Realizările aztecilor
Aztecii au adaptat multe idei de la grupurile anterioare, inclusiv calendarele și templele-piramidă. Dar aztecii au îmbunătățit aceste idei și le-au făcut proprii.
Știință și tehnologie Una dintre cele mai remarcabile realizări tehnologice ale aztecilor a fost construcția orașului lor insular, Tenochtitlán. Aztecii au mărit suprafața orașului prin crearea unor insule artificiale numite chinampas. Astăzi, cultivatorii de flori din Xochimilco, în apropiere de Mexico City, încă mai folosesc chinampas. Turiștilor le place să facă excursii cu barca pentru a vedea aceste „grădini plutitoare”.
La fel de impresionante ca și chinampas au fost cele trei șosele care legau Tenochtitlán de continent. Căile de acces erau adesea aglomerate cu oameni care călătoreau în și dinspre capitală. În timpul sezonului ploios, când apele lacului creșteau, căile de acces serveau și ca diguri.
Pentru a gestiona timpul, aztecii au adaptat calendarul solar și calendarul sacru mayaș. Calendarul solar de 365 de zile a fost deosebit de util pentru agricultură, deoarece urmărea anotimpurile. Preoții foloseau calendarul sacru de 260 de zile pentru a prezice evenimentele și pentru a determina zilele „norocoase” pentru lucruri precum plantarea culturilor și plecarea la război.
Unul dintre cele mai faimoase artefacte aztece este un calendar numit Piatra Soarelui. Dedicată zeului soarelui, această piatră frumos sculptată are o lățime de aproape doisprezece picioare și cântărește aproape douăzeci și cinci de tone. În centru este reprezentat chipul zeului soarelui. Astăzi, Piatra Soarelui este un simbol binecunoscut al Mexicului.
Arte și arhitectură Aztecii au practicat o serie de arte, inclusiv poezia, muzica, dansul și sculptura. Poeții scriau versuri pentru a cânta laudele zeilor, pentru a spune povești și pentru a celebra lumea naturală. Poezia era foarte apreciată. Poeții azteci își cântau poemele sau le recitau pe muzică. Uneori, actorii le interpretau, creând un spectacol dramatic cu dialoguri și costume.
Muzica și dansul erau caracteristici importante ale ceremoniilor și sărbătorilor aztece. Oamenii se îmbrăcau elegant pentru aceste ocazii speciale. Femeile purtau bluze frumoase peste fuste. Bărbații își pictau fețele, își ungeau părul și purtau coifuri cu pene. Dansatorii formau cercuri mari și se mișcau în ritmul tobelor și în sunetul clopotelor cu clopoței. Dansurile aveau o semnificație religioasă, iar dansatorii trebuiau să execute corect fiecare pas. Uneori, mii de oameni dansau în același timp. Chiar și împăratul se alătura ocazional.
Aztecii erau, de asemenea, pictori și sculptori înzestrați. Pictorii foloseau culori strălucitoare pentru a crea scene înfățișând zei și ceremonii religioase. Sculptorii au modelat statui de piatră și sculpturi în relief pe pereții templelor. De asemenea, sculptau figuri mici și realiste de oameni și animale din piatră și pietre semiprețioase, cum ar fi jadul. În ceea ce privește meșteșugul tehnic și frumusețea, lucrările lor le depășeau pe cele ale culturilor mezoamericane anterioare.
În arhitectură, aztecii sunt cel mai bine amintiți astăzi pentru templele lor masive de piatră. Aztecii au fost unici în construirea de scări duble, precum cele ale Marelui Templu din Tenochtitlán. Scările duceau la două temple, unul pentru zeul soarelui și unul pentru zeul ploii. Piramidele mai mici din apropiere aveau propriile temple, unde ardeau focuri de sacrificiu în fața unor statui uriașe ale zeilor.
Limbă și scriere Limba vorbită a fost ridicată la rang de artă în societatea aztecă. Aproape orice ocazie cerea discursuri dramatice și adesea înflorite. Vocabularul bogat al limbii aztece, nahuatl, a permis vorbitorilor să creeze cuvinte noi și să descrie concepte abstracte.
Sistemul aztec de scriere folosea atât glife, cât și pictograme. O pictogramă este un desen care înfățișează un cuvânt, o frază sau un nume, mai degrabă decât să îl simbolizeze. De exemplu, pictograma aztecă pentru război era un simbol format dintr-un scut și o măciucă. Aztecii nu aveau suficiente pictograme și glife pentru a exprima tot ceea ce se putea vorbi în limba lor. În schimb, scribii foloseau scrisul pentru a enumera date sau pentru a schița evenimente. Preoții foloseau aceste scrieri pentru a-și trezi amintirile atunci când relatau povești din trecut.