Împreună cu viteza obturatorului și ISO, setarea diafragmei de pe aparatul foto este unul dintre cele trei elemente fundamentale ale expunerii. Nu numai asta, dar diafragma joacă un rol important în aspectul și senzația imaginilor dvs., așa că este important să vă familiarizați cu ea.
Ne vom uita la aspectul estetic în scurt timp, dar mai întâi să explorăm modul în care diafragma afectează expunerea.
La fel ca pupila ochiului dumneavoastră, care se deschide și se închide pentru a controla cantitatea de lumină care vă atinge retina, rolul diafragmei unui aparat foto este de a controla câtă lumină ajunge la senzor.
Controlul luminii
Toate obiectivele au diafragme, iar dimensiunea diafragmei poate fi setată de dumneavoastră, controlând cât de multă sau de puțină lumină trece prin deschidere.
De ce ați vrea să controlați cantitatea de lumină care ajunge pe senzor? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să aruncăm o privire rapidă asupra celui de-al doilea element care joacă un rol în expunerea corectă a fotografiei dumneavoastră: viteza de declanșare.
Viteza obturatorului se referă la cât timp este expus senzorul aparatului foto la lumina care trece prin diafragmă și, deoarece aceasta poate fi de la o durată scurtă, de la 1/8000 de sec la peste 30 de secunde, ea dictează și modul în care este captată mișcarea.
Atunci, cu condiția ca lumina să rămână aceeași și să măriți viteza obturatorului, veți scurta timpul de expunere. Pentru a evita subexpunerea fotografiei pentru a compensa această reducere a timpului de expunere, va trebui să măriți deschiderea diafragmei pentru a lăsa să intre mai multă lumină pentru o expunere corectă.
Egalarea expunerii
La fel, în cazul în care doriți să prelungiți viteza obturatorului – de exemplu, pentru a blura subiectul în mod creativ – va trebui să limitați lumina care ajunge la senzor pentru a evita supraexpunerea fotografiei. Pentru a face acest lucru, va trebui să faceți diafragma mai mică.
Este o chestiune de echilibrare a acestor două elemente pentru a obține expunerea corectă. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să se realizeze acest lucru în anumite condiții de lumină, și aici intervine ISO. ISO dictează cât de sensibil este senzorul aparatului foto la lumină, iar creșterea sensibilității înseamnă că puteți utiliza o viteză mai mare a obturatorului fără a risca să subexpuneți fotografia.
Aperitive largi și mici
Setarea diafragmei se măsoară în valori de f-stop, cu diafragme precum f/1,4 și f/2,8 adesea denumite diafragme „largi”, deoarece au cea mai largă deschidere și lasă să intre cea mai multă lumină, în timp ce diafragmele cu numere mai mari de f-stop (f/11, f/16 și așa mai departe) sunt (poate destul de confuz) denumite diafragme mici, sau înguste, deoarece oferă cele mai mici deschideri. De asemenea, probabil că veți auzi fotografi spunând că „reduc” un obiectiv atunci când selectează o diafragmă mică.
Pentru a încurca puțin lucrurile, obiectivele nu au aceleași intervale de deschidere, unele oferind deschideri mai largi decât altele, în timp ce altele vor avea numere de f-stop mai mici.
În timp ce deschiderea minimă disponibilă nu este atât de mult o problemă pentru fotografi, cea maximă este. Acest lucru se datorează faptului că, cu cât mai multă lumină poate lăsa să intre un obiectiv, cu atât mai multă flexibilitate aveți ca fotograf, permițându-vă să folosiți viteze de declanșare mai rapide atunci când nivelul de lumină este scăzut, precum și să valorificați beneficiile creative pe care le aduce acest lucru – despre care mai multe în scurt timp.
Apertura maximă este notată în obiectiv – de exemplu, un Nikon AF-S 85mm f/1,8G are o deschidere maximă de f/1,8, în timp ce un Canon EF 16-35mm f/4L IS USM are o deschidere maximă de f/4.
De ce nu au atunci toate obiectivele o deschidere maximă de f/1,8 sau f/1,4? Totul se reduce la fizică și la costuri. De exemplu, pe lângă AF-S 85mm f/1,8G, Nikon produce și un AF-S 85mm f/1,4G și, deși există și alte diferențe între cele două optici, elementele de obiectiv mai mari necesare pentru versiunea f/1,4 înseamnă că prețul este aproape triplu față de cel al versiunii f/1,8.
Apariții variabile
Câteva obiective cu zoom au ceea ce se numește o deschidere maximă variabilă – au o deschidere maximă diferită la un capăt al intervalului de zoom față de celălalt.
Obiectivul Canon EF-S 18-55mm f/4-5,6 IS STM, de exemplu, are o deschidere maximă de f/4 la 18mm și f/5,6 la 55mm. În general, obiectivele cu zoom cu diafragmă maximă variabilă sunt un pic de compromis; ele tind să aibă diafragme maxime mai mici decât obiectivele cu zoom cu diafragmă maximă constantă, dar răsplata este că aceste obiective sunt adesea destul de ușoare și mai ieftine.
Obiective rapide și lente
Voi auzi adesea fotografi referindu-se la obiectivele care sunt fie „lente”, fie „rapide”. Acest lucru nu se referă la viteza de focalizare, ci la diafragma maximă disponibilă – un obiectiv cu o diafragmă maximă ceva mai mare de f/2,8 este denumit ‘rapid’, în timp ce altele sunt denumite ‘lente’. Acest lucru se datorează faptului că acestea nu lasă să intre la fel de multă lumină, astfel încât expunerile necesită o viteză mai mică a obturatorului.
Apertura și profunzimea câmpului
Dimensiunea diafragmei vă permite, de asemenea, să controlați profunzimea câmpului într-o imagine și este unul dintre trucurile creative cheie din mâneca unui fotograf.
Acest mod simplu de a te gândi la adâncimea de câmp este ca la zona care se extinde în fața și în spatele punctului de focalizare în care elementele apar încă acceptabil de clare.
Prin controlul acestei zone de claritate, puteți selecta ce zone ale unei imagini sunt clare și care sunt neclare sau defocalizate. În majoritatea fotografiilor de peisaj, de exemplu, veți dori să extindeți această zonă de claritate chiar din fața imaginii până în spate, în timp ce un portret va beneficia de o profunzime de câmp dramatic redusă, permițându-vă să vă izolați subiectul de fundal și să ascundeți elemente care altfel s-ar putea dovedi deranjante.
Atât distanța de focalizare, cât și distanța focală a obiectivului pot juca un rol în ceea ce privește profunzimea câmpului, dar deschiderea pe care o selectați este poate cel mai important considerent atunci când vine vorba de controlul acestei zone de focalizare.
În esență, cu cât folosiți o diafragmă mai largă, cu atât mai puțină profunzime de câmp este captată, în timp ce cu cât opriți mai mult obiectivul cu o diafragmă mai mică, cu atât mai multă profunzime de câmp este captată.
Cu alte cuvinte, dacă doriți să estompați fundalul, veți dori să folosiți o diafragmă rapidă, cum ar fi f/1,8 sau f/2,8, în timp ce pentru imagini care apar clare din fața spre spatele cadrului veți dori să folosiți o diafragmă mică, cum ar fi f/11 sau f/16.
- Cum să stăpânești profunzimea de câmp pentru fotografia de peisaj
- 9 lucruri pe care ar trebui să le știți despre obiectivele primare
.