Obiective de învățare
Până la sfârșitul acestei secțiuni, veți fi capabili să:
- Diferențiațiem între perfect elastic și inelastic
- Înțelegeți diferența dintre elasticitatea pe o singură curbă și elasticitatea relativă
- Explicați ce variabile influențează elasticitatea cererii și a ofertei
Carte tipărită sau Burger?
În subiectele 4.1 și 4.2, am analizat elasticitatea pe o singură curbă a cererii și am examinat cât de receptivi sunt consumatorii la modificările de preț la diferite niveluri de producție. Dar cum rămâne cu capacitatea de reacție între firme? Între industrii? Știm că în anumite industrii, cum ar fi industria manualelor școlare, consumatorii sunt mai puțin receptivi la schimbări decât alții. Cum este afectată cantitatea cerută de manuale școlare de o creștere a prețului? Dacă prețul unui manual pentru un curs ar crește de la 100 de dolari la 150 de dolari, ce ați face? Majoritatea studenților vor cumpăra oricum cartea, deoarece este un material de curs obligatoriu. Editorii folosesc din ce în ce mai mult diferite strategii pentru a se asigura că piața rămâne inelastică sau insensibilă la modificarea prețului, cum ar fi includerea manualului la pachet cu codurile de acces obligatoriu la curs. Comparați această situație cu prețul unui hamburger. Dacă prețul unui burger crește de la 8 $ la 12 $, este posibil să cumpărați prânzul de la un alt restaurant sau să începeți să vă împachetați prânzul de acasă. Piața manualelor și cea a burgerilor sunt foarte diferite. În această secțiune, vom explora elasticitatea relativă a diferitelor piețe.
Perfect Elastic și Perfect Inelastic
Pentru a începe conversația despre elasticitatea relativă, este util să ne uităm mai întâi la extreme.
Perfect Elastic
Imaginați-vă un produs la care, dacă prețul ar crește, chiar și puțin, nu ați mai cumpăra niciunul. Vă sună cunoscut? Asta pentru că am introdus acest concept în subiectul 3, ca una dintre ipotezele unei piețe perfect competitive. Unul dintre exemplele pe care le-am folosit a fost cel al standurilor identice de hot dog, unul lângă altul, în care singura diferență era prețul. Dacă calitatea este aceeași, consumatorul rațional va cumpăra întotdeauna hot dog-ul care are un preț mai mic. Din punctul de vedere al standului, acesta știe că, dacă va crește prețul chiar și puțin, va vinde 0 unități. Aceasta înseamnă că ED = ∞.
Utilizând punctul-pantă în orice punct din figura 4.3a, putem confirma acest lucru.
\frac{\Delta Q}{\Delta P}\cdot \frac{P}{Q}=?
Știm că \frac{\Delta Q}{\Delta P} este egal cu inversul pantei. În curba cererii din figura 4.3a, când ΔP>0, atunci ΔQ este egal cu ∞. Aceasta înseamnă că \frac{\Delta Q}{\Delta P} = ∞.
Perfect inelastic
La celălalt capăt al spectrului, considerăm o piață în care firma poate continua să crească prețurile fără nicio modificare a cantității. Dacă ați fi otrăvit și ar trebui să cumpărați antidotul, ați fi receptiv la modificarea prețului? Probabil că nu. Acesta este un exemplu de situație în care cererea este aproape perfect inelastică. Dacă măriți prețul, cantitatea cerută nu se modifică. Acest lucru înseamnă că ED = 0.
Potem confirma acest lucru folosind panta punctiformă în orice punct din figura 4.4a.
În curba cererii din figura 4.3a, atunci când ΔP>0 atunci ΔQ este egal cu 0. Acest lucru înseamnă că \frac{\Delta Q}{\Delta P} = 0.
Elasticitatea relativă
Conceptele de perfect elastic și perfect neelastic ne conduc la o discuție despre elasticitatea relativă. În 4.1 și 4.2, am examinat o singură curbă a cererii și am analizat valoarea numerică a elasticității de-a lungul acelei curbe a cererii. Cu toate acestea, elasticitatea poate fi utilă și atunci când se compară curbele cererii. Chiar dacă fiecare curbă a cererii are o secțiune inelastică, una elastică și una cu elasticitate unitară, compararea curbelor poate arăta care piețe sunt relativ mai receptive la schimbările de preț. Acesta este un concept important de înțeles pentru atunci când analizăm impactul unei schimbări de politică.
Figura 4.3c ilustrează două curbe. Una este relativ mai inelastică, iar cealaltă este relativ mai elastică. Cel mai bun mod de a determina care este mai elastică sau mai neelastică este de a compara fiecare curbă cu extremele. Curba care seamănă mai mult cu elasticitatea perfectă este relativ mai elastică, iar curba care seamănă mai mult cu elasticitatea perfectă sau inelasticitatea perfectă este relativ mai inelastică. Rețineți că acest lucru este diferit de a spune că una este elastică și cealaltă inelastică! Pentru a sublinia acest aspect, citiți secțiunea „Urșii și elasticitatea.”
Oursii și elasticitatea
Un urs sare dintr-un tufiș și începe să urmărească doi excursioniști. Amândoi încep să fugă pentru a-și salva viața, dar apoi unul dintre ei se oprește pentru a-și încălța pantofii de alergare.
Amicul său îl întreabă: „Ce faci? Nu poți fugi mai repede decât un urs!”
Amicul său îi răspunde: „Nu trebuie să fug mai repede decât ursul; trebuie doar să fug mai repede decât tine!”
Dacă ambii prieteni încearcă să scape de urs și aflați că unul dintre ei este rapid, vă spune această informație cine va fi mâncat? Nu! Contează doar care dintre ei este mai rapid, sau rapid în raport cu celălalt. Elasticitatea relativă este aceeași. De fapt, nu putem judeca dacă unul este elastic sau inelastic decât dacă ne raportăm la altul.
Noțiunea de elasticitate relativă nu se bazează pe calculele de la 4.1 și 4.2, deoarece fiecare curbă a cererii are o regiune inelastică, una elastică și una elastică unitară. Curbele de cerere iau forma a orice între perfect elastic și perfect inelastic și nu puteți judeca elasticitatea relativă decât în raport cu alte curbe.
Cum rămâne cu oferta
Aceleași concepte și principii pot fi aplicate și la ofertă. Există o variație destul de semnificativă între diferitele industrii, unele fiind relativ mai elastice decât altele.
Atunci, ce cauzează această diferență în elasticitatea relativă? În cea mai mare parte, factori externi care influențează capacitatea de reacție.
Demanda
- Disponibilitatea înlocuitorilor
Disponibilitatea înlocuitorilor este un factor puternic în determinarea elasticității unui bun. Dacă există mulți înlocuitori apropiați, atunci este destul de ușor pentru consumatori să găsească o alternativă adecvată la un bun dacă prețurile cresc.
- Nevoia unui bun
În plus, măsura în care un bun este o necesitate sau un lux influențează foarte mult elasticitatea sa. Bunurile de primă necesitate, cum ar fi săpunul, făina, zahărul etc. sunt, în general, cumpărate în aceeași cantitate, indiferent de preț. Pe de altă parte, consumatorii sunt foarte atenți la preț atunci când vine vorba de bunuri de lux (cum ar fi confortul, bijuteriile etc.).
- Venitul
Necesitatea unui bun depinde destul de mult de venitul clientului. Cineva cu venituri mici ar putea fi mai conștient de preț (elastic) atunci când cumpără o canapea nouă în comparație cu cineva cu venituri mai mari. În general, cu cât un bun ocupă un procent mai mare din venitul dumneavoastră, cu atât veți fi mai sensibil la schimbările de preț.
Oferta
Ce determină ca oferta să fie mai mult sau mai puțin elastică?
- Disponibilitatea resurselor
Dacă producția unei companii depinde de resurse limitate, compania este mai puțin sensibilă la schimbările de preț. Chiar dacă prețurile sunt ridicate și firma dorește să crească producția, nu va putea să o facă fără inputurile adecvate.
- Inovația tehnologică
Inovarea tinde să conducă la o producție mai eficientă. Dacă o firmă beneficiază de o tehnologie de producție de top, aceasta va fi mai capabilă să răspundă la o creștere a prețului printr-o creștere a producției.
- Bariere la intrare
Dacă există puține bariere la intrare într-o industrie, o creștere a prețului poate provoca o creștere mare a producției, deoarece noi firme intră rapid pe piață.
Timp: Factorul mereu constrângător
Atât elasticitatea ofertei, cât și a cererii sunt influențate de timp. Pentru consumator, cât timp are la dispoziție pentru a lua o decizie de consum. Pentru producător, cât timp are la dispoziție pentru a produce bunul și a constitui stocuri. Indiferent dacă vorbim despre cerere sau ofertă, o creștere a timpului crește întotdeauna elasticitatea unui bun prin creșterea capacității de a acționa și de a lua decizii în cunoștință de cauză.
Rezumat
În timp ce etichete dure, cum ar fi elastic, elastic unitar și inelastic, pot fi folosite pentru a descrie secțiuni specifice ale curbelor de cerere și ofertă (pe baza unei valori calculate), atunci când se compară două curbe totul este relativ. Folosind cunoștințele despre elasticitatea perfectă și inelasticitatea perfectă, putem compara două curbe pe baza elasticității pentru a determina cât de receptiv este grupul general de consumatori, industria etc. la schimbările de preț. O curbă mai plată este relativ mai elastică decât o curbă mai abruptă. Disponibilitatea înlocuitorilor, necesitatea unui bun și venitul consumatorului, toate acestea afectează elasticitatea relativă a cererii. Disponibilitatea resurselor, inovația tehnologică și barierele la intrarea pe piață, toate acestea afectează elasticitatea relativă a ofertei. Timpul afectează elasticitatea oricăreia dintre cele două curbe.
Acum că dispunem de instrumentele privind oferta, cererea și elasticitatea, le vom folosi pentru a înțelege modul în care politica guvernamentală afectează piața.
Glosar
Perfect Elastic situația extrem de elastică a cererii sau a ofertei în care cantitatea se modifică cu o cantitate infinită ca răspuns la orice modificare a prețului; orizontal în aparență Perfect Inelastic cazul extrem de inelastic al cererii sau al ofertei în care o modificare procentuală a prețului, oricât de mare ar fi, duce la o modificare zero a cantității; vertical în aparență
Exerciții 4.3
1. Care dintre următoarele NU influențează magnitudinea elasticității cererii în funcție de prețul propriu?
a) Lungimea orizontului de timp pe care analizăm modificarea comportamentului consumatorului.
b) Disponibilitatea (sau lipsa acesteia) unor substituenți apropiați pentru bunul în cauză.
c) Valoarea cu care cantitatea furnizată se va modifica odată cu modificarea prețului.
d) Toate cele de mai sus influențează elasticitatea cererii în funcție de prețul propriu.
2. Dacă o curbă a cererii este VERTICALĂ, atunci elasticitatea propriului preț a cererii pentru acest bun este egală cu:
a) Infinit.
b) Zero.
c) Unu.
d) Niciuna dintre cele de mai sus.
3. Dacă – date fiind preferințele consumatorilor – un anumit bun are la dispoziție mulți înlocuitori apropiați, atunci:
a) Cererea pentru acel bun va fi relativ inelastică, în comparație cu bunurile pentru care există puțini înlocuitori apropiați.
b) Oferta acelui bun va fi relativ inelastică, în comparație cu bunurile pentru care există puțini înlocuitori apropiați.
c) Cererea pentru acel bun va fi relativ elastică, în comparație cu bunurile pentru care există puțini înlocuitori apropiați.
d) Oferta acelui bun va fi relativ elastică, în comparație cu bunurile pentru care există puțini înlocuitori apropiați.
4. Dacă – date fiind preferințele consumatorilor – un anumit bun are la dispoziție puțini înlocuitori apropiați, atunci:
a) Cererea pentru acel bun va fi relativ inelastică, în comparație cu bunurile pentru care există mulți înlocuitori apropiați.
b) Oferta acelui bun va fi relativ inelastică, în comparație cu bunurile pentru care există mulți înlocuitori apropiați.
c) Cererea acelui bun va fi relativ elastică, în comparație cu bunurile pentru care există mulți înlocuitori apropiați.
d) Oferta acelui bun va fi relativ elastică, în comparație cu bunurile pentru care există mulți înlocuitori apropiați.
.