Demersul de a mânca este necesar pentru toate creaturile vii – fără el, ele ar pieri. Pentru majoritatea oamenilor, a mânca este la fel de natural ca și a respira. Din păcate, nu este cazul multor persoane cu TOC sau cu probleme conexe. Dacă dumneavoastră sau cineva care vă îngrijorează întâmpină dificultăți în acest domeniu, iată câteva noțiuni de bază:
Obsesiunile, compulsiile, îndoiala, perfecționismul și alte caracteristici provocatoare ale TOC pot afecta drastic procesul de alimentație. De exemplu, pot exista temeri care implică faptul de a fi rănit în mod magic sau de a face rău unei alte persoane dacă un anumit aliment este selectat sau nu este mâncat într-un mod specificat. Unele modalități tipice ale TOC de a neutraliza disconfortul sunt faptul că trebuie să mestece mâncarea în funcție de un număr special, să aibă ritualuri cu privire la ridicarea și depunerea ustensilelor și a paharelor de băut, să se spele excesiv pe mâini sau pe alimente și să poată mânca doar în funcție de orele sau locurile desemnate.
Obsesivitatea obsesiv-compulsivă coexistă uneori cu o tulburare de alimentație – sau declanșează una – cum ar fi anorexia nervoasă sau bulimia. (Tulburările de alimentație nu sunt o problemă doar în rândul femeilor; deși sunt mult mai răspândite la fete și femei, se pare că există un procent din ce în ce mai mare de bărbați cu aceste afecțiuni). În astfel de cazuri, persoana afectată ar putea fi obsedată de faptul că ar putea lua în greutate doar prin simpla apropiere de alimente care îngrașă sau prin faptul că privește o persoană supraponderală luând masa. Aceștia ar putea fi nevoiți să își verifice în mod constant mărimea încheieturii mâinii sau a unei alte părți a corpului, căutând la nesfârșit să se asigure că nu s-au mărit. Exercițiile fizice compulsive sau epurarea sunt adesea prezente. În cele mai periculoase cazuri, mâncatul poate deveni atât de provocator de anxietate încât devine o activitate care trebuie restricționată cât mai mult posibil. Tinerii atleți care concurează în sporturi în care atingerea perfecțiunii și menținerea unei greutăți reduse este amplificată pot avea un risc mai mare de a avea obsesii și compulsii care să le afecteze obiceiurile alimentare (de exemplu, gimnastica).
Există, de asemenea, o serie de modele de tulburări alimentare – cunoscute și sub numele de disorexie – care au puncte comune cu TOC. Printre acestea se numără selectivitatea extremă (picanterie), evitarea alimentelor cu texturi sau culori deranjante, acumularea de alimente sau faptul că au o legătură foarte accentuată și distorsionată între ceea ce mănâncă și respectul de sine (ortorexie).
Evident, tulburările de alimentație de tip TOC sau TOC pot avea consecințe negative foarte grave asupra sănătății, pe lângă cele psihologice și comportamentale, de la oboseală și lipsă de concentrare din cauza alimentației inadecvate până la deteriorare fizică și mentală severă. Atunci când TOC este prezent în tulburările alimentare avansate, acesta poate exacerba simptomele care pun viața în pericol.
Deoarece problemele alimentare legate de TOC pot fi adesea cronice și progresive, obținerea de ajutor cât mai curând decât mai târziu este esențială. Constituirea unei echipe de tratament bine informate și cu experiență, care poate aborda în mod cuprinzător problemele psihologice, dar și medicale ale persoanei este, de asemenea, foarte importantă.
În plus față de medicație și îndrumare nutrițională, există multe terapii psihologice specifice pentru TOC și problemele de alimentație care sunt disponibile. Aceste tratamente pot fi la cabinet sau, dacă este necesar, pot fi furnizate cu o supraveghere mai atentă într-un spital sau într-un cadru rezidențial. O piatră de temelie a metodelor bazate pe dovezi care pot fi aplicate în cazul TOC și al alimentației este terapia cognitiv-comportamentală (CBT). CBT implică restructurarea ideilor eronate și înfruntarea temerilor iraționale legate de mâncare și greutate și este adesea folosită împreună cu tehnici care pun accentul pe creșterea disponibilității pentru schimbare și a motivației, pe alimentația conștientă și pe învățarea unor abilități mai eficiente de gestionare a stresului.
Abordarea TOC-ului întrepătruns cu problemele legate de alimentație nu este ușoară- pentru cel care suferă sau pentru cei apropiați. De fapt, mulți dintre cei care au această problemă pot fi inițial foarte rezistenți. Prin urmare, a avea răbdare și o înțelegere realistă a căii dificile către realizarea unui nivel susținut de îmbunătățire este esențială pentru toți cei implicați. Deși, la fel ca în cazul tuturor problemelor legate de TOC, oricine caută soluții rapide va fi probabil dezamăgit, există toate motivele pentru a spera că obținerea tratamentului adecvat în timp util va duce la îmbunătățiri pe termen lung.
.