Este elementar :

Încărcarea orbitalilor
Să încercăm un exemplu de umplere a electronilor în orbitali p. Pentru a face acest lucru va trebui să mergem până la elementul numărul cinci, borul. Acest lucru înseamnă că există cinci protoni și cinci electroni în atom. Amintiți-vă, primul orbital al oricărui nivel energetic este un orbital s. Acest lucru înseamnă că elementele litiu și beriliu, deși trebuie să plaseze electroni în al doilea nivel energetic, trebuie să umple orbitalul 2s cu electronii lor de cea mai mare energie. În cazul borului, primii doi electroni sunt plasați în orbitalul 1s. Primul nivel energetic nu mai poate conține alți electroni și mai sunt încă trei de plasat în atom. Acești electroni vor trebui să fie plasați în următorul nivel energetic superior. Primul orbital care va fi umplut în cel de-al doilea nivel energetic este orbitalul 2s. Astfel, mai rămâne un electron de plasat. Ultimul electron trebuie să fie plasat pe un orbital p. Borul este primul element dintr-o secțiune a tabelului periodic care ar putea fi numită „blocul p”. Acesta este alcătuit din elementele care umplu orbitalii p cu ultimii lor electroni. În tabel, există un segment dreptunghiular situat în dreapta porțiunii centrale derulante. În acest dreptunghi există șase coloane de elemente. Acestea sunt elementele cu orbitali p plini – blocul p. (Heliul este o excepție, deoarece primul nivel energetic nu are niciun orbital p).
Orbitalul D
Există alte două „stiluri” de orbitali care sunt prea complexe pentru a intra în detalii aici. Aceștia sunt orbitalii d, din care există cinci, și orbitalii f, din care există șapte. Tabelul periodic oferă o secțiune pentru fiecare dintre aceste grupuri de orbitali. Cei 10 electroni ai celor cinci orbitali d sunt ocupați de elementele care se găsesc în secțiunea centrală abandonată a tabelului. Această secțiune este denumită elemente din blocul d sau metale de tranziție. Cele două rânduri care se găsesc separate în partea de jos a tabelului sunt elementele din blocul f. Aceste elemente umplu cele mai înalte niveluri energetice ale orbitalilor f atunci când își plasează ultimii electroni și cei mai energici în starea fundamentală.