Glosar de cercetare socială

Glosar de cercetare socială A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z Acasă Referință de citare: Harvey, L., 2012-20, Social Research Glossary, Quality Research International, http://www.qualityresearchinternational.com/socialresearch/ Acest glosar este un glosar dinamic, iar autorul va primi cu plăcere orice sugestii de adăugare sau modificare prin e-mail. Pagina actualizată la 19 decembrie, 2019 , © Lee Harvey 2012-2020.

Un roman cu ritm alert, plin de conjecturi și surprize

Reificare

definiție de bază

Reificarea este procesul de atribuire a unei forme concrete unui concept abstract.

context explicativ

analiză analitică

Vocabulary.com (2013) afirmă:

:

Reificarea este o idee complexă pentru atunci când tratezi ceva imaterial – cum ar fi fericirea, frica sau răul – ca pe un lucru material. Aceasta poate fi o modalitate de a face ceva concret și mai ușor de înțeles, cum ar fi modul în care o verighetă este reificarea iubirii unui cuplu. Cu toate acestea, reificarea este adesea considerată un semn că cineva gândește ilogic. De exemplu, dacă te gândești la justiție ca la ceva fizic, confunzi ideile și lucrurile, ceea ce poate duce la probleme.

The McGraw-Hill (2004) Sociological Theory site Glossary definește „reificarea” ca fiind

Procesul de a ajunge să crezi că formele sociale create de om sunt lucruri naturale, universale și absolute.

Petrovic (1965) oferă o descriere definitivă a dezvoltării reificării în gândirea marxistă:

Actul (sau rezultatul actului) de a transforma proprietățile, relațiile și acțiunile umane în proprietăți, relații și acțiuni ale lucrurilor produse de om care au devenit independente (și care sunt imaginate ca fiind inițial independente) de om și care îi guvernează viața. De asemenea, transformarea ființelor umane în ființe asemănătoare unor lucruri care nu se comportă în mod uman, ci în conformitate cu legile lumii lucrurilor. Reificarea este un caz „special” de ALIENAȚIE, forma sa cea mai radicală și mai răspândită, caracteristică societății capitaliste moderne.

Nu există nici un termen și nici un concept explicit de reificare la Hegel, dar unele dintre analizele sale par să se apropie de aceasta, de exemplu analiza sa despre beobachtende Vernunft (rațiunea care observă), în Fenomenologia minții, sau analiza sa despre proprietate în Filosofia dreptului. Adevărata istorie a conceptului de reificare începe cu Marx și cu interpretarea lui Marx de către Lukács. Deși ideea de reificare este implicită deja în primele lucrări ale lui Marx (de exemplu, în Manuscrisele economice și filosofice), o analiză și o utilizare explicită a „reificării” începe în scrierile sale ulterioare și atinge apogeul în Grundrisse și în Capital. Cele două discuții cele mai concentrate despre reificare se regăsesc în Capital I, cap. I sect. 4, și în Capital III, cap. 48. În prima dintre acestea, despre FECIOARA COMERCIALĂ, nu există o definiție a reificării, dar elementele de bază pentru o teorie a reificării sunt totuși date într-o serie de afirmații pregnante:

Misterul formei de marfă, prin urmare, constă în faptul că în ea caracterul social al muncii oamenilor le apare ca o caracteristică obiectivă, o calitate socială naturală a produsului muncii în sine … Forma de marfă și raportul de valoare dintre produsele muncii, care le imprimă caracterul de marfă, nu au absolut nici o legătură cu proprietățile lor fizice și cu relațiile materiale care decurg din acestea. Este pur și simplu o relație socială definită între oameni, care ia, în ochii acestora, forma fantastică a unei relații între lucruri … Acesta este ceea ce eu numesc fetișismul care se atașează produselor muncii, de îndată ce acestea sunt produse ca mărfuri și care, prin urmare, este inseparabil de producția de mărfuri … Pentru producători, relațiile sociale care leagă munca unui individ de cea a celorlalți apar, nu ca relații sociale directe între indivizii care muncesc, ci ca ceea ce sunt în realitate, relații de lucru între persoane și relații sociale între lucruri…. Pentru ei, propria lor acțiune socială ia forma acțiunii lucrurilor, care îi conduc pe producători în loc să fie conduse de ei.

În cea de-a doua discuție, Marx rezumă pe scurt întreaga analiză anterioară, care a arătat că reificarea este caracteristică nu numai mărfii, ci și tuturor categoriilor de bază ale producției capitaliste (bani, capital, profit etc.). El insistă asupra faptului că reificarea există într-o anumită măsură în „toate formele sociale în măsura în care acestea ating nivelul producției de mărfuri și al circulației banilor”, dar că „în modul de producție capitalist și în capital, care este categoria sa dominantă … această lume fermecată și pervertită se dezvoltă și mai mult”. Astfel, în forma dezvoltată a capitalismului, reificarea atinge apogeul:

În capital-profit sau, și mai bine, capital-interes, rentă funciară, muncă-salariu, în această trinitate economică reprezentată ca legătură între părțile componente ale valorii și bogăției în general și sursele ei, avem mistificarea completă a modului de producție capitalist, reificarea relațiilor sociale și coalizarea imediată a relațiilor materiale de producție cu determinarea lor istorică și socială. Este o lume fermecată, pervertită, răstălmăcită, în care Monsieur le Capital și Madame la Terre se plimbă fantomatic ca personaje sociale și, în același timp, direct ca lucruri. (Capital III, cap. 48.)

Ca echivalent în sens cu Verdinglichung, Marx folosește termenul Versachlichung, iar pe inversul lui Versachlichung îl numește Personifizierung. Astfel, el vorbește despre „această personificare a lucrurilor și reificare a relațiilor de producție”. El consideră că omologii ideologici ai „reificării” și ai „personificării” sunt „materialismul grosolan” și „idealismul grosolan” sau „fetișismul”: „Materialismul grosolan al economiștilor, care consideră drept proprietăți naturale ale lucrurilor ceea ce sunt relații sociale de producție între oameni și calități pe care lucrurile le dobândesc pentru că sunt subsumate acestor relații, este în același timp un idealism la fel de grosolan, chiar un fetișism, deoarece atribuie relațiilor sociale lucrurile ca fiind caracteristici inerente, mistificându-le astfel”. (Grundrisse, p. 687).

În ciuda faptului că problema reificării a fost discutată de Marx în Capitalul, publicată parțial în timpul vieții sale și parțial la scurt timp după moartea sa, care a fost în general recunoscută ca fiind opera sa de căpătâi, analiza sa a fost foarte mult timp neglijată. Un interes mai mare pentru această problemă s-a dezvoltat abia după ce Lukács a atras atenția asupra ei și a discutat-o într-un mod creativ, combinând influențele venite de la Marx cu cele de la Max Weber (care a elucidat aspecte importante ale problemei în analizele sale despre birocrație și raționalizare; a se vedea Lowith 1932) și de la Simmel (care a discutat problema în Filosofia banilor). În capitolul central și cel mai lung din Istorie și conștiință de clasă, intitulat „Reificarea și conștiința proletariatului”, Lukács pornește de la punctul de vedere că „fetișismul mărfii este o problemă specifică epocii noastre, epoca capitalismului modem” (p. 84) și, de asemenea, că acesta nu este o problemă marginală, ci „problema structurală centrală a societății capitaliste” (p. 83). „Esența structurii-marfă”, potrivit lui Lukács, a fost deja clarificată, în felul următor: „Baza sa este că o relație între oameni ia caracterul unui lucru și dobândește astfel o „obiectivitate fantomă”, o autonomie care pare atât de strict rațională și atotcuprinzătoare încât ascunde orice urmă a naturii sale fundamentale: relația dintre oameni” (p. 83). Lăsând la o parte „importanța acestei probleme pentru economia însăși”, Lukács a întreprins o discuție mai amplă: „în ce măsură schimbul de mărfuri, împreună cu consecințele sale structurale, este capabil să influențeze întreaga viață exterioară și interioară a societății?”. (p. 84). El subliniază că au fost distinse două laturi ale fenomenului de reificare sau fetișism al mărfii (pe care le numește „obiectiv” și subiectiv”): „În mod obiectiv ia naștere o lume a obiectelor și a relațiilor dintre lucruri (lumea mărfurilor și mișcările lor pe piață)… Subiectiv – acolo unde economia de piață a fost pe deplin dezvoltată – activitatea unui om se înstrăinează de el însuși, se transformă într-o marfă care, supusă obiectivității non-umane a legilor naturale ale societății, trebuie să-și urmeze propriul drum independent de om, la fel ca orice articol de consum”. (p. 87). Ambele părți trec prin același proces de bază și sunt subordonate acelorași legi. Astfel, principiul de bază al producției capitaliste de mărfuri, „principiul raționalizării bazat pe ceea ce este și poate fi calculat” (p. 88) se extinde la toate domeniile, inclusiv la „sufletul” muncitorului și, mai larg, la conștiința umană. ‘Așa cum sistemul capitalist produce și se reproduce continuu din punct de vedere economic la niveluri superioare, structura reificării se afundă progresiv mai adânc, mai fatalmente și mai definitiv în conștiința omului’ (p. 93)….

O variantă a relatării lui Petrovic poate fi găsită în Enciclopedia marxismului: Glossary of Terms, inclusiv comentarii privind critica lui Althusser

probleme asociate
domenii conexe

Vezi și

Lukács

Marx

Surse

Encyclopedia of Marxism, 1999-2008, ‘Reification’, Glossary of Terms, disponibil la http://www.marxists.org/glossary/terms/r/e.htm#reification, accesat la 12 aprilie 2013, disponibil în continuare la 14 iunie 2019.

Löwith, K., 1982, Max Weber and Karl Marx.

Lukács, G., , 1971, History and Class Consciousness, Londra, Merlin Press.

McGraw-Hill, 2004, Teoria sociologică: Glossary , disponibil la http://highered.mcgraw-hill.com/sites/0072817186/student_view0/glossary.html, accesat la 15 mai 2013, ‘not found’ 14 iunie 2019.

Petrovic, G., 1965, ‘Reification’, în Bottomore, T., Harris, L., Kiernan, V.G și Miliband, R. (Eds.) 1983, A Dictionary of Marxist Thought, Cambridge, MA: Harvard University Press, pp. 411-13

, disponibil la http://www.marxists.org/archive/petrovic/1965/reification.htm, accesat la 12 aprilie 2013. încă disponibil 14 iunie 2019.

Vocabulary.com, 2013, „Reification”, disponibil la https://www.vocabulary.com/dictionary/reification, accesat la 12 aprilie 2013, încă disponibil 14 iunie 2019.

.