Scop: Să examineze satisfacția profesională a asistentului medical (PA) și să identifice factorii care prezic satisfacția profesională și să identifice domeniile de cercetare necesare. Cu o mișcare globală a asistenților medicali în curs de desfășurare și cu o jumătate de secol de dezvoltare, baza empirică pentru informarea angajatorilor cu privire la abordările de îmbunătățire a satisfacției la locul de muncă nu a primit o revizuire atentă.
Metode: A fost întreprinsă o revizuire narativă a cercetărilor empirice pentru a informa părțile interesate cu privire la angajarea PA cu scopul de a îmbunătăți managementul. Criteriile a priori au inclus studii publicate care au întrebat asistenții personali despre satisfacția la locul de muncă. Articolele care abordează satisfacția la locul de muncă a PA, scrise în limba engleză, au fost analizate și clasificate în conformitate cu modelul caracteristicilor postului.
Rezultate: Din 68 de publicații analizate, 29 au îndeplinit criteriile și au fost categorisite într-un Model de caracteristici ale muncii. Majoritatea studiilor raportează un grad ridicat de satisfacție la locul de muncă atunci când sunt analizate autonomia, venitul, responsabilitatea pacientului, sprijinul medicului și oportunitățile de avansare în carieră. Vârsta, sexul, specialitatea și mediul ocupațional sunt necesare pentru a înțelege efectul asupra satisfacției profesionale. Calitatea studiilor variază foarte mult.
Concluzii: Angajatorii ar putea dori să își examineze periodic relațiile cu asistenții medicali. Factorii de satisfacție la locul de muncă pot ajuta factorii de decizie politică și administratorii din domeniul sănătății în crearea unor medii de angajare profesională primitoare. Principala limitare: niciun studiu nu a evaluat în mod cuprinzător toate antecedentele satisfacției profesionale. Asistenții medicali par să se bucure de satisfacție la locul de muncă, susținută de ratele scăzute de uzură și de salariile competitive. Factorii care contribuie sunt autonomia, responsabilitatea experimentată, salariul și medicul supervizor care oferă sprijin. O serie de recompense intrinseci derivate din performanța muncii în cadrul mediului social, împreună cu recompensele extrinseci, pot contribui la satisfacția generală la locul de muncă. Cercetarea privind satisfacția profesională a asistenților medicali este insuficient dezvoltată; investigațiile ar trebui să includă studii longitudinale, analize de cohortă și determinanți economici.