Îngrijirea parentală: Orice model de comportament în care un părinte investește timp sau energie pentru a-și hrăni și proteja copiii (urmașii).
Copii lipsiți de îngrijire părintească: copiii care nu locuiesc cu un părinte biologic sau nu sunt îngrijiți de acesta și care sunt înregistrați ca fiind lipsiți de îngrijire părintească în conformitate cu deciziile luate de autorități pe baza fie:
- Dreptul familiei
- Dreptul social/de protecție a copilului
- Dreptul penal
Copii fără îngrijire părintească (definiția din Liniile directoare ale Adunării Generale a ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor): toți copiii care nu se află în îngrijirea peste noapte a cel puțin unuia dintre părinți, indiferent de motiv și în orice circumstanțe.
Copiii care pot fi lipsiți de îngrijirea părinților se pot datora următoarelor motive:
Copii orfani: Copii, al căror unic părinte sau ambii părinți sunt morți sau dispăruți. Privarea de drepturile părintești: Sancțiunea juridică supremă aplicabilă părinților care nu asigură condițiile minime pentru dezvoltarea/educarea copilului. Aceasta poate fi decisă numai de către o instanță. Abandon sau renunțare din partea părintelui (părinților): Abandonul se referă la situațiile în care copilul este lăsat de către părinte (părinți) fără ca acesta (aceștia) să dispună de îngrijire imediată și în care părintele (părinții), în momentul în care lasă copilul, nu știe (nu știu) încă dacă va fi garantată o altă supraveghere/îngrijire pentru copil (de exemplu, un copil este lăsat la ușa unei instituții sau a unei clinici medicale). Renunțarea se referă la situațiile în care părintele (părinții) renunță în mod voluntar la drepturile părintești, știind că supravegherea/îngrijirea copilului va fi asigurată imediat în momentul în care lasă copilul (de exemplu, mama lasă copilul în maternitate după naștere, prin consultare cu personalul medical). Părinții sunt temporar incapabili sau/nu sunt în măsură să aibă grijă de copil: Din motive sociale, economice, de sănătate/invaliditate, locația nedeterminată a părinților (părinții au fost dați dispăruți), neglijare sau violență (inclusiv copiii lăsați temporar în urmă de părinții care migrează sau în cazul în care unul sau ambii părinți sunt în închisoare).
Numărul de copii cărora nu li s-a stabilit îngrijirea: care sunt înregistrați la stat ca fiind lipsiți de îngrijire părintească, dar pentru care nu s-a stabilit încă o îngrijire formală. Decizia autorităților cu privire la locul de plasament al copilului este încă în așteptare și, prin urmare, cazul rămâne în mod oficial nerezolvat (deși este posibil să se fi făcut aranjamente informale/temporare).
Îngrijire formală: Toate situațiile de îngrijire în care plasamentul copilului a fost făcut prin ordinul unei autorități competente. Aceasta include copiii plasați în toate tipurile de unități de îngrijire rezidențiale (atât publice, cât și private) și copiii plasați în plasament formal sau sub tutelă.
Serviciu de îngrijire bazat pe familie: Un serviciu formal furnizat ca substitut atunci când copilul, din diferite motive, nu poate fi îngrijit în familia sa biologică. Acesta include diverse aranjamente făcute prin ordinul sau cu acordul unei instanțe sau al unei alte autorități competente. Acestea includ, în special, „plasament familial”, „patronat”, „tutelă” și „tutelă” (dacă copilul locuiește efectiv cu persoana desemnată), indiferent dacă îngrijitorul este sau nu rudă cu copilul și dacă i se plătește sau nu o compensație financiară sau alocații.
Plasament familial: Acordarea de îngrijire parentală copiilor care nu sunt înrudiți prin legături juridice sau de sânge. Termenul „plasament familial” se referă la plasamente formale, temporare, efectuate de către stat în familii care sunt instruite și supravegheate de serviciile sociale. Părinții adoptivi primesc în mod normal un onorariu sau o alocație specială. Îngrijire prin tutore: îngrijirea oferită de un tutore care este reprezentantul adult desemnat legal pentru un copil. În majoritatea cazurilor, tutorii sunt rude. Cu toate acestea, existența, procesul și îndatoririle asociate tutelei variază de la caz la caz și de la o țară la alta. Deciziile privind tutela sunt luate de „instanța de familie”, care se ghidează după „legea familiei” Deoarece statul nu are obligația de a finanța tutorii, în multe cazuri, nu există onorarii sau indemnizații speciale pentru tutori. Alt tip de îngrijire bazată pe familie: poate include îngrijirea informală de tip „Kinship”, care constă în îngrijirea cu normă întreagă a unui copil de către o rudă sau un alt membru al familiei extinse. Acest tip de aranjament este de obicei aranjat fără proceduri legale formale și nu este reglementat de stat), sau alte tipuri de aranjamente de îngrijire în care copiii locuiesc într-un cadru familial.
Îngrijire rezidențială: îngrijire acordată copiilor în afara domiciliului pacientului. Serviciile de îngrijire rezidențială țin cont de nevoile și dorințele individului, puse în balanță cu resursele și politicile agențiilor statutare. Există diverse opțiuni de îngrijire rezidențială disponibile, în funcție de nevoile individului.
Instituție de îngrijire rezidențială: un aranjament colectiv de locuit în care copiii sunt îngrijiți de adulți care sunt plătiți pentru a îndeplini această funcție.
Copiii aflați în îngrijire instituțională publică se referă, în linii mari, la acei copii aflați în îngrijirea cu normă întreagă a statului, fie în mod permanent, fie temporar Copiii aflați în îngrijire instituțională nepublică se referă la copiii din satele SOS și alte servicii gestionate de ONG-uri, finanțate total sau parțial din surse nestatale. Copiii care nu sunt îngrijiți cu normă întreagă (de exemplu, aceștia frecventează un internat doar în zilele săptămânii) nu sunt incluși în această categorie.
Îngrijiri rezidențiale publice:
Case pentru sugari: instituții care îngrijesc copii de 0-3 ani (ocazional copii mai mari); Case de copii: instituții înființate ca locuințe de substituție pentru copii fără îngrijire părintească. Instituții pentru persoane cu dizabilități fizice/mentale: includ casele pentru copii cu dizabilități, inclusiv spitale și internate pentru distrofici. De asemenea, sunt incluse și instituțiile mixte (pentru copii și adulți) care trăiesc cu dizabilități. Case de tip familial: instituții de tip familial în care îngrijitorii locuiesc cu (de obicei până la 10) copii fără îngrijire părintească și în care îngrijitorii își asumă sarcini legate de îngrijirea copiilor în conformitate cu legislația aprobată. Internate generale (finanțate integral de stat): o școală în care elevii primesc cazare și masă pe perioada școlii. Copiii care locuiesc în internate se referă doar la cei care beneficiază de susținere integrală din partea statului și care dorm majoritatea nopților la școală (trebuie excluși copiii care își petrec majoritatea nopților în familie sau care frecventează internate speciale pentru copii dotați sau școli de artă/sport). Centre de plasament temporar / adăposturi: este o instituție care oferă îngrijire de urgență și cazare pe termen scurt pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească, inclusiv pentru copiii abandonați sau renunțat (inclusiv cei lăsați de mame în unitățile de îngrijire a sănătății) și copiii găsiți în vagabondaj, cerșetorie și alte cazuri în care este nevoie de cazare de urgență. Copiii din aceste structuri vor fi fie înapoiați familiei lor, fie vor fi îndrumați către serviciile sociale.
Îngrijiri rezidențiale nepublice:
Satul de copii (SOS village): o instituție rezidențială care cuprinde două sau mai multe case de tip familial, în cadrul căreia îngrijitorii își asumă îndatoririle de creștere a copiilor lipsiți de îngrijire părintească. Alte tipuri de îngrijire instituțională nepublică: instituții pentru copii, (inclusiv cele de tip familial) care sunt finanțate din surse nestatale, inclusiv cele administrate de ONG-uri și organizații religioase.
Cheltuielile publice pentru instituțiile de îngrijire rezidențială: ieste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de stat și de articulațiile acestuia. Cheltuielile publice pot fi clasificate în funcție de organismul oficial și de organizația de la al cărei buget sunt plătite, ca de exemplu:
- Statul central și ministerele sale
- Autorități regionale și locale
- Organisme publice separate
- Organizații internaționale.
Cheltuielile publice cu instituțiile de îngrijire rezidențială includ:
- Cheltuieli directe pentru instituțiile de îngrijire rezidențială
- Cheltuieli, altele decât cele pentru instituțiile de îngrijire rezidențială, care ar trebui să se refere în principal la administrarea generală a instituțiilor de îngrijire rezidențială la nivel central, regional și local și la alte funcții, cum ar fi inspecția și evaluarea.
- Transferuri pentru instituțiile de îngrijire rezidențială
Sursa datelor: Ministerul Protecției Sociale, Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor
Adoptare: Transferul formal și permanent al drepturilor părintești către o altă familie decât cea a copilului și asumarea oficială de către familia respectivă a tuturor îndatoririlor părintești pentru copil.
Adopția națională: este o adopție care implică părinți adoptivi și un copil de aceeași naționalitate și din aceeași țară de reședință.
Adopția internațională: este cea care implică o schimbare a țării de reședință obișnuită a copilului, indiferent de naționalitatea părinților adoptivi.
Adopția în trepte: adopția de către un părinte vitreg (adică de către partenerul părintelui)Adopțiile în trepte au loc de obicei atunci când părintele unui copil se recăsătorește și noul soț adoptă legal copilul vitreg. Adopțiile în etape nu ar trebui să fie incluse în totalul adopțiilor, deoarece copilul rămâne cu unul dintre părinți.
Rata brută de adopție: Numărul total de adopții la 100.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani (deși pot exista și adopții de copii mai mari).
Rata adopțiilor internaționale: (la 100.000 de locuitori cu vârste între 0-3 ani)
Copii disponibili pentru adopție: Copii care sunt înregistrați de către stat ca fiind disponibili pentru adopție, dar care nu au fost încă adoptați.
Copii îngrijiți, prin aranjamente formale, altele decât de către familie, ca proporție din totalul copiilor din aceeași grupă de vârstă (date din anchetă) (Eurostat, EU-SILC): include îngrijirea formală a copiilor și alte tipuri de îngrijire, care se referă în mod corespunzător la
Îngrijirea formală a copiilor:
- Învățământ preșcolar sau echivalent
- Învățământ obligatoriu
- Îngrijirea copiilor la servicii de tip centru în afara orelor de școală
- Îngrijirea copiilor la centre de zi organizate/controlate de o de către o structură publică sau privată.
Alte tipuri sau îngrijire:
- Îngrijirea copilului de către o bonă profesionistă la domiciliul copilului sau la domiciliul bonei
- Îngrijirea copilului de către bunici, alți membri ai gospodăriei (în afara părinților), alte rude, prieteni sau vecini.
.