Canioanele submarine se numără printre cele mai mari caracteristici ale peisajului subacvatic de pe Pământ și acționează ca niște căi pentru majoritatea sedimentelor terifere și carbonatate transportate de pe continente în adâncurile mării. Canioanele sunt de obicei asociate cu evantai submarini mari și cu fluxuri gravitaționale la extremitățile lor, ceea ce arată importanța lor ca și conducte pentru transportul sedimentelor. Pe panta continentală din nord-estul Australiei, numeroase canioane submarine taie marja Marii Bariere de Corali, care se termină în depresiunile și bazinele adânci care mărginesc marja.
Canioanele din largul coastei de la CooktownCanioanele submarine din nord-estul Australiei reprezintă unul dintre cele mai neexplorate ecosisteme marine din adâncurile Marii Bariere de Corali. Marginea platoului dintre Cairns și Cooktown susține cel mai important pescuit sportiv din lume pentru marlinul negru, care ajunge anual pentru a se reproduce și a se hrăni cu hrană asociată cu fluxurile ascendente din canioane. Suprafețe mari ale marginii nordice a GBR aflate în zona Patrimoniului Mondial au fost plasate în zone verzi de „prohibiție de captură”, dar cu puține cunoștințe despre detaliile și complexitatea ecosistemelor canionului submarin.
Din 2007, am cartografiat aceste canioane submarine cu ajutorul ecosonderelor multi-fascicule și a profilatoarelor de subbottom prin intermediul Marine National Facility și în colaborare cu alte nave, cum ar fi RV Sonne și RV Melville. Datele multibeam și seismice dezvăluie o rețea spectaculoasă de canioane, cicatrici de prăbușire și depozite de alunecări de teren pe panta continentală și în bazinele mai adânci. Aceste date oferă o perspectivă unică asupra proceselor fundamentale care au modelat evoluția geologică a marjei GBR.
Canioane în largul coastei dinspre CairnsSe observă numeroase (peste 100) canioane în formă de V care incizează panta, sugerând că a avut loc o eroziune activă pe o distanță de cel puțin 400 km. La adâncimi de 200-300 m se observă fisuri de tensiune și canioane de alimentare mai mici în jurul capetelor canioanelor. Canioanele se termină adesea în cicatrice de alunecare și câmpuri de dărâmături, unde eroziunea progresivă în amonte a redus stabilitatea sedimentelor de pe marginea de origine. În largul coastelor din Cairns, canioanele coboară la peste 1000 m adâncime până la fundul depresiunii Queensland Trough. În largul coastei dinspre Cooktown, canioanele au o adâncime de peste 2000 m.
Multe canioane se află chiar în largul recifurilor de barieră de pe platoul exterior, numite Ribbon Reefs. Dar, în anumite locuri, unele canioane chiar incizează platoul continental în pasajele dintre recifele de barieră. Aceste canioane de incizie a platoului continental par a fi cele mai active, hărțile de retrodifuziune sonar dezvăluind pixeli cu reflexie ridicată a sedimentelor de corali cu granulație grosieră, din apele de mică adâncime, care sunt transportate în bazinele mai adânci sub formă de fluxuri gravitaționale sau turbidite, până la adâncimi de aproximativ 2 km.
Aceste seturi de date sunt folosite pentru a ne extinde înțelegerea de bază a modului în care marja nord-estică a Australiei a evoluat în timp și a rolului acestor canioane în transportul sedimentelor în adâncurile marine. De exemplu, folosim carote de sedimente de adâncime colectate anterior pentru a înțelege răspunsurile GBR la schimbările climatice din trecut și la variațiile nivelului mării. Hărțile 3D detaliate ne vor ajuta, de asemenea, să identificăm zone în expedițiile viitoare pentru a înțelege mai bine ecosistemele marine de adâncime asociate cu aceste canioane.
Film
Hartă
Media suplimentară
- Literatură de specialitate – Morfologia și controalele asupra evoluției unui amestec de carbonat-siliciclastic submarine canyon system
- Peer-reviewed literature – Variation in canyon morphology on the Great Barrier Reef margin
- Peer-literatură recenzată – A 60 ky record of mixed carbonate-siliciclastic turbidite deposition from the Great Barrier Reef
- Related blog post – Secrets of the Great Barrier Reef submarine canyons
- Peer-reviewed literature – Late Pleistocene history of turbidite sedimentation in a submarine canyon
.