Odiseea a captivat mințile de peste 2700 de ani, iar povestea lui Odiseu arată determinarea acestuia de a lupta și de a învinge obstacolele cu și fără ajutorul zeilor. Povestea datează dinainte de anul 1000 î. Hr. (The Modern Library, 1950, p. VI) Tacticile sale creative și viclene de-a lungul poveștii arată determinarea sa de a ajunge în Ithaca, patria sa. După ce a cucerit războiul troian, lui Odiseu i s-a spus de către Poseidon că „omul nu este nimic fără zei”. Poseidon a simțit că Odiseu nu a fost recunoscător pentru ajutorul lui Poseidon în bătălia Războiului Troian.
El a simțit că Odiseu trebuie să primească o lecție pentru a fi mai recunoscător zeilor pentru ajutorul lor. Odiseu părea îndreptățit și jubila că a cucerit Troia pe cont propriu. (Hallmark Home Entertainment, 1997, Scena 1) În timpul războiului troian, Odiseu a creat calul troian, care a permis armatei să intre în marile ziduri ale Troiei, dar Poseidon a fost cel care a permis distragerea atenției. Poseidon a distras atenția troienilor cu șarpele de mare asupra armatei troiene, iar calul troian nu a fost inspectat în totalitate. Prin urmare, lui Odiseu și oamenilor săi li s-a permis să treacă în Troia.
Poseidon a fost foarte supărat de ingratitudinea lui și i-a spus că nu va mai ajunge niciodată în patria sa, Ithaca, și nici nu-și va mai vedea familia. Fără zei, Odiseu nu ar fi devenit marele războinic și celebru pentru numeroasele conflicte ale omului împotriva naturii. Conflictele cu Poseidon, ciclopii și pretendenții din Itaca i-au permis să devină o persoană mai puternică și mai rezistentă, iar aceste conflicte au fost puse la cale de zei. Deoarece Odiseu a înfăptuit atât de multe înfrângeri și totuși și-a găsit drumul spre casă, spre Itaca și spre familia sa, numele său și Odiseea au supraviețuit timp de secole.
Primul conflict pe care îl prezint este conflictul inițial cu Poseidon. În timpul Războiului troian, Odiseu și Poseidon nu au căzut de acord asupra modului în care a fost cucerită Troia. Odiseu a creat calul troian, dar Poseidon a permis distragerea atenției armatei troiene. Odiseu s-a bucurat că a făcut singur înfrângerea „unui muritor”. El nu i-a mulțumit lui Poseidon pentru ajutor și a spus că poate cuceri orice sarcină pusă în fața lui. Poseidon a fost furios și i-a spus lui Odiseu că va fi pedepsit și că nu va mai vedea niciodată Itaca. Odiseu nu a arătat nici o remușcare el era sigur că se va întoarce în Itaca.
Poseidon l-a pus pe Odiseu într-o călătorie plină de aventuri și agitație, încercând să-l împiedice pe Odiseu să ajungă acasă. Acest război cu Poseidon l-a înfuriat pe Odiseu și l-a făcut pe Odiseu să fie și mai hotărât să își dovedească istețimea de muritor. Cu fiecare conflict pus în fața lui Odysseus, acesta devine mai puternic și mai hotărât. Al doilea conflict pe care îl prezint a fost conflictul Insula ciclopilor. Odiseu și oamenii săi au ajuns pe Insula Ciclopilor; s-au refugiat într-o peșteră. Peștera este locul unde locuia Polifemus, fiul lui Poseidon. Polifemul, ciclopul, a amenințat că le va mânca creierii oamenilor. Bărbații au fost ținuți în peșteră de o stâncă uriașă care acoperea deschiderea peșterii.
Cyclops a fost singurul care a fost suficient de puternic pentru a muta stânca. Odysseus îi oferă ciclopului vin în dar și în schimb i se spune că va fi ultimul care va muri. Odiseu l-a păcălit pe Polifem spunându-i că numele său este „nimeni” (Fagles, 1996, p. 223). Odiseu i-a făcut cadou vinul, acesta s-a bucurat de el și a dorit mai mult, iar bărbații au așteptat apoi ca el să adoarmă. Odiseu, cu ajutorul războinicilor săi, l-a orbit pe ciclop în timp ce acesta dormea. În timp ce ciclopul striga neputincios să îl ajute cineva, el a țipat de durere că „Nimeni” nu îl rănește și că l-a orbit (Fagles, p. 224).
Cu furie și mânie, ciclopul a rostogolit stânca uriașă permițându-le oamenilor să scape (Fagles, 1996, p. 223). Din nou, Odiseu era mândru că a reușit să stăpânească o altă încercare. Orgoliul său a crescut, iar mândria i-a alimentat puterea de a continua spre Itaca. În această scenă, Odiseu a folosit numele de truc „Noman” sau „Nimeni”. Când monstrul a strigat după ajutor și a spus că nimeni nu-l rănește, nu a primit niciun ajutor pentru că numele pe care l-a strigat este „nimeni”. Acest nume a fost un joc de cuvinte, dar, în calitate de cititor, am găsit numele comic. Monstrul a părut și mai credul decât părea inițial.
Odysseus nu a primit ajutor pentru a cuceri ciclopii, dar cu ajutorul zeului Poseidon a fost condus la această încercare. În timp ce ciclopul arunca cu bolovani în corabie, aceștia au sfârșit prin a naviga în direcția de care aveau nevoie, spre Itaca. Al treilea conflict a fost întoarcerea lui Odiseu în Itaca. El s-a întors, deghizat în cerșetor pentru a-și recăpăta tronul și a o recupera pe Penelope. Cu acest exemplu, el a primit din nou ajutor de la un zeu, zeița Atena (Fagles, 1996, p. 300). După 20 de ani, Odiseu s-a întors în Ithaca pentru a afla că pretendenții au pus stăpânire pe casa lui în încercarea de a-i fura tronul și de a obține mâna Penelopei.
Când Odiseu a debarcat pe nisipurile din Ithaca, Atena i-a spus că are un plan pentru a-l ajuta și l-a avertizat de încercările și suferințele care au avut loc la palatul său (Fagles, 1996, p. 296). Atena dispăruse de mulți ani și el se temea de vorbele ei, i-a spus „îți bați joc de mine”, iar el simțea că Ithaca era doar un alt regat și că aceea era doar o altă încercare (Fagles, p. 297). Atena l-a mângâiat pe Odysseus cu bagheta ei. I-a încrețit pielea și i-a acoperit trupul din cap până în picioare cu pielea zbârcită a unui bătrân. I-a dat un toiag, un sac de egumen, rupt și zdrențuit și l-a trimis cu Telemachus să-și recapete aruncarea. Ea i-a spus că va fi alături de el pentru a-și recăpăta tronul (Fagles, 1996, p. 299). Absența frecventă a Athenei de lângă Odiseu contrazice citatul „omul nu este nimic fără zei”. Atena l-a complimentat pe Odiseu într-o manieră mondenă și plină de sine. Ea a adăugat că nu se putea lupta cu fratele tatălui ei, Poseidon. Cred că atunci când Atena l-a ajutat pe Odiseu cu deghizarea de cerșetor la ea îl răsplătea pentru rezistența sa și lupta continuă pentru a învinge zeii.
Odiseu a intrat pe poartă; și-a văzut câinele Argos și a înaintat ca un cerșetor. I-a observat pe pretendenți și a așteptat cu răbdare momentul potrivit pentru a-și face cunoscută adevărata identitate. În timpul probei de întindere a arcului, Odiseu și-a arătat identitatea, reușind să încordeze cu succes arcul și să lovească toate cele douăsprezece topoare. I-a învins pe pretendenți și și-a recăpătat poziția de rege al Itacăi. Fără zeița Atena, probabil că ar fi fost ucis înainte de a ajunge la regat. În acest moment, pretendenții erau foarte lacomi, încât nu s-ar fi oprit în fața a nimic pentru a-l împiedica să se întoarcă.
Erau dispuși să-l ucidă pe Telemachus doar pentru că s-a întors din căutarea tatălui său. Cu ajutorul Athenei, deghizarea și încurajarea i-au permis lui Odiseu să-și ducă la bun sfârșit sarcina. „Omul nu este nimic fără zei” nu este doar o afirmație din mitologia greacă, ci este o credință pe care o practicăm în viața noastră de multe secole. Pentru oricine crede că există o putere mai mare a vieții, a naturii și a trăirii, el sau ea știe că tot ceea ce avem și facem este rezultatul zeilor din fața noastră. Ne uităm la zeul nostru pentru a fi îndrumați în viața de zi cu zi, iar unii aducem mulțumiri și laude pentru ceea ce ne-a fost dăruit.
Ne uităm la exemplele generațiilor trecute pentru a ne dezvolta modul de viață. Povestea lui Odiseu reprezintă dezvoltarea inițială a omului vs. om sau a omului vs. natură. De când a fost scrisă această poveste, putem aprecia că Odiseea a influențat lumea noastră așa cum este ea astăzi. Referințe Fagles, R. (1996). Homer, Odiseea (ed. I). Harmondsworth, Middlesex, Anglia: Viking Penguin. Hallmark Home Entertainment (1997). Filmul The Odyssey. The Modern Library (1950). The Iliad and the Odyssey (I ed.). New York: Random House,
.