Acest articol a fost preluat din ediția din aprilie 2011 a revistei Wired. Fiți primii care citesc articolele Wired în format tipărit, înainte de a fi publicate online, și puneți mâna pe o mulțime de conținut suplimentar abonându-vă online.
Burundanga este un drog înfricoșător. Potrivit unor știri din Ecuador, ultimul lucru pe care și-l amintește un automobilist, după ce s-a trezit fără mașină și bunuri, a fost că a fost abordat de două femei; în Venezuela, o fată și-a revenit la spital pentru a descoperi că a fost răpită și agresată sexual; în Columbia, clienții unui vânzător ambulant au fost jefuiți după ce au mâncat mâncarea lui cu droguri. Fiecare dintre ei fusese dopat cu burundanga, un extract din planta brugmansia care conține niveluri ridicate de scopolamină, o substanță chimică psihoactivă.
Nu se cunoaște amploarea problemei în America Latină, dar un studiu recent privind internările de urgență în spitalele din Bogota, Columbia, a constatat că aproximativ 70 la sută dintre pacienții drogați cu burundanga au fost, de asemenea, jefuiți, iar aproximativ trei la sută au fost agresați sexual. „Cele mai frecvente simptome sunt confuzia și amnezia”, spune Juliana Gomez, un psihiatru columbian care tratează victimele otrăvirii cu burundanga. „Aceasta face ca victimele să fie dezorientate și sedate, astfel încât pot fi jefuite cu ușurință”. Dovezile medicale verifică acest lucru, dar rapoartele de știri fac aluzie la un alt efect, mai sinistru: că drogul înlătură liberul arbitru, transformând efectiv victimele în marionete umane influențabile. Deși nu este pe deplin înțeles de neuroștiințe, liberul arbitru este văzut ca o abilitate neurologică extrem de complexă și una dintre cele mai prețuite caracteristici umane. În mod clar, dacă un medicament poate elimina acest lucru, el evidențiază o vulnerabilitate crudă în centrul speciei noastre.
Știința medicală nu a stabilit încă dacă medicamentul ne afectează autonomia, dar se știe că scopolamina afectează memoria și îi face pe oameni mai pasivi. Neurologul Renate Thienel, de la Universitatea Newcastle din Australia, a studiat efectele sale asupra rezolvării problemelor și a sarcinilor de memorie în timpul scanărilor cerebrale. El observă că „scopolamina are un efect selectiv asupra memoriei, deși alte funcții mentale, cum ar fi planificarea și manipularea informațiilor, nu sunt afectate”. Acest lucru sugerează că victimele rămân agile din punct de vedere cognitiv, dar incapabile să rețină informația.
Cheia pare să fie faptul că scopolamina blochează acetilcolina, un neurotransmițător esențial pentru memorie. Scanările arată, de asemenea, că medicamentul afectează amigdala, o zonă a creierului care controlează agresivitatea și anxietatea. Acest lucru ar explica efectul pacificator al scopolaminei. Dovezile sugerează, de asemenea, că victimele tind să fie confuze și pasive, mai degrabă decât incapabile să reziste comenzilor. Cu toate acestea, până când rolul scopolaminei în chimia liberului arbitru nu va fi pe deplin explorat, nu putem decât să speculăm că lumea interlopă criminală a dat, fără să vrea, peste una dintre cele mai mari descoperiri ale neuroștiinței secolului XXI.