Pentru cei cu antecedente familiale de boală Alzheimer (AD), aceste plângeri de memorie legate de vârstă provoacă o anxietate considerabilă: pacienții se îngrijorează că simptomele lor normale de îmbătrânire sunt indicația inițială a unei deteriorări cognitive progresive pe care au observat-o la rudele lor.
Diagnostic și evaluare diferențială
AD este cea mai frecventă cauză de demență. Ea are un debut și o progresie treptată și duce la depozite anormale de proteine – plăci amiloide și încurcături tau – care se acumulează în regiunile creierului care controlează gândirea și memoria. Cu toate acestea, multe alte afecțiuni pot provoca demență, cum ar fi depresia, efectele adverse ale medicamentelor, dezechilibrele tiroidiene și alte boli medicale. Tratarea acestor afecțiuni medicale subiacente poate vindeca o demență reversibilă sau poate duce la o ameliorare parțială a simptomelor.
Alte boli neurodegenerative ireversibile care cauzează demență includ boala cu corpi Lewy, demența vasculară și degenerescența frontotemporală. Chiar dacă nu există un tratament pentru cauza care stă la baza unei demențe, sunt disponibile tratamente care stabilizează simptomele și îi ajută pe oameni să rămână sănătoși mai mult timp.
O evaluare clinică a problemelor cognitive include o căutare a factorilor de risc, cum ar fi istoricul de fumat, lipsa somnului, traumatisme craniene anterioare sau istoricul de hipertensiune arterială netratată sau colesterol ridicat. Un inventar detaliat al medicamentelor pacientului este esențial. Multe medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală pentru alergii (difenhidramină) sau somn (de exemplu, Sominex, care conține, de asemenea, difenhidramină) pot afecta cogniția. Medicamentele sedative, narcoticele, antagoniștii receptorilor de histamină H2 (de exemplu, famotidină, cimetidină) pentru probleme gastrointestinale, medicamentele cardiace, cum ar fi digoxina și beta-blocantele, corticosteroizii, AINS (de exemplu, naproxen, ibuprofen) și antibioticele se numără pe lista medicamentelor care pot contribui la simptome.
O evaluare a stării mentale va ajuta la determinarea gradului de afectare cognitivă a pacientului, precum și a prezenței depresiei sau anxietății care pot înrăutăți memoria. O scurtă evaluare a abilităților cognitive va determina gradul de afectare cognitivă, iar testarea cognitivă neuropsihologică poate fi comandată pentru a detalia aceste deficite prin teste neuropsihologice.
Se recomandă un examen fizic și neurologic și analize de sânge de screening pentru tiroidă, metabolism și alte posibile anomalii pentru a descoperi cauzele medicale ale confuziei. Pentru a se asigura că nu este prezentă o tumoare, un accident vascular cerebral sau o altă anomalie cerebrală, se efectuează o tomografie computerizată (CT) sau o imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).
Tratamente pentru demența Alzheimer>
Tratamente pentru demența Alzheimer
Pentru pacienții cu diagnostic de demență Alzheimer, medicamentele simptomatice stabilizează temporar simptomele, dar nu vindecă boala. Aceste medicamente îi ajută pe pacienți să rămână la un nivel funcțional mai ridicat mai mult timp decât dacă nu ar lua medicamentul și pot fi benefice pentru pacienții cu alte forme de demență, cum ar fi boala cu corpi Lewy și demența vasculară.
Pacienții încep adesea cu un medicament colinergic, cum ar fi donepezilul sau un plasture de rivastigmină (dacă pacienții au efecte adverse la primul). Se crede că medicamentele colinergice își exercită efectele prin creșterea disponibilității acetilcolinei, care este importantă pentru funcționarea cognitivă normală.
După ce pacientul este stabilizat cu unul dintre aceste medicamente colinergice, medicul adaugă adesea un al doilea medicament simptomatic, memantina, antagonistul receptorilor N-metil-D- aspartat (NMDA). Știm că asocierea unui medicament colinergic cu memantina duce la un rezultat mai bun decât utilizarea unuia dintre cele două tipuri de medicamente singure. Pe lângă faptul că ajută la simptomele cognitive ale demenței, s-a demonstrat că aceste medicamente simptomatice întârzie apariția agitației și a altor simptome comportamentale asociate cu demența.
Este important ca medicii să gestioneze așteptările pacientului și ale familiei cu privire la beneficiile medicației. O strategie este de a explica faptul că, dacă pacientul tolerează medicamentul, atunci acel pacient se va descurca semnificativ mai bine decât fără medicament după un an, dar unii pacienți experimentează îmbunătățiri temporare. Cu toate acestea, dacă există o așteptare de ameliorare definitivă și aceasta nu apare, pacienții și membrii familiei pot fi descurajați și pot întrerupe prematur medicamentul.
De asemenea, este utilă informarea pacienților și a familiilor că simptomele progresează în cele din urmă. Cu toate acestea, continuarea tratamentului cu medicamentul atunci când acest lucru se întâmplă va duce la o rată mai lentă a declinului cognitiv decât întreruperea tratamentului.
Alte intervenții pentru demență
Cercetarea recentă a arătat că un stil de viață sănătos poate proteja sănătatea creierului pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Un stil de viață sănătos pentru creier include activitate fizică regulată, nutriție echilibrată, gestionarea stresului și stimulare mentală.
Programele de stil de viață sănătos care par a fi cele mai eficiente includ trei elemente: educarea pacienților cu privire la asocierea dintre obiceiurile zilnice și sănătatea creierului; stabilirea unor obiective rezonabile care să nu fie prea descurajatoare și oferirea unui feedback al succesului inițial pentru a motiva participanții.
Multe familii își exprimă interesul de a se oferi voluntar pentru protocoale de cercetare care implică noi intervenții pentru demență. De obicei, pacienții pot rămâne cu tratamentele lor simptomatice în timp ce participă la cercetare.
În prezent se testează o varietate de intervenții, inclusiv noi medicamente, vaccinuri, suplimente, perfuzii de sânge cu anticorpi, spray nazal de insulină (diabetul crește riscul de demență) și unde cu ultrasunete focalizate care vizează centrul de memorie hipocampal al creierului în încercarea de a activa aceste circuite neuronale. Majoritatea studiilor clinice testează tratamente de modificare a bolii, care ar duce la o schimbare durabilă în evoluția clinică a bolii Alzheimer prin interferarea cu mecanismele fiziopatologice care stau la baza bolii.
Dr. Small este profesor Parlow-Solomon pentru îmbătrânire, profesor de psihiatrie și științe biocomportamentale la Școala de Medicină David Geffen de la UCLA; director al Centrului de Longevitate UCLA; și director al Diviziei de Psihiatrie Geriatrică de la Institutul Semel pentru Neuroștiință și Comportament Uman, Los Angeles. Dr. Small a vorbit la Congresul de Psihologie 2019 din San Diego, California, într-o prezentare intitulată „Declinul cognitiv legat de vârstă: aplicații clinice ale noilor cercetări.”
Acest articol a fost publicat inițial la 10/7/19 și a fost actualizat ulterior.
Disponibilități:
Autorul raportează că este consultant/consilier: Acadia, Actavis/Allergan, Avanir, Forum, Genentech, GlaxoSmithKline, Herbalife, Handok, Otsuka, RB Health, Roche, Theravalues Speakers Bureau: Acadia, Actavis/Allergan, Avanir, Forum, Herbalife, Handok, Otsuka, RB Health, Theravalues, membru al consiliului de administrație: CereMark; și acționar: CereMark.