați și uciși. Sunt conștient de faptul că sărăcia debilitantă și cruntă îi afectează pe oamenii mei și îi înlănțuie la cea mai joasă treaptă a scării economice.
Acept acest premiu astăzi cu o credință statornică în America și o credință îndrăzneață în viitorul omenirii. Refuz să accept disperarea ca răspuns final la ambiguitatea istoriei. Refuz să accept ideea că „isitatea” naturii prezente a omului îl face pe acesta incapabil din punct de vedere moral să se ridice spre eterna „datorie” cu care se confruntă pentru totdeauna. Refuz să accept ideea că omul este o simplă plutire în râul vieții, incapabil să influențeze desfășurarea evenimentelor care îl înconjoară. Refuz să accept ideea că omenirea este atât de tragic legată de miezul nopții fără stele al rasismului și al războiului, încât zorii luminoși ai păcii și fraternității nu pot deveni niciodată o realitate.
Refuz să accept ideea cinică că națiune după națiune trebuie să coboare în spirală pe o scară militaristă în infernul anihilării nucleare. Cred că adevărul neînarmat și iubirea necondiționată vor avea ultimul cuvânt în realitate. Acesta este motivul pentru care dreptul învins temporar este mai puternic decât răul triumfător. Cred că, chiar și în mijlocul rafalelor de mortier și a gloanțelor smiorcăite de astăzi, există încă speranța unui mâine mai luminos. Cred că justiția rănită, care zace prosternată pe străzile pline de sânge ale națiunilor noastre, poate fi ridicată din acest praf al rușinii pentru a domni suprem printre copiii oamenilor. Am îndrăzneala de a crede că popoarele de pretutindeni pot avea trei mese pe zi pentru trupurile lor, educație și cultură pentru mințile lor și demnitate, egalitate și libertate pentru spiritele lor. Cred că ceea ce oamenii egocentrici au dărâmat, oamenii egocentrici pot reconstrui. Încă mai cred că, într-o zi, omenirea se va înclina în fața altarelor lui Dumnezeu și va fi încoronată triumfătoare asupra războiului și a vărsării de sânge, iar bunăvoința răscumpărătoare nonviolentă (va) recâștiga stăpânirea pământului. „Și leul și mielul se vor culca împreună și fiecare va sta sub vița sa de vie și sub smochinul său și nimeni nu se va teme.” Eu încă mai cred că vom învinge!
Această credință ne poate da curaj să înfruntăm incertitudinile viitorului. Ea va da picioarelor noastre obosite o nouă putere în timp ce ne continuăm pasul înainte spre orașul libertății. Când zilele noastre vor deveni mohorâte, cu nori de joasă înălțime și nopțile noastre vor deveni mai întunecate decât o mie de miezuri de noapte, vom ști că trăim în tumultul creativ al unei civilizații autentice care se luptă să se nască.
(Foto/Jeannette Rankin Peace Center) Martin Luther King Jr.
.