Povestea din spatele cântecului:
„Act Naturally”
(scris de Johnny Russell & Voni Morrison)
Buck Owens (nr. 1, 1963)
Buck Owens și Ringo Starr (nr. 27, 1989)
Când a început deceniul 1960, Johnny Russell era un tânăr care locuia în Fresno, California. Un cântăreț care câștigase un lung șir de concursuri de talente și care acum lucra în cluburile mici din zonă, avea o reputație mai mare decât majoritatea celor care abia împliniseră 20 de ani. Chiar și prietenii lui Johnny erau foarte conștienți de faptul că artistul avea un talent cu mult peste vârsta sa. Cu toate acestea, oricât de importantă ar fi fost muzica sa, existau momente în care Russell voia doar să uite de localurile de noapte afumate și să iasă la o întâlnire obișnuită cu prietena sa la un film. În cele din urmă, a avut ocazia să facă exact acest lucru. Totul a fost planificat, dar apoi soarta a intervenit.
Russell a primit un telefon de la niște cunoștințe de-ale sale care se aflau în Los Angeles pentru a face o sesiune de înregistrări și au vrut ca Johnny să vină din Fresno și să-i ajute cu asta. Așa că asta însemna să anuleze întâlnirea la film pe care o plănuise cu prietena lui. Inutil să mai spun că ea nu a fost prea fericită de asta. Pentru a destinde atmosfera, când ea l-a întrebat pe Johnny de ce trebuia să meargă la Los Angeles, el i-a spus: „Mă vor pune în filme și vor face din mine o mare vedetă”. Au râs amândoi.
În timpul călătoriei, Russell a început să se gândească la acea replică și la conceptul de a fi adus la Hollywood și transformat într-o vedetă de cinema. El a început să dezvolte un cârlig care ar putea transforma gluma într-un cântec de dragoste country cu o abordare unică și proaspătă. Când i-a venit o idee pe care a crezut că se potrivește, a început să se joace cu replicile și să îmbine muzica cu noul său concept. În momentul în care a ajuns la sesiunea din Los Angeles, avea cântecul aproape gata și a încercat să-l învețe pe băiatul cu care înregistrau, dar se pare că acesta nu reușea să-l preia, așa că Johnny a luat cântecul acasă. Russell însuși făcea câteva înregistrări în acea perioadă, așa că a trimis o copie a melodiei la producătorul său, care a refuzat-o rapid, spunând că melodiile despre filme nu au niciun potențial comercial.
Johnny nu înțelegea de ce micuța lui melodie unică numită „Act Naturally” nu atrăgea atenția. I se părea destul de bună. Cu toate acestea, pe măsură ce a continuat să o arate oamenilor conectați cu afacerile muzicale, i s-a spus de nenumărate ori să se întoarcă și să scrie un cântec despre orice număr de subiecte standard, convenționale, asociate cu majoritatea cântecelor country, nu un număr „șmecher” ca cel pe care încerca să îl pună pe piață. Totuși, Russell era sigur că va funcționa, dacă va reuși să convingă persoana potrivită să creadă în el. La acea vreme, Johnny compunea cântece cu o tânără pe nume Voni Morrison. Când Russell i-a cântat în cele din urmă „Act Naturally” lui Voni, i-a plăcut la nebunie și a crezut că ar fi un cântec perfect pentru Buck Owens. Pentru că ea lucra cu Buck în mod regulat, Morrison era sigură că îl poate convinge să-l înregistreze.
Johnny Russell și Voni Morrison au avut o înțelegere conform căreia orice ar fi scris (împreună sau individual), numele amândurora ar fi apărut pe cântec. Și așa s-a întâmplat și cu „Act Naturally”. Johnny credea că Voni merita oricum un credit de co-autor pe el, mai ales dacă îl putea convinge pe Buck Owens să îl înregistreze. Au făcut un acetat cu cinci dintre cântecele lor pe el, inclusiv „Act Naturally”, iar Voni i l-a dat lui Buck. În timp ce Russell aștepta să vadă ce părere are Buck, s-a întors la munca de la club. Când Voni l-a sunat în cele din urmă câteva săptămâni mai târziu, veștile nu erau bune. Din cele cinci melodii pe care le puseseră pe demo, lui Owens îi plăcuse doar una. Numărul care îi plăcuse cel mai puțin era „Act Naturally.”
Fără ca Russell sau Morrison să știe, lui Don Rich, unul dintre cei mai importanți membri ai trupei lui Buck și cântărețul său de acompaniament la tenor, îi plăcea foarte mult „Act Naturally”. Ori de câte ori trupa pleca la drum, Don continua să cânte sau să fredoneze cântecul. În cele din urmă, Buck a început să îl fredoneze și el. La scurt timp după aceea, Russell cânta la un club dintr-un hotel din Eureka, California, când a primit un telefon din Bakersfield. La celălalt capăt al firului era Buck Owens care îl întreba dacă poate înregistra „Act Naturally”. Johnny a spus că nu are nimic împotrivă. Russell a aflat mai târziu că Owens o înregistrase deja în momentul apelului telefonic și l-a contactat pe Russell doar pentru a obține drepturile de publicare. Johnny a fost încântat să îi dea lui Buck drepturile pentru ca melodia să ajungă pe piață.
Buck Owens a fost de departe cel mai popular act country de pe Coasta de Vest. El transformase Bakersfield, California, în „Nashville West”, iar amestecul său unic de muzică honky-tonk cântată cu un twang de Oklahoma (chiar dacă de fapt se născuse în Texas și crescuse în Arizona) făcea zgomot pe listele naționale de redare de puțin peste trei ani. Owens obținuse deja opt hituri de top 10, dintre care două abia au ratat prima poziție, ajungând pe locul 2. Pentru că nu reușise să obțină un album pe locul 1, mulți preziceau că Owens nu va deveni o vedetă de calibru dacă nu-și va muta activitatea în Music City. Cântecul lui Johnny Russell era pe cale să schimbe toate astea.
Capitol Records a lansat înregistrarea lui Buck Owens a piesei „Act Naturally” în mai ’63 și a navigat pe locul 1 până în iunie, menținând vârful timp de o lună întreagă. În total, single-ul a petrecut peste o jumătate de an în playlisturile naționale. Dintr-o dată, Buck Owens a devenit un nume de familie, iar Johnny Russell era la mare căutare. Editorii îl sunau în mod constant, dorind să afle ce cântece noi scrisese în ultima vreme. Johnny s-a trezit, de asemenea, lucrând în cluburi mai frumoase și primind oferte pentru contracte de înregistrări (a așteptat cu nerăbdare pentru aceasta din urmă, semnând în cele din urmă cu RCA în 1971). Cea mai mare realizare a lui Russell la RCA a fost hitul de top 5 „Rednecks, White Socks and Blue Ribbon Beer”, care a urcat până pe locul 4 în topul Billboard’s Hot Country Singles în vara anului 1973.
La câțiva ani după succesul inițial al piesei „Act Naturally”, o nouă ușă foarte puțin probabilă s-a deschis pentru Johnny Russell în domeniul muzicii rock. În 1965, trupa Beatles termina ceea ce avea să devină un alt album de top al vânzărilor lor. Aveau nevoie de încă un cântec pentru a-l completa. Paul McCartney a observat cu perspicacitate că, având în vedere popularitatea în creștere a toboșarului lor, Ringo Starr, poate ar trebui să înregistreze un număr în care să cânte în loc să furnizeze doar tobele. În timp ce ieșea din spatele instrumentului său, băieții l-au întrebat pe Starr ce melodie vrea să facă. Cei adunați se așteptau la ceva din Buddy Holly sau Elvis Presley, poate chiar la un vechi standard al lui Chuck Berry. Ringo i-a lăsat pe toți cu gura căscată când a anunțat: „Vreau să cânt „Act Naturally” a lui Buck Owens.”
Înregistrând numărul în stil direct hillbilly, cel mai tare grup rock din lume a pus pe picioare piesele unuia dintre cele mai directe cântece twang ale muzicii country, cu accent britanic cu tot. Totul a ieșit foarte bine, punând tușele finale pe un album rock care avea să se vândă în milioane de exemplare în întreaga lume și oferindu-i lui Johnny Russell și câteva cecuri frumoase de drepturi de autor suplimentare. „Act Naturally” a devenit atât de mult o parte din identitățile lui Owens și Starr, încât peste 25 de ani mai târziu, Ringo i se va alătura lui Buck pentru a realiza o versiune în duet a cântecului. Versiunea lor a petrecut aproximativ patru luni în clasament, ajungând la un respectabil loc 27 ca punct culminant.
Johnny Russell a decedat în 2001, dar obișnuia să se distreze povestind despre câteva lucruri care i s-au întâmplat din cauza lui „Act Naturally”. Odată se afla la Royal Garden Hotel din Londra, Anglia, la cină, când a intrat Mick Jagger de la Rolling Stones. Jagger s-a așezat la masa de lângă cea a lui Russell și și-a comandat masa. Mick a observat că Johnny purta o șapcă pe care era imprimat cuvântul „Nashville”. Jagger a întrebat dacă Russell lucra în industria muzicală din Nashville. Johnny i-a spus că da, că era compozitor. Mick l-a întrebat dacă Johnny a scris vreun cântec pe care l-ar putea cunoaște, iar el a spus că Beatles au înregistrat unul al său, pe care de fapt Ringo l-a cântat în rolul principal. Jagger a zâmbit foarte tare și a spus: „Act Naturally!” și i-a cântat totul lui Johnny chiar acolo, la masă. Altă dată, Russell lucra la un festival de muzică, când promotorul l-a chemat să-l întâlnească pe celebrul cântăreț englez de balade Roger Whittaker. Marele succes al lui Roger a fost hit-ul mondial „The Last Farewell”. Când lui Whittaker i s-a spus că îl întâlnea pe Johnny Russell, a început și el imediat să cânte „Act Naturally”. Se pare că oriunde apărea Johnny, toată lumea cunoștea acel cântec, chiar și trupele pop și rock.
Probabil că cea mai bună mișcare pe care a făcut-o Johnny Russell a fost să anuleze o întâlnire și să se îndrepte spre Los Angeles în acea zi fatidică cu mult timp în urmă, pentru că acea scurtă călătorie în marele oraș a inspirat unul dintre cele mai longevive clasice ale muzicii country, cu un scenariu improbabil despre actorie despre care nimeni nu credea că va funcționa. Nici măcar la Hollywood nu ar fi putut fi scenarizat mai bine. – JH