Nu există un acord științific cu privire la faptul că păsările au sau nu sentimente, dar pasionații care își urmăresc prietenii înaripați văd adesea dovezi ale emoțiilor păsărilor în diferitele lor personalități și comportamente. Păsările nu comunică emoțiile în mod direct și, deși indiciile de comportament pot fi ambigue, aceste comportamente pot demonstra o gamă largă de emoții pentru observatorii observatori.
Păsările de companie și emoțiile
Proprietarii de păsări de companie au o oportunitate pe care ornitologii o văd rareori: ei pot crea legături extinse cu animalele lor de companie. Prin aceste legături, ei ajung să se familiarizeze cu stările de spirit și emoțiile unice ale păsărilor lor, de la stres și singurătate la bucurie și entuziasm. Această familiaritate nu lasă niciun dubiu că păsările de companie pot și chiar simt emoții. Cu toate acestea, fără o interacțiune la fel de intimă cu păsările sălbatice, poate fi dificil de observat aceeași profunzime emoțională la păsările din curtea din spate. Nu este imposibil să vezi emoțiile păsărilor sălbatice, dar este nevoie de o observație atentă și de răbdare pentru a vedea indiciile subtile ale sentimentelor păsărilor.
Cum arată emoțiile păsărilor sălbatice
În timp ce gama de exprimare emoțională a păsărilor poate fi viu dezbătută, există emoții proeminente care pot fi văzute la multe păsări sălbatice.
- Dragoste și afecțiune: Comportamentul blând de curtare, cum ar fi prelingerea reciprocă sau împărțirea hranei, arată o legătură între păsările împerecheate care poate fi ușor considerată ca fiind dragoste. Păsările părintești sunt la fel de grijulii față de puii lor, ceea ce poate fi o demonstrație de dragoste părintească. Deși este posibil ca aceste emoții să nu dureze dincolo de un sezon de împerechere sau de un puiet, ele pot fi totuși legături puternice. Păsările care se împerechează pe viață își pot demonstra dragostea una față de cealaltă în multe feluri, inclusiv împărtășind compania pe tot parcursul anului, la fel cum vor face și partenerii umani. Perechile devotate se pot proteja reciproc, pot împărți resursele de hrană sau pot face alte lucruri pentru a-și arăta afecțiunea și grija.
- Frica și tensiunea: Păsările înspăimântate manifestă mai multe comportamente care demonstrează frica lor. Fuga și evadarea rapidă este cea mai frecventă reacție la frică și este același răspuns de tip „luptă sau fugi” pe care îl folosesc oamenii. Alți indicatori de frică includ înghețarea pe loc, ghemuirea, creșterea ritmului de respirație, ochii măriți și strigătele de alarmă sau de pericol. Toți aceștia sunt indicatori de frică similari cu cei ai oamenilor care îngheață de frică, o inimă care bate repede și țipete de groază. Păsările părintești pot, de asemenea, să arate teamă pentru puii lor prin folosirea diferitelor manifestări de distragere a atenției sau a altor tactici în încercarea de a atrage prădătorii departe de puii vulnerabili.
- Mânia și furia: Mânia este una dintre emoțiile cel mai des întâlnite la păsări. Comportamentul păsărilor furioase ar putea include poziții amenințătoare, șuierături sau alte zgomote intimidante și chiar fandări, lovituri de aripă, mușcături și alte atacuri. În aer, păsările furioase se pot arunca în picaj spre intruși sau concurenți, chiar ciocnindu-se cu aceștia sau alungându-i din zonă. Pasionații de păsări de curte văd frecvent acest tip de comportament la hrănitori, iar păsările pot, de asemenea, să dea dovadă de furie pe teren atunci când le este invadat teritoriul sau zona de cuibărire.
- Durere și tristețe: Durerea este o emoție complexă și, la fel cum toți oamenii reacționează diferit atunci când sunt îndurerați, și păsările pot reacționa diferit. În multe cazuri, este posibil ca acest comportament să nu fie recunoscut imediat ca supărare. De exemplu, dacă o pasăre îndurerată ar trebui să se închidă (negare, recunoscută în mod obișnuit ca fiind prima etapă a durerii), comportamentul ei poate părea neschimbat. Cu toate acestea, păsările au fost documentate ca fiind în mod evident în căutarea partenerului sau a puiului pierdut, iar comportamentele apatice și posturile căzute sunt indicatori comuni ai păsărilor îndurerate. Unele păsări îndurerate pot scoate strigăte jalnice, poate în speranța că partenerul sau însoțitorul pierdut le-ar putea răspunde.
- Fericire și bucurie: Plăcerea poate fi observată la păsări prin diferite tipuri de comportament exuberant. Cântatul atunci când nu este necesar pentru a atrage un partener sau pentru a apăra un teritoriu, precum și jocurile jucăușe ale corvidelor inteligente, sunt exemple de acțiuni fericite pe care le pot face păsările. Atunci când păsările sunt fericite, ele pot, de asemenea, să facă apeluri moi de toarcere sau alte zgomote care ar putea fi echivalate cu un om care fredonează de fericire. Păsările fericite se pot simți, de asemenea, foarte confortabil să facă plajă sau să se relaxeze în alt mod fără a fi în gardă pentru amenințări în fiecare moment.
Emoție sau instinct?
Emoțiile păsărilor nu sunt clar definite și există multe dezbateri cu privire la faptul dacă comportamentele care ar putea părea emoționale sunt expresii ale inimii sau doar un comportament instinctual. De exemplu, o pereche de păsări angajate într-un comportament de curtare ar putea să nu aibă nicio legătură emoțională, ci ar putea fi pur și simplu în căutarea celui mai viabil partener pentru a produce pui puternici și sănătoși. În mod similar, alte comportamente pot fi, de asemenea, definite în termeni de supraviețuire a unei păsări. Frica este necesară pentru a se sustrage de la prădători, furia ajută la apărarea unui teritoriu sau a unei zone de hrănire, iar durerea este o încercare de a recupera efortul depus în urma pierderii unui partener sau a unui pui. Chiar și emoțiile pozitive, cum ar fi bucuria și dragostea, ar putea fi pur și simplu oameni care privesc păsările în termeni asemănători cu cei umani. Cu toate acestea, dezbaterea este cu două fețe; comportamentul emoțional uman are scopuri similare de supraviețuire în ceea ce privește alegerea unui partener, evitarea pericolului și menținerea sănătății. În ambele cazuri, atât pentru păsări, cât și pentru oameni, linia dintre emoție și instinct este una subțire și neclară.
Utilizarea emoțiilor păsărilor pentru a fi un păsărar mai bun
Chiar dacă păsările simt sau nu emoții, păsărarii care pot sesiza indiciile subtile, asemănătoare emoțiilor, din comportamentul păsărilor își pot îmbunătăți abilitățile de observare a păsărilor.
- Dacă păsările par fericite cu anumite alimente, dacă le oferiți mai multe din acea hrană, veți atrage mai multe păsări în curte. Fiți atenți la păsările care mănâncă rapid anumite alimente, caută prin semințe pentru bucățelele lor preferate sau chiar devin suficient de îndrăznețe pentru a fi hrănite cu mâna pentru cele mai bune bunătăți.
- Dacă păsările sunt nervoase la hrănitor și se luptă în mod constant sau amenință alte păsări care se hrănesc, adăugarea unor hrănitori mai mari sau mutarea acestora la o distanță mai mare între ele poate ajuta. Acest lucru va crește spațiul personal și va reduce stresul păsărilor, diminuând comportamentul lor furios și permițând mai multor păsări să se hrănească confortabil.
- Dacă păsările manifestă teamă, păsărarii se pot îndepărta și pot lăsa păsările în pace. Păsărarii ar putea, de asemenea, să se uite în jur pentru alte amenințări potențiale, cum ar fi un prădător din apropiere, un șoim care trece sau un alt obiect care ar putea provoca suferință păsărilor.
Păsările pot avea sau nu sentimente și emoții, dar comportamentul asemănător emoțiilor poate oferi informații fascinante despre modul în care acționează păsările. Pasionații care observă cu atenție fiecare pasăre pe care o văd pot citi indicii emoționale pentru a afla chiar mai multe despre viața păsărilor.