Refurile de corali sunt habitate oceanice importante și oferă un exemplu convingător al riscurilor schimbărilor climatice. Recifurile asigură o mare parte din biodiversitatea Pământului – ele au fost numite „pădurile tropicale ale mărilor”. Oamenii de știință estimează că 25 la sută din toate speciile marine trăiesc în interiorul și în jurul recifurilor de corali, ceea ce face ca acestea să fie unul dintre cele mai diverse habitate din lume.
Paulo Maurin, coordonatorul educației și al burselor pentru Programul de conservare a recifurilor de corali al NOAA, spune că recifurile sunt de neprețuit pentru biodiversitatea planetei noastre.
„Ele acționează ca pepiniere productive pentru multe specii de pești, oferind peștilor mici un cămin și o șansă de a crește”, spune el. „Diversitatea recifurilor de corali este atât de bogată încât nu avem o numărătoare fermă a tuturor speciilor care trăiesc în interiorul lor și în fiecare an descoperim noi specii.”
Refurile oferă o varietate de beneficii economice, inclusiv activități recreative, turism, protecția coastelor, habitat pentru pescuitul comercial și conservarea ecosistemelor marine.
„Coralii sunt importanți pentru noi din multe motive”, spune Maurin. „Din punct de vedere practic, ei pot ajuta la protejarea coastelor împotriva furtunilor, de exemplu, și ajută la menținerea pescuitului care este esențial pentru o mulțime de oameni. Iar compușii complecși găsiți în recifele de corali sunt promițători în medicina modernă. Acestea sunt ceea ce noi numim servicii ecosistemice care ar fi foarte greu și costisitor de înlocuit.
„Ei au, de asemenea, o capacitate unică de a ne inspira să explorăm și să vizităm oceanul. Vă puteți gândi la vreo altă nevertebrată pe care oamenii ar veni de departe doar pentru a o vedea?”
Coralii trăiesc cu algele într-un tip de relație numită simbioză. Aceasta înseamnă că organismele cooperează una cu cealaltă. Algele, numite zooxanthellae, trăiesc în interiorul coralilor, care oferă o coajă exterioară rezistentă făcută din carbonat de calciu. În schimbul acestei protecții, algele oferă gazdei lor hrană produsă prin fotosinteză. Zooxanthellae oferă, de asemenea, coralilor culorile lor izbitoare.
Această relație simbiotică este puternic dependentă de temperatura apei din jur. Pe măsură ce apa se încălzește, zooxantelele sunt expulzate din țesutul unui coral, ceea ce face ca acesta să își piardă culoarea și o sursă majoră de hrană. Acest proces este cunoscut sub numele de „albire a coralilor”.
Albirea coralului nu înseamnă întotdeauna moartea unui recif de corali. Coralii își pot recupera zooxantelele în timp, dar procesul necesită temperaturi mai scăzute.
Apa oceanică mai caldă devine, de asemenea, mai acidă. Acidificarea oceanelor face mai dificilă pentru corali construirea exoscheletelor lor dure. În Marea Barieră de Corali din Australia, calcifierea coralilor a scăzut cu 14,2 la sută din 1990 – un declin mare și rapid care nu a mai fost văzut de 400 de ani.
Acidificarea oceanelor are loc și din cauza creșterii nivelului de dioxid de carbon (CO2). Oceanul absoarbe dioxidul de carbon eliberat în atmosferă. Dioxidul de carbon modifică chimia apei de mare prin reducerea pH-ului, o măsură a acidității. Apa care are un pH mai mic este mai acidă.
„Atunci când pH-ul apei de mare este redus ca urmare a CO2, disponibilitatea ionilor de carbonat – unul dintre principalele elemente constitutive ale scheletului lor de calciu-carbonat – este redusă, iar coralilor le este mai greu să își construiască sau chiar să își mențină scheletul”, spune Maurin.
Combinația dintre creșterea temperaturilor oceanice și creșterea acidității va provoca probabil schimbări majore la nivelul recifelor de corali în următoarele decenii și secole. Noile cercetări sugerează că coralii ar putea începe să se dizolve la concentrații atmosferice de CO2 de până la 560 de părți pe milion, care ar putea fi atinse până la mijlocul acestui secol, dacă emisiile nu vor fi reduse. În 2010, nivelurile de dioxid de carbon din atmosferă erau de aproximativ 390 de părți pe milion.
Maurin consideră că există mai multe modalități prin care oamenii pot contribui la conservarea acestor resurse valoroase.
„Pe termen lung, trebuie să reducem cantitatea de CO2 care se află în atmosferă și care cauzează atât albirea crescută, cât și acidificarea”, spune el. „Dar, în timp mai imediat, există și alte modalități de a ajuta. Înțelegând că albirea și acidificarea stresează coralii, putem ajuta prin construirea a ceea ce noi numim „rezistența recifului”. Adică, asigurându-ne că recifele au această capacitate de a-și reveni.
„De exemplu, asigurându-ne că există mai puțină poluare care intră în ocean poate ajuta coralii îndepărtați. De asemenea, oamenii pot ajuta asigurându-se că fructele de mare consumate sunt sustenabile și că nu contribuie la epuizarea speciilor de pești care țin sub control algele, respectând regulamentele de pescuit atunci când pescuiesc, precum și susținând zonele marine protejate în locurile cheie de conservare.”
>.