Electroencefalografia (EEG) și imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) reprezintă un mijloc puternic de măsurare non-invazivă a activității neuronale din creier. Ambele tehnici excelează în furnizarea de informații diferite. EEG măsoară tensiunea de la nivelul scalpului și poate eșantiona date de ordinul kHz, ceea ce înseamnă că poate furniza date despre modul în care se modifică răspunsul unei populații mari de celule piramidale cu aceeași orientare pe parcursul a câteva milisecunde (Lopes da Silva, 2013; Luck, 2013). O tehnică proeminentă care utilizează EEG este tehnica potențialului legat de eveniment (ERP), care segmentează un răspuns EEG pentru o perioadă foarte scurtă de timp după un eveniment, care se repetă pentru un număr mare de încercări (Luck, 2013). ERP conțin „vârfuri” – sau componente – care reprezintă suma răspunsurilor din interiorul craniului. Problema cu EEG este problema inversă, prin care este imposibil să se identifice sursa măsurătorilor de tensiune de pe scalp în interiorul craniului (Luck, 2013).
RMRI, pe de altă parte, are o rezoluție spațială incredibil de bună, dar suferă de o rezoluție temporală slabă. fMRI, spre deosebire de EEG, nu este un răspuns electric măsurat de la o celulă piramidală. În schimb, este un răspuns hemodinamic care reflectă schimbările în oxigenarea sângelui pe măsură ce neuronii se angajează într-un proces numit semnal dependent de nivelul de oxigen din sânge (BOLD). Spre deosebire de EEG, care poate măsura răspunsurile pe parcursul a câteva milisecunde, răspunsul hemodinamic evoluează pe parcursul a câteva secunde. Ca urmare, trebuie făcut un compromis între rezoluția temporală atunci când se utilizează EEG sau rezoluția spațială cu fMRI.
O urmărire pentru a depăși limitările moștenite de fiecare dintre aceste tehnici este combinarea lor (Turner et al., 2016; Debener et al., 2006; Wei et al., 2020). Atunci când EEG și fMRI sunt combinate, acestea par a fi capabile să explice mai multe variații ale parametrilor cognitivi în comparație cu atunci când comportamentul este utilizat de unul singur (Turner et al., 2016). Modificările semnalului EEG, măsurate prin ERP, sunt, de asemenea, capabile să furnizeze o cantitate bogată de date pe o perioadă de timp mică, care poate fi valorificată pentru a identifica mai multe activări regionale separate spațial, măsurate prin fMRI (Debener et al., 2016).
.