Individuals Who Experience Autonomous Sensory Meridian Response Have Higher Levels of Sensory Suggestibility

Răspunsul meridianului senzorial autonom (ASMR) este un fenomen senzorial auto-raportat care provoacă o senzație plăcută de furnicături care începe în cap și se deplasează în jos spre coloana vertebrală (Barratt & Davis, 2015; Barratt, Spence, & Davis, 2017). Furnicăturile apar cel mai adesea ca răspuns la stimuli vizuali și auditivi. Acești factori declanșatori sunt foarte individualizați și includ privirea și auzul cuiva care șoptește încet, bătăi pe diverse suprafețe, atenție personală sau sunete crocante (Barratt & Davis, 2015; Barratt et al., 2017). Datorită senzației aproape euforice pe care furnicăturile o provoacă în corp, fenomenul ASMR a fost supranumit și orgasm cerebral. În special, se pare că există dovezi anecdotice că ASMR ajută la ameliorarea insomniei, a depresiei și a sentimentelor de anxietate (Barratt & Davis, 2015; Garro, 2017). În mod surprinzător, în ciuda numărului semnificativ și impresionant de urmăritori online, există un număr limitat de studii științifice publicate care investighează ASMR ca un construct științific.

Lucrările anterioare au arătat că anumite trăsături de personalitate sunt asociate pozitiv cu ASMR, cum ar fi scara deschiderii față de experiențe din Big Five Personality Inventory (BFI; Fredborg, Clark, & Smith, 2017; McErlean & Banissy, 2017) și subscala Fantasy din Inter-personal Reactivity Index (IRI; McErlean & Banissy, 2017). Aceste studii anterioare s-au axat în principal pe legătura dintre ASMR și anumite construcții cognitive; cu toate acestea, Poerio, Blakey, Hostler și Veltri (2018) au arătat că ASMR nu este doar o experiență afectivă cognitivă, ci provoacă, de asemenea, o experiență senzorială fizică. Prin urmare, scopul acestui studiu a fost de a investiga o posibilă legătură între ASMR și predispoziția de a experimenta evenimente senzoriale iluzorii.

Sugestibilitatea senzorială este adesea descrisă ca o trăsătură de personalitate legată de modul în care un individ răspunde la informațiile senzoriale care sunt influențate în mod ascuns de altcineva (Gheorghiu, Koch, & Hubner, 1995; Marotta, Tinazzi, Cavedini, Zampini, & Fiorio, 2016; Stone, Bullock, Keizer, & Dijkerman, 2018). Am evaluat acest lucru cu Scala de sugestibilitate senzorială (SSS; Gheorghiu et al., 1995). În timpul SSS, experimentatorul sugerează verbal că participantul ar trebui să simtă o anumită senzație. De exemplu, în timpul unuia dintre exercițiile experimentale, participanții plasează o lanternă LED pe față și raportează pe o scală de tip Likert în 5 puncte dacă au simțit vreo senzație de căldură pe obrazul lor. În ciuda faptului că este imposibil din punct de vedere fiziologic să perceapă senzația sugerată în cadrul exercițiilor experimentale, persoanele foarte influențabile vor raporta contrariul. SSS include, de asemenea, exerciții de control, care evocă evenimente senzoriale autentice. De exemplu, participanții își acoperă urechea cu mâna în cupă și raportează dacă au auzit un zgomot echivalent cu cel produs de ținerea unei scoici la ureche. Am omis două exerciții de control din cauza constrângerilor de timp (itemii 3 și 9 din SSS).

Ne așteptam ca participanții care experimentează ASMR (N = 36, 26 de femei) să obțină scoruri mai mari la SSS în comparație cu grupul non-ASMR (N = 25, 20 de femei), implicând o legătură între nivelurile de sugestibilitate la informații senzoriale și tendința de a raporta experiențele ASMR.

Un test Wilcoxon signed-rank nu a arătat nicio diferență între scorurile medii SSSexperimental (Mdn = 1,40, IQR = 0,70) și scorurile medii SSScontrol (Mdn = 1,50, IQR = 1,00) în grupul ASMR (z = -,83, p = 0,406, d = 0,17). Cu toate acestea, în grupul de control, scorul mediu SSScontrol (Mdn = 1,50, IQR = 1,00) a fost semnificativ mai mare decât scorul mediu SSSexperimental (Mdn = 0,90, IQR = 0,70) (z = -2,27, p = 0,024, d = 0,56). Aceste rezultate implică faptul că participanții din grupul ASMR nu au diferențiat între experiențele senzoriale iluzorii și autentice în ceea ce privește intensitatea. Acest lucru întărește și mai mult concluzia noastră că persoanele care au experiențe ASMR sunt mai susceptibile de a experimenta evenimente senzoriale iluzorii.

În mod interesant, lucrările anterioare, fără legătură cu ASMR, au arătat că scorurile SSS ridicate sunt asociate cu experimentarea senzațiilor iluzorii în timpul mai multor iluzii corporale (Marotta și colab., 2016; Stone și colab., 2018). Ar fi interesant de investigat dacă indivizii care experimentează ASMR prezintă o susceptibilitate mai mare la iluzii corporale decât controalele. Acest lucru ne-ar permite să examinăm dacă indivizii cu experiențe ASMR au o reprezentare diferită a sinelui în creierul lor, deoarece iluziile corporale sunt frecvent utilizate ca instrumente pentru a aborda construcții precum conștiința de sine, interocepția și plasticitatea reprezentării corporale (vezi Blanke, 2012). ASMR este o experiență foarte privată și concentrată pe plan intern, în care individul este atras în mod involuntar de un eveniment senzorial intern distinct. Ca atare, este plauzibil ca anumite abilități interoceptive să fie o condiție prealabilă pentru a putea avea experiențe ASMR. Recent, Smith, Fredborg și Kornelsen (2019) au arătat o conectivitate modificată în mai multe rețele neuronale la indivizii cu experiențe ASMR, printre care și rețeaua senzorio-motorie.

Lucrările anterioare au început, de asemenea, să stabilească un profil de personalitate care indică faptul că indivizii care experimentează ASMR raportează niveluri mai ridicate ale anumitor constructe cognitive (de exemplu, deschiderea la experiențe, fantezia; Fredborg et al., 2017; McErlean & Banissy, 2017). Rezultatele noastre indică faptul că stabilirea unui profil bazat pe constructe care implică experiențe corporale senzoriale va aprofunda și mai mult înțelegerea noastră despre natura și amploarea ASMR. Acest lucru este crucial, deoarece se fac afirmații considerabile cu privire la ASMR și la efectele sale benefice asupra sănătății mintale. Dovezile anecdotice, de exemplu, indică faptul că indivizii folosesc ASMR ca un instrument terapeutic pentru a ameliora o gamă largă de boli mintale, cum ar fi insomnia, depresia și sentimentele de anxietate (Barratt & Davis, 2015; Garro, 2017). Constatările noastre servesc ca o piatră de temelie pentru a ajuta la avansarea cercetărilor care se concentrează pe experiențele corporale senzoriale care ar putea caracteriza ASMR, un fenomen senzorial unic care aparent aduce o mare ușurare și confort indivizilor.