Practica independentă
Practica independentă este abilitatea unui NP de a oferi asistență medicală fără supravegherea obligatorie din partea unui medic. Un NP care locuiește într-un stat care a acordat practica independentă poate evalua, diagnostica și trata un pacient în același mod în care o fac medicii.
După cum s-a menționat mai sus, toate NP sunt educate să ofere îngrijire pacientului fără supraveghere; cu toate acestea, unele state au adoptat legi care impun NP (și angajatorilor lor) să compenseze medicii pentru supravegherea activității unui NP.
Durata de independență variază între state și este un subiect controversat în rândul organizațiilor naționale care reprezintă atât NP, cât și medici. AANP clasifică gradul de independență al fiecărui stat în următoarele categorii: practică deplină (complet independentă), practică redusă (parțial independentă) și practică restrânsă (neindependentă).
În statele cu practică deplină, asistenții medicali neprofesioniști pot oferi îngrijire pacienților fără implicarea medicului. În statele cu practică redusă, legile cer ca medicii să aibă o anumită implicare, cum ar fi discutarea cazurilor de pacienți cu NP sau întâlnirea cu unii dintre pacienții lor. În statele cu practică restrânsă, legile interzic asistenților medicali neprofesioniști să furnizeze îngrijiri pentru care au fost instruiți și necesită acorduri de supraveghere costisitoare între asistenții medicali neprofesioniști și medici.
Eforturile de lobby se concentrează pe obținerea independenței în toate statele, așa cum recomandă Institutul de Medicină, AARP, Fundația Robert Wood Johnson și Consiliul Național al Consiliilor de Stat pentru Asistență Medicală. De remarcat, a fost adoptată recent o legislație națională care a acordat practica independentă tuturor asistenților medicali neprofesioniști care lucrează în unitățile Veteran’s Affairs, indiferent de statul în care se află.
Autoritate de prescriere
Autoritatea de prescriere se referă la capacitatea legală a unui furnizor de asistență medicală de a prescrie medicamente pe bază de prescripție medicală. Pacienții și chiar angajatorii se întreabă adesea: „Pot PSP să prescrie medicamente?”. Adică, asistenții medicali neprofesioniști au autoritate de prescripție? Răspunsul este un mare DA! Asistenții medicali pot prescrie medicamente, inclusiv substanțe controlate, în toate cele 50 de state și Washington D.C.
Durata în care asistenții medicali pot prescrie medicamente fără supravegherea obligatorie a medicului, totuși, variază în funcție de stat. În prezent, în 21 de state și Washington D.C., asistenții medicali generaliști au autoritatea legală explicită de a prescrie. În restul statelor, asistenții medicali neprofesioniști pot scrie în continuare rețete, însă există o anumită supraveghere obligatorie din partea unui medic.
Eforturile de lobby din partea organizațiilor de NP se concentrează, de asemenea, pe eliminarea acestor bariere legale inutile în calea prescrierii de medicamente. AANP pledează pentru capacitatea asistenților medicali de a prescrie fără implicarea medicului, pentru ca consiliile de stat de asistență medicală (nu consiliile de stat ale medicilor) să fie responsabile pentru reglementarea autorității de prescripție a NP și pentru ca asistenții medicali să poată prescrie dispozitive și servicii medicale, cum ar fi asistența medicală la domiciliu, pe lângă medicamente.
Campanie pentru consens
Din cauza variației inutile dintre state în ceea ce privește ceea ce pot și nu pot face asistenții medicali, Consiliul Național al Consiliilor de Stat de Nursing a lansat Campania pentru consens. Această inițiativă ajută statele să obțină o practică independentă.
Mai mult, Campania urmărește să alinieze legile individuale ale statelor cu cele mai bune practici actuale în materie de reglementări în domeniul asistenței medicale, licențiere, educație și certificare și se străduiește să ajute consumatorii, angajatorii și alți furnizori de asistență medicală să înțeleagă domeniul de aplicare corect al practicii pentru asistenții medicali generaliști.
În mod specific, Campania face lobby pentru ca toate statele să încorporeze aceste reguli în legislația lor:
- Recunoașterea titlului de „nurse practitioner.”
- Autorizație atât ca RN, cât și ca NP.
- Studii universitare sau postuniversitare de la o instituție acreditată.
- Certificare emisă de consiliu într-o specialitate medicală.
- Practică independentă.
- Prescriere independentă.
Învățați mai mult
Acest articol este doar vârful icebergului! Pentru a vă implica în apărarea NP, contactați organizația locală de NP și alăturați-vă AANP. Pentru a afla mai multe despre domeniul de practică al NP și practica independentă, consultați aceste resurse:
- Ghidul nostru interactiv al legii privind domeniul de practică.
- Infograficul nostru „Poate o NP să facă asta?”.
- Dr. Carolyn Buppert’s Nurse Practitioner’s Business Practice and Legal Guide, Fifth Edition.
- AANP’s State Practice Environment map.
- National Council of State Boards of Nursing Implementation Status Map.