Panteonul: Ochiul zeilor

Măiestria romanilor în ceea ce privește tehnicile de construcție a atins apogeul în Panteon. Una dintre marile clădiri din arhitectura occidentală, Panteonul este remarcabil atât ca realizare inginerească, cât și pentru manipularea spațiului interior și, pentru o vreme, a găzduit și cea mai mare perlă din lumea antică.

Împăratul Hadrian și Panteonul

Construit inițial în anul 27 î.Hr. de către omul de stat Marcus Agrippa, puternicul adjunct al primului împărat al Romei, Panteonul a fost complet reproiectat și reconstruit în anul 118 d.Hr. sub împăratul Hadrian. Hadrian era posedat de o curiozitate insațiabilă; unul dintre contemporanii săi l-a numit „exploratorul a tot ceea ce este interesant”. Și-a petrecut o mare parte din lunga sa domnie în patru mari tururi ale Imperiului, în care a învățat despre culturile pe care le conducea, a gustat diferite bucătării și s-a întâlnit cu toți cei care îl interesau. În timp ce se afla în Atena, a fost copleșit de arhitectura și arta acesteia. A fost pictor, poet, matematician, dar mai presus de toate arhitect și constructor.

Panteonul pe care Hadrian l-a creat este un templu circular realizat din beton acoperit cu cărămidă, cu o fațadă în stil grecesc și o cupolă magnifică care se ridică din pereții săi. Cea mai izbitoare caracteristică a clădirii este gaura circulară de 27 de picioare (oculus, sau ochiul) din vârful cupolei. În timpul zilei, o mare rază de lumină solară pătrunde prin ea, luminând marmura bogat colorată care căptușește interiorul domului. Pentru romani, acest oculus simboliza ochiul zeilor care privea de sus orașul lor. Templul a fost dedicat tuturor zeilor romani; toate cele șapte nișe din interiorul cupolei conțineau statuile lor, în special cele ale lui Venus și Marte.

Utilizarea romană a betonului

Panteonul este unul dintre cele mai bune exemple de utilizare a betonului de către romani. Romanii au fost primii care au exploatat acest material de construcție și, fără utilizarea lui, marile clădiri imperiale ale Imperiului Roman nu ar fi fost posibile. În cupola Panteonului, amestecul de beton a variat de la agregate grele în baza groasă până la piatră ponce ușoară în partea superioară. Realizat din peste 5.000 de tone de beton, domul are un diametru de 142 de picioare și o înălțime de 71 de picioare și a fost de neegalat ca mărime până în secolul al XIX-lea.

În anul 609 d.Hr. Panteonul a fost transformat în biserică, iar primii doi regi ai Italiei și mulți artiști, inclusiv Rafael, sunt înmormântați în el. În epoca romană, cea mai mare perlă din lumea antică, care aparținuse Cleopatrei, ultima regină a Egiptului, a fost, de asemenea, păstrată în Panteon. Cum a ajuns această perlă acolo – și soarta gemenei sale, care era la fel de mare – este o poveste în sine.

Cleopatra și cea mai mare perlă din lumea antică

Celeopatra și cea mai mare perlă din întreaga istorie, potrivit lui Pliniu, au ajuns la Cleopatra de la regii din Orient. Cleopatra le-a luat cu ea în anul 37 î.Hr. când a plecat să locuiască cu Marc Antoniu, care se lupta cu Octavian pentru controlul Imperiului. Marc Antoniu se lăfăia zilnic în banchete ostentative, însă Cleopatra îi reproșa în continuare, cu mândrie elevată, zgârcenia festinurilor sale. Antoniu s-a întrebat ce splendoare suplimentară era posibilă, iar la aceasta Cleopatra a răspuns că ar putea cheltui zece milioane de sesterți pentru un banchet pentru amândoi. Aceasta era o sumă fabuloasă; tezaurul statului roman sub Cezar conținea treizeci de milioane de sesterți. Antoniu a declarat că este imposibil, iar pariurile au fost făcute.

A doua zi, Cleopatra a servit un banchet neexcepțional. Antoniu a râs, crezând că și-a câștigat pariul, dar servitorii au adus apoi un singur bol de oțet. Antoniu nu și-a putut stăpâni curiozitatea când Cleopatra, care avea remarcabilele perle în urechi, și-a scos una și a scăpat-o în castron. Perla s-a dizolvat încet și Cleopatra a băut. Înainte ca ea să poată dizolva în mod similar a doua perlă, Lucius Plancus – arbitrul pariului – și-a pus mâna pe încheietura ei și a declarat că „Antoniu pierduse bătălia.”

Când Cleopatra a fost capturată după ce Antoniu pierduse bătălia navală de la Actium și, astfel, întregul Imperiu Roman, perla supraviețuitoare a fost tăiată în două și, în cele din urmă, a fost pusă pe urechile statuii lui Venus din Panteon. Și aceasta este povestea despre cum a ajuns cea mai mare perlă din lume în Panteonul din Roma.

Text preluat din Amazeing Art: Wonders of the Ancient World – HarperCollins Publishers – Serializat în revista Games – Recomandat de Archaeological Institute of America – O selecție principală BookSense „What’s in Store” – Artă de puzzle labirint reprodusă de British Museum

.