Context: Studiile de citologie orală au susținut că pozitivitatea acidului periodic Schiff (PAS) citoplasmatic la diabeticii de tip 2 se datorează conținutului de glicogen. Dar, se poate datora și mucinei și glicoconjugatelor.
Scop: 1. Confirmarea faptului că pozitivitatea PAS citoplasmatic la diabeticii de tip 2 se datorează glicogenului folosind diastaza. 2. Să se cunoască efectul diabetului prin determinarea numărului de celule cu conținut de glicogen din frotiu. 3. Pentru a evalua impactul duratei diabetului pe baza colorației PAS a celulelor. 4. Pentru a corela între nivelul de glicemie aleatorie și numărul de celule PAS-pozitive.
Materiale și metode: Populația de studiu a cuprins 45 de indivizi cu 30 de diabetici de tip 2 ca grup de cazuri (Grupul I < 5 ani de durată; Grupul II > 5 ani de durată) și 15 voluntari sănătoși (de vârstă și sex asortat) ca și control. Pentru toți subiecții, a fost estimată glicemia la întâmplare și au fost obținute două citosamere. Frotiurile au fost colorate cu colorații PAS și PAS-diastază (PAS-D). Intensitatea colorării a fost documentată ca fiind scorul 1 (ușoară până la moderată) și scorul 2 (moderată până la intensă), iar datele obținute au fost analizate statistic în SPSS versiunea 16.0.
Rezultate: Testul Mann-Whitney U a arătat că la diabetici pozitivitatea PAS citoplasmatic se datorează glicogenului (P < 0,05). Există o creștere a numărului de celule care conțin glicogen (P < 0,05) la diabetici. Durata diabetului a avut un impact mai mic asupra acumulării de glicogen intracelular (P > 0,05). Testul de corelație Spearman nu a evidențiat nicio corelație semnificativă (P > 0,05) între glicemia aleatorie și un număr de celule PAS-pozitive.
Concluzie: Pozitivitatea PAS se datorează acumulării de glicogen intracelular la diabeticii de tip 2. Ea poate transmite statusul glicemic al unui individ în trecutul recent, având astfel un rol benefic în screening și monitorizare terapeutică.