Sănătatea globală: probleme actuale, tendințe viitoare și politică externă | Localizador

În ciuda acestor eforturi recente, totuși, planurile actuale de pandemie rămân oarecum lipsite de detalii. În contextul creșterii numărului de călătorii, noile epidemii necesită captarea de informații din ce în ce mai sofisticate, însă potențialele instrumente statistice puternice sunt în mare parte subutilizate în medicină. Acesta este punctul central al cercetărilor de la Imperial College London, care utilizează telefoanele mobile pentru a urmări mișcările populației. Se așteaptă ca acest lucru să ofere previziuni precise cu privire la evoluția epidemiilor și să ofere informații cu privire la termenele de timp și la eficacitatea intervențiilor cheie, cum ar fi închiderea frontierelor. Poate că cea mai importantă amenințare infecțioasă actuală este reprezentată de virusul gripal A. Spre deosebire de SARS, infecția este adesea asimptomatică, ceea ce duce la o depistare târzie, iar vărsarea virală are loc prea devreme în cadrul ciclului său de viață pentru ca carantina să fie eficientă.

Cel de-al șaselea obiectiv de dezvoltare al mileniului se angajează să „combată HIV/SIDA, malaria și alte boli”. Din punct de vedere istoric, bolile tropicale au fost neglijate, în ciuda faptului că afectează un număr mare de oameni și sunt relativ ieftine de tratat. Profesorul Sir Roy Anderson a afirmat că 250 de milioane de dolari pe an cheltuiți pentru aceste „alte boli” ar putea reduce semnificativ impactul acestora. Factorii de decizie politică la nivel internațional își dau seama din ce în ce mai mult de beneficiile uriașe pentru sănătate ale intervenției în acest domeniu.

În 2006 a fost formată Rețeaua globală pentru bolile tropicale neglijate și a pus în aplicare furnizarea unui pachet cu impact rapid, un coș de medicamente care include trei antihelmintice și antibacterianul azitromicină pentru tratarea a șapte boli neglijate.5 Beneficiile sunt evidente: o creștere imediată a ratei de creștere a copiilor și a nivelului de educație.

În ciuda dedicării unei mari atenții și resurse pentru HIV, pandemia continuă să afecteze indivizii și familiile și subminează profund lupta statelor puternic împovărate pentru dezvoltare. O serie de măsuri preventive s-au dovedit dezamăgitor de ineficiente, inclusiv microbicidele și vaccinurile, despre care s-a constatat că sporesc riscul de infectare. Nu există nici dovezi convingătoare ale unui efect al promovării politicii ABC (Abstinență, Fii credincios, folosește prezervativul).

Există măsuri preventive eficiente. Există dovezi solide care susțin circumcizia masculină, inclusiv un studiu randomizat controlat din Kenya care a arătat o incidență cumulată a HIV de 2,1% la bărbații circumciși, comparativ cu 4,2% la cei de control, sau un efect protector de 60%.6 În ciuda acestui fapt, circumcizia masculină este puțin utilizată. În martie 2007, experții OMS și UNAIDS au recomandat ca circumcizia masculină să fie acum recunoscută ca o intervenție suplimentară importantă pentru reducerea riscului de infectare cu HIV dobândită pe cale heterosexuală la bărbați, ca parte a unui pachet cuprinzător.7 Sunt necesare cercetări suplimentare în acest domeniu: efectul circumciziei asupra comportamentului sexual, efectul acesteia asupra femeilor sau efectul acesteia asupra bărbaților care fac sex cu bărbați nu este încă înțeles.

Cel mai bun mod de a combate epidemia de HIV/SIDA este, fără îndoială, prin tratament. Inițiativa „3 by 5” a fost o promisiune de a oferi terapie antiretrovirală la 3 milioane de persoane până în 2005. Acoperirea realizată a fost de 1,3 milioane de persoane, fiind cu mult sub obiectivul propus.8 În plus, furnizarea a fost orientată către regiunile mai bogate ale lumii, Africa subsahariană suportând 76% din totalul nevoilor neacoperite în rândul adulților în 2005.9 Cu toate acestea, unele țări au depus eforturi dramatice și au obținut rezultate bune, inclusiv Botswana, care a atins o acoperire de 85%.

La summitul mondial al ONU din 2005, liderii mondiali s-au angajat să depună eforturi pentru a obține accesul universal la antiretrovirale până în 2010, iar țările și organizațiile își intensifică eforturile în acest scop. Cu toate acestea, lipsa unor obiective specifice fiecărei țări și a lucrătorilor OMS pe teren rămân obstacole. Cea mai mare provocare este aderența pacienților la medicație, dar schimbarea comportamentală este dificil de realizat și nu răspunde bine la educație sau la condițiile de testare științifică.

În cazul HIV, fiecare țară în parte face diferența între succes și eșec. Brazilia, Thailanda și Uganda, în special, pot fi prezentate ca povești de succes. Pentru a sprijini eforturile naționale, comunitatea internațională trebuie să încurajeze împuternicirea mai degrabă decât paternalismul, să faciliteze mai degrabă decât să dirijeze, să promoveze un adevărat angajament de „valoare egală” mai degrabă decât impunerea valorilor occidentale și să asigure durabilitatea tuturor politicilor și prevederilor.

Declinul tuberculozei (TB) în Marea Britanie în ultimele două secole a dus la un anumit grad de mulțumire. Cu toate acestea, tuberculoza nu este încă învinsă și, într-adevăr, asistăm la creșterea ratelor de tuberculoză rezistentă la mai multe medicamente (MDR) și la o creștere îngrijorătoare a tuberculozei rezistente la medicamente extinse (XDR). Acest lucru afectează nu numai țările în curs de dezvoltare, ci și, din ce în ce mai mult, Marea Britanie, ca urmare a globalizării. Dimensiunea enormă a acestei probleme nu trebuie subestimată. Rezistența la medicamente apare prin selectarea mutațiilor care apar în mod natural prin concentrații sub letale de medicamente. Acest lucru se întâmplă din cauza eșecului sistemelor de sănătate, a politicilor de sănătate, a producătorilor de medicamente, a celor care prescriu medicamente, a aderenței pacienților sau a unei combinații.

OMS estimează că în 2006 au existat 9,15 milioane de cazuri noi de tuberculoză, inclusiv aproximativ 489.000 de cazuri de MDR-TB, 40.000 de XDR-TB, 700.000 de TB asociată cu HIV și 1,65 milioane de decese. Numărul cazurilor noi de MDR-TB este în creștere, în special în fosta Uniune Sovietică, ceea ce implică o circulație activă în cadrul comunităților. XDR-TB a fost confirmată în 46 de țări până în februarie 2008. Având în vedere că ambele infecții diminuează numărul de celule imunitare CD4+, coinfecția cu HIV și TB accelerează progresia ambelor boli. Prevalența HIV în noile cazuri de tuberculoză este cea mai mare în zonele în care HIV este prevalent, cum ar fi Africa subsahariană, și în care HIV crește cel mai rapid, cum ar fi fosta Uniune Sovietică.

În 2006, Lancet a raportat un studiu în Tugela Ferry, Africa de Sud.10 Din 544 de pacienți cu tuberculoză cu cultură pozitivă, 221 aveau MDR-TB și 53 XDR-TB. Douăzeci și șase dintre pacienții XDR-TB nu fuseseră tratați anterior, iar toți cei 44 care au fost testați pentru HIV au fost pozitivi. Dintre cei 53 de pacienți XDR-TB, 52 au murit în medie la 25 de zile de la testare. Aceste constatări șocante au fost limitate la o singură locație cu caracteristici unice, dar condițiile care au dus la acest lucru se regăsesc în alte părți și se observă o legătură tot mai mare între HIV și rezistența la TB, în special în fosta Uniune Sovietică.

Ce s-a realizat până acum? De la punerea în aplicare a strategiei DOTS în 1995, s-a înregistrat o rată globală de 61% de detectare a cazurilor și de 84,7% de succes al tratamentului, nu departe de obiectivele de 70% și, respectiv, 85%. Între 1995 și 2006, 31,8 milioane de cazuri de tuberculoză au fost notificate și tratate în cadrul DOTS. Dar numai 12.000 de pacienți cu TB MDR primesc tratament de calitate asigurată în fiecare an, doar 2,4% din necesarul global.

Lideratul și coordonarea la nivel național și internațional, precum și parteneriatele cu activiștii comunitari și cu pacienții, sunt esențiale. Tulpinile rezistente sunt mult mai complexe, dificil de gestionat și costisitoare de tratat. Este probabil ca coinfecția cu HIV să cauzeze mici focare, care trec neobservate în Africa și neraportate în Europa de Est, cu o mortalitate foarte mare.

Este nevoie de un management de bază mai eficient al tuberculozei și de extinderea managementului tuberculozei MDR- și XDR-TB. Măsurile de control al infecțiilor sunt dezastruoase în majoritatea unităților sanitare din țările în curs de dezvoltare și trebuie să fie îmbunătățite. Este necesar să se consolideze serviciile de laborator pentru a detecta cazurile mai eficient și să se extindă supravegherea tulpinilor rezistente. Pe prima copertă a revistei The Lancet se scria în 2006 că „dacă nu se acționează acum pentru a limita amenințarea reprezentată de XDR-TB va avea consecințe devastatoare pentru pacienții cu TB, în special pentru cei coinfectați cu HIV/SIDA”; acest lucru este valabil acum ca și atunci.

.