Glezna este unul dintre cele mai versatile complexe articulare din organism. Este construită pentru susținerea greutății, mobilitate, adaptabilitate și stabilitate. Piciorul și glezna ne permit să mergem, să stăm în picioare și ne servesc drept legătură cu solul. Glezna trebuie să fie capabilă să reziste la stresul datorat greutății corporale și, de asemenea, să se adapteze și să reacționeze rapid la schimbările de mediu și de suprafață de mers.
Osă și articulație
Glezna este alcătuită din două articulații, articulația talocrurală inferioară și articulația subtalară.
Articulația tibiofibulară inferioară este situată între osul mare din partea inferioară a piciorului (tibia) și fibula mai mică, care se atașează apoi de osul talus al piciorului pentru a forma articulația talocrurală. Articulația talocrurală este uneori numită adevărata articulație a gleznei și este responsabilă pentru mișcarea de dorsiflexie și flexie plantară (în sus și în jos) a piciorului. Articulația dintre tibie și talus suportă cea mai mare parte a greutății corpului nostru.
Sub articulația talocrurală se află articulația subtalară. Articulația subtalară este situată între osul talus și calcaneu sau osul călcâiului. Această articulație este responsabilă de inversiunea (întoarcerea înăuntru) și eversiunea (întoarcerea în afară) gleznei.
Peste tibia și fibula se află o membrană fibroasă numită membrană interosoasă. Această membrană unește tibia și peroneul pe tot parcursul gambei inferioare, extinzându-se spre genunchi. La capătul superior, aproape de partea exterioară a genunchiului, se află articulația tibiofibulară superioară.
Careva restricție sau disfuncție a acestor articulații poate produce simptome la nivelul gleznei. Suprafețele articulare osoase au toate cartilajul articular care acoperă capetele oaselor. Cartilajul articular are o suprafață netedă și lucioasă, care permite capetelor oaselor să alunece liber unele peste altele.
Leziunile comune ale oaselor gleznei includ fractură de gleznă, fractură a maleolei laterale, fractură trimalleolară, luxație de gleznă, luxație de gleznă, fractură de gleznă, fractură de calcaneu, osteoartrită de gleznă, artrită reumatoidă de gleznă.
Ligamentele
Ligamentele sunt structuri fibroase și rezistente ale țesuturilor moi care atașează osul de os. Sarcina principală a ligamentelor este de a permite mișcarea normală, de a asigura stabilitate și de a restricționa mișcarea excesivă. Ligamentele gleznei sunt principalii stabilizatori ai articulației.
Cele patru ligamente majore țin împreună glezna. Partea medială a gleznei este susținută de ligamentul deltoidian puternic și gros și se întinde de la maleola medială a tibiei până la talus, calcaneu și osul navicular al complexului picior și gleznă. Pe partea laterală a gleznei se află trei ligamente care pornesc de la maleola laterală a peroneului. Două dintre acestea – ligamentul talo-fibular anterior și ligamentul talo-fibular posterior – se atașează de talus. Cel de-al treilea ligament calcaneofibular se atașează de calcaneu, sau de osul călcâiului.
Aceste ligamente conferă gleznei suport lateral și stabilitate. Ligamentul talofibular anterior este cel mai frecvent lezat ligament din organism. Entorsele laterale ale gleznei reprezintă 85% din toate entorsele gleznei.
Leziunile frecvente ale ligamentelor gleznei includ entorsa gleznei (gradele 1,2 și 3) entorsa laterală a gleznei, instabilitatea gleznei, ruptura ligamentului gleznei, instabilitatea laterală a gleznei și instabilitatea anterioară a gleznei.
Mușchii
Mușchii care controlează mișcarea gleznei își au originea în partea inferioară a piciorului. Ei sunt responsabili de mișcarea piciorului și a gleznei în sus și în jos (dorsiflexie și flexie plantară) și de întoarcerea înăuntru și în afară (inversie și eversie). Pântecele mușchilor sunt situate în partea inferioară a piciorului, în timp ce tendoanele se deplasează și se atașează la picior și gleznă. Tendoanele sunt partea mușchiului care leagă mușchiul de os.
În plus față de mișcare, mușchii puternici asigură stabilitatea activă a gleznei, spre deosebire de stabilizarea pasivă a ligamentelor. Mușchii majori ai gleznei includ mușchii gastrocnemius și soleus (vițel), care împing piciorul în jos și ne permit să ne ridicăm pe vârfuri. Acești doi mușchi mari se unesc la gleznă pentru a forma tendonul lui Ahile.
Cei doi mușchi peronei, longus și brevis, sunt situați în exteriorul gleznei și împing piciorul în jos (flexie plantară) și îl întorc în afară (eversie). Ei susțin, de asemenea, glezna laterală pentru a preveni entorsele. Tibialisul posterior este situat pe partea interioară a gleznei și susține arcada piciorului și ajută la întoarcerea gleznei înăuntru (inversiune). Mușchiul tibialis anterior se atașează de partea din față a piciorului și ajută la ridicarea acestuia (dorsiflexie).
Careva leziuni, slăbiciune, tendinită sau ruptură a acestor mușchi sau tendoane poate avea un efect profund asupra funcției și stabilității piciorului și gleznei. De exemplu, o slăbiciune a tibialului anterior poate produce o afecțiune numită căderea piciorului. Rezultatul este o târâre a piciorului care produce o lovitură de picior sau o împiedicare în timpul mersului.
Afecțiunile musculare comune includ tendinita lui Ahile, ruptura tendonului lui Ahile, tendinita tibialului posterior, tendinita peroneală, piciorul căzut, slăbiciunea tibialului anterior, tibia și sindromul compartimentului anterior.
Bursa
O bursă este un sac umplut cu lichid care diminuează frecarea dintre două țesuturi. Bursele se găsesc de obicei în apropierea unei articulații și acționează ca structuri lubrifiante între tendon și os. Există mai multe burse în regiunea piciorului și a gleznei. Cele mai frecvente sunt bursa retrocalcanelară, bursa subcutanată a calcaneului și bursa subcutanată a maleolei mediale.
Bursa retrocalcanelară este situată între tendonul lui Ahile și osul calcaneu (călcâi). Traumatismele directe sau repetitive, cum ar fi frecarea sau frecarea consistentă, pot produce bursită în această zonă. Bursa calcaneană subcutanată, numită și bursa lui Ahile, se află mai jos, lângă călcâi. Bursa subcutanată a maleolei mediale este situată sub marginea maleolei mediale. Încălțămintea atletică strâmtă poate produce frecare și bursită în această zonă.
Câteva afecțiuni frecvente ale bursei includ bursita lui Ahile, bursita retrocalcanară și bursita maleolei mediale.
.