Medicilor le va fi mai ușor să spună dacă un pacient are boala Alzheimer sau un alt tip de demență cu ajutorul unei noi metode de utilizare a scanărilor RMN, au explicat cercetătorii de la Școala de Medicină Perelman și de la Centrul de Degenerare Frontotemporală de la Universitatea din Pennsylvania în revista Neurology.
Oamenii de știință spun că ar putea identifica cu destulă acuratețe boala Alzheimer și degenerarea lobară frontotemporală fără a fi nevoiți să efectueze teste invazive, cum ar fi puncția lombară, care presupune introducerea unui ac în coloana vertebrală. În prezent, diagnosticarea demenței este o luptă pentru medici, ceea ce duce adesea la întârzierea tratamentului. Testele invazive pot fi de ajutor, dar pacienții le consideră neplăcute.
Deși procesele de boală care stau la baza lor sunt destul de diferite, FTLD (degenerescența lobară frontotemporală) și boala Alzheimer pot împărtăși frecvent aceleași simptome, ceea ce face ca experților să le fie greu să pună un diagnostic precis.
Pacienții cu Alzheimer sau FTLD se confruntă amândoi cu confuzie și uitare – bolile/condițiile lor le pot afecta emoțiile, comportamentul și personalitatea.
Cercetătorii de la Universitatea Duke au descoperit recent că, prin combinarea rezultatelor a trei teste, medicii ar putea diagnostica cu mai multă acuratețe boala Alzheimer. Testele au inclus RMN, tomografia cu emisie de pozitron cu fluor 18 fluorodeoxiglucoză (FDG-PET) și analiza lichidului cefalorahidian (puncție lombară).
Cercetătorii finlandezi au dezvoltat un instrument software care ar putea reduce timpul mediu pentru a ajunge la un diagnostic de Alzheimer de la 20 de luni la 10 luni.
Autorul studiului, Corey McMillan, PhD, a declarat:
„Diagnosticul poate fi o provocare. Dacă simptomele clinice și RMN-ul cerebral de rutină sunt egale, ar putea fi necesară o tomografie cu emisie de pozitroni (PET) costisitoare. Sau, o puncție lombară, care implică introducerea unui ac în coloana vertebrală, ar fi necesară pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului.
Analiza lichidului cefalorahidian ne oferă informații de încredere pentru diagnosticare, dar acest lucru nu este ceva la care pacienții așteaptă cu nerăbdare și este, de asemenea, costisitor. Utilizarea acestei noi metode RMN este mai puțin costisitoare și cu siguranță mai puțin invazivă.”
McMillan și echipa au efectuat un studiu la care au participat 185 de persoane. Toți aceștia fuseseră diagnosticați cu o boală neurodegenerativă care indica fie FTLD, fie Alzheimer. Aceștia au fost supuși unei scanări RMN de înaltă rezoluție, precum și unei puncții lombare. Diagnosticul a fost confirmat la 32 dintre participanți fie prin autopsie, fie prin determinarea faptului că aveau o mutație genetică legată fie de FTLD, fie de Alzheimer.
Echipa a vrut să determine dacă ar putea renunța complet la puncția lombară și să prezică nivelurile de proteine din creier folosind doar scanările cerebrale prin RMN.
Scanările RMN au fost folosite pentru a prezice raportul a doi biomarkeri ai FTLD sau Alzheimer – proteinele tau și beta-amiloid – în puncțiile lombare (lichidul cefalorahidian).