În perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, Europa a rămas devastată de război și, prin urmare, susceptibilă de a fi exploatată de o amenințare comunistă internă și externă. Într-un discurs rostit la 5 iunie 1947 în fața promoției de absolvenți de la Universitatea Harvard, secretarul de stat George C. Marshall a lansat un apel pentru un program cuprinzător de reconstrucție a Europei. Alimentat de teama de expansiunea comunistă și de deteriorarea rapidă a economiilor europene în iarna 1946-1947, Congresul a adoptat în martie 1948 Actul de Cooperare Economică și a aprobat o finanțare care, în cele din urmă, avea să se ridice la peste 12 miliarde de dolari pentru reconstrucția Europei de Vest.
Planul Marshall a generat o renaștere a industrializării europene și a adus investiții extinse în regiune. A fost, de asemenea, un stimulent pentru economia americană prin crearea de piețe pentru bunurile americane. Deși participarea Uniunii Sovietice și a națiunilor est-europene a fost o posibilitate inițială, îngrijorarea sovietică cu privire la potențiala dominație economică a SUA asupra sateliților săi est-europeni și reticența lui Stalin de a deschide societatea sa secretă occidentalilor au condamnat ideea. În plus, este puțin probabil ca Congresul american să fi fost dispus să finanțeze planul cu atâta generozitate dacă ajutorul ar fi mers și către națiunile comuniste din blocul sovietic.
Din acest motiv, Planul Marshall a fost aplicat numai în Europa de Vest, excluzând orice măsură de cooperare cu blocul sovietic. Din ce în ce mai mult, renașterea economică a Europei Occidentale, în special a Germaniei de Vest, a fost privită cu suspiciune la Moscova. Istoricii economici au dezbătut impactul exact al Planului Marshall asupra Europei Occidentale, dar aceste opinii diferite nu înlătură faptul că Planul Marshall a fost recunoscut ca fiind un mare efort umanitar. Secretarul de stat Marshall a devenit singurul general care a primit vreodată un premiu Nobel pentru pace. De asemenea, Planul Marshall a instituționalizat și a legitimat conceptul de programe de ajutor extern al SUA, care au devenit o parte integrantă a politicii externe americane.
.