Context: Experiența unui impuls brusc de a sări atunci când se află într-un loc înalt a fost speculată ca fiind asociată cu ideile suicidare; cu toate acestea, puține date au fundamentat această speculație. Am denumit această experiență fenomenul locului înalt (HPP) și am propus ca aceasta să provină dintr-un semnal de siguranță interpretat greșit (de exemplu, instinctul de supraviețuire). Studiul de față a urmărit să evalueze prevalența HPP, să ofere dovezi că fenomenul nu este exclusiv al ideatorilor de suicid și să exploreze rolul sensibilității la anxietate în acest fenomen.
Metode: 431 de studenți universitari au completat măsurători online ale frecvenței pe parcursul vieții a experienței HPP, a ideii suicidare, a sensibilității la anxietate, a simptomelor depresive și a istoricului episoadelor de dispoziție.
Rezultate: HPP a fost frecvent raportată în populația generală, chiar și în rândul participanților fără antecedente de ideație suicidară. A existat o corelație semnificativă între sensibilitatea la anxietate și HPP, iar această relație a fost moderată de nivelul ideii suicidare actuale. În special, relația dintre sensibilitatea la anxietate și HPP a fost potențată în rândul participanților cu niveluri scăzute de ideație suicidară.
Limitări: Proiectarea transversală a studiului limitează puterea concluziilor care pot fi trase.
Concluzii: HPP este frecvent experimentat în rândul ideatorilor și non-ideatorilor de suicid deopotrivă. Astfel, indivizii care raportează că experimentează fenomenul nu sunt neapărat sinucigași; mai degrabă, experiența HPP poate reflecta sensibilitatea lor la indicii interni și, de fapt, să le afirme dorința de a trăi.