Pe măsură ce începem astăzi sezonul de iarnă, mulți localnici și turiști din zona noastră așteaptă cu nerăbdare sfârșitul iernii, când Valea Napa prinde viață cu frumusețea florii galbene de muștar, care a fost sărbătorită de mulți ani în cadrul „Festivalului muștarului din Valea Napa”. Nimeni nu poate contesta frumusețea estetică a unei podgorii de pe dealuri acoperite de floarea galbenă de muștar. Lucrând în calitate de consilier agricol care supraveghează gestionarea solului viilor din Napa Valley, sunt uneori tulburat de această priveliște. Există o buruiană invazivă care a „pus stăpânire” pe podgorii? Dacă este o cultură de acoperire, este o cultură de acoperire bună? Și întrebarea pe care o primesc cel mai des atât de la cultivatori, cât și de la orășeni: „Ce fel de muștar este acela?”. Consultând „Weeds of California and Other Western States” se pare că Valea Napa are cel puțin cinci „muștar”; muștarul cu păstăi scurte (Hirschfeldia incana L.) care poate deveni o plantă perenă de scurtă durată și patru specii care sunt toate denumite la un moment dat „muștar sălbatic”: Muștarul sălbatic (Sinapis arvensis L.); Muștarul de rapiță (Brassica napus L.) Muștarul negru (Brassica nigra L. Koch); și Muștarul de pasăre (Brassica rapa L.). Cum se face diferența? Pentru a face cu adevărat diferența trebuie să vă uitați cu atenție la flori și la orientarea fructului matur în raport cu tulpina.
Sunt aceste mușcate buruieni sau plante de acoperire? Răspunsul, ca în cazul majorității buruienilor, depinde de perspectiva dumneavoastră. Muștarul ca grup poate fi unul dintre cele mai bune exemple de ambele. În multe părți ale țării, muștarul reprezintă o problemă serioasă de buruieni în producția de legume și cereale. Cu toate acestea, ele au, de asemenea, mai multe proprietăți care le fac o bună cultură de acoperire: rădăcină pivotantă mare care poate sparge solurile dure, de obicei germinează și cresc rapid, asigurând controlul eroziunii și suprimarea buruienilor, biomasă mare care poate contribui la materia organică a solului și conțin constituenți chimici care pot asigura o suprimare limitată a nematozilor și a buruienilor. Aceste „mușcate” germinează, de obicei, toamna, când încep ploile, apoi înfloresc și depun semințele la sfârșitul iernii, la timp pentru a fi cosite pentru protecția împotriva înghețului.
Așadar, dacă muștarul sălbatic poate acționa ca o cultură de acoperire, de ce, potrivit multor localnici de lungă durată din Napa Valley, avem mult mai puțin muștar decât înainte? Există unele proprietăți care fac din muștar o cultură de acoperire mai puțin ideală. Semințele îngropate adânc ale unor specii pot supraviețui până la 50 de ani. Înflorirea timpurie reduce creșterea și concurența buruienilor. Muștarul sălbatic se descompune foarte repede și adaugă puțină materie organică și aproape deloc azot în sol. Există o mare varietate de plante mai potrivite ca plante de acoperire, cum ar fi muștarul domesticit (muștarul alb sau ridichea Daikon), care s-au dovedit a avea mai multe proprietăți pozitive, fără a avea la fel de multe dintre cele negative. Alte culturi de acoperire sunt mai potrivite pentru nevoile specifice ale podgoriei. Cerealele, cum ar fi ovăzul sau orzul, sunt adesea folosite acolo unde vița de vie este prea viguroasă sau în podgoriile care au tendința de a reține umiditatea primăvara. Mulți cultivatori folosesc un sistem de „semănat” compus din ierburi anuale sau perene cu creștere redusă, iar acolo unde este nevoie de materie organică și azot, un amestec de cereale/leguminoase din orz sau ovăz cu mazăre de iarnă sau fasole fava (clopoțel) este foarte popular.
Cantitatea de muștar din vale poate că a scăzut, dar va continua să existe o abundență de această floare galbenă atractivă de care să ne bucurăm în anii următori…
.