Relația lui Hamlets cu Ofelia și Gertrude Eseu de literatură engleză

Piesa Hamlets a fost scrisă de cel mai important scriitor din literatura engleză, William Shakespeare. El s-a născut în 1564 în Stratford-upon-Avon, Anglia. Hamlet este personajul protagonist al piesei. Hamlet este Prințul Danemarcei. El este fiul reginei Gertrude și al răposatului rege Hamlet, și nepotul actualului rege, în care se află Claudius. Hamlet este deprimat, înțepător și neîncrezător, plin de ură față de viclenia unchiului său și de repulsie față de sexualitatea mamei sale. Rezumatul acestei piese este că prințul Hamlet deplânge moartea tatălui său și recăsătorirea mamei sale, regina Gertrude, cu unchiul său Claudius. Într-o noapte, fantoma tatălui lui Hamlet îi apare și îi spune că Claudius l-a deziluzionat. Regele Hamlet vrea ca prințul să se răzbune și să-l ucidă pe unchiul său Claudius. Mai târziu, el aranjează o piesă veche a cărei poveste a fost aceeași cu cea a lui Claudius. Atitudinea și comportamentul lui Hamlet sunt rele și este mereu supărat. Hamlet îl ucide pe Polonius din greșeală; a crezut că este vorba de regele Claudius. Mai târziu, Laertes se întoarce din Franța pentru a se răzbuna pe moartea tatălui său. Ofelia îl iubește pe prințul Hamlet. Ea este cu adevărat îndrăgostită de el. Dar, prințul Hamlet, comportamentul brutal o împinge la nebunie. Ea moare înecată. La sfârșitul piesei, Gertrude, Laertes, Claudius și Hamlet mor. În

Cardoza 2

acest eseu voi discuta despre faptul că nebunia lui Hamlet îi pune în pericol relația cu Ofelia și Gertrude. Relația dintre mama lui Hamlet și Ofelia se schimbă în legătură cu problema răzbunării și a onoarei.

Ofelia este fiica lui Polonius (Lordul mare șambelan al curții regale daneze), și sora lui Laerte. Ea îl iubește pe Prințul de Demark, care este Hamlet. Ea este, de asemenea, interesantă pentru dragostea lui Hamlet. În actul al III-lea se dezvoltă, din confruntarea cu Ofelia. În această scenă, Hamlet este confruntat de Ofelia, în timp ce tatăl său și regele Claudius se ascund ca „spioni legitimi”(Lidz 67). În această scenă Hamlet acționează cu adevărat cu mintea cu Ofelia. Deși Hamlet lasă să dureze dragostea pentru Ofelia. Arătând felul în care își termină muzical când o vede apropiindu-se de ea: „Frumoasa Ofelia? -Nymph, in thy orisons/Be all my sins remember’d” (III, I, 89-90). „Se lasă repede purtat într-o tiradă împotriva Ofeliei, împotriva tuturor femeilor, împotriva lui însuși și împotriva întregii omeniri”. (Lidz 67). În această frază din piesă el ne lasă să înțelegem că este supărat pe toată lumea în care vrea să înceapă să caute răzbunare pentru moartea tatălui său. Pe el îl interesează doar uciderea unchiului său Claudius. Ofelia, bineînțeles, știe că l-a respins pe Hamlet, dar aici îl acuză lăsând să se înțeleagă că el a părăsit-o. Hamlet este cel care nu mai ține la ea. El se schimbă. Vrea să-i dea ocazia de a-și recâștiga dragostea. Poate să se angajeze într-o ceartă de îndrăgostiți care se termină cu o împăcare, dar din cauza aversiunii sale față de prefăcătorie, a furiei sale că Ofelia trebuie să asculte mai bine de tatăl ei decât să rămână cu el, a suspiciunii sale că sunt urmăriți, dar și din cauza dezamăgirii mamei sale care l-a făcut să nu aibă încredere în toate femeile, și o atacă grosolan și urât. A fost foarte supărat pe ea. El se repezeste

Cardoza 3

la ea. Cu toate acestea, el râde de ea pentru că a crezut că o iubește, dar prin aceasta denunță de fapt necinstea mamei și a unchiului său. El nu vede nici un sens în a-și păstra

familia singuratică sau omenirea, căci „de ce ai vrea să fii un crescător de păcătoși? Eu însumi sunt indiferent de cinstit; dar totuși m-aș putea acuza de atâtea lucruri încât ar fi fost mai bine ca mama mea să nu mă fi născut” (III, i, 121-124). În acest citat, el devine mai ofensiv și își pronunță înjurăturile misogine: „Dacă te căsătorești, îți voi da ca zestre această plagă: să fii castă ca gheața, pură ca zăpada, așa nu vei scăpa de calomnie. Du-te la călugărie, du-te” (III, I 135-137). În final, el sfârșește prin a spune ” Eu zic că nu vom mai avea căsătorii; cei care sunt deja căsătoriți, toți în afară de unul, să trăiască; restul să rămână așa cum sunt” (III, i,147-149). Ofelia este atât de dezamăgită de Hamlet prin reacția lui față de ea. Ea ia ratingurile lui ca pe un semn al nebuniei sale și îl deplânge pentru că are o minte nebună. În această scenă, Ofelia pare să țină atât de mult la prințul Hamlet, în realitate ea este atât de supărată pe tot ce spune el, încât nu știe cu adevărat că tot ce spune el este pentru răzbunare și onoarea morții tatălui său.

„Ofelia este nebunia în opoziție cu cea a lui Hamlet, luminând cauzele fiecăreia dintre ele prin faptul că face din situația Ofeliei omologul feminin al dilemei lui Hamlet. Acțiunea din jurul nebuniei Ofeliei formează contratema acțiunii din jurul nebuniei lui Hamlet, echilibrând intriga și ducând la moartea lui Hamlet, precum și la cea a Ofeliei”. (Lidz 88). Acest citat descrie importanța pe care au avut-o Hamlet și Ofelia. În realitate, Hamlet nu era supărat pe ea, ci doar făcea totul pentru a se răzbuna pe unchiul său. Ofelia pare că nu poate înțelege uciderea tatălui ei. Cu alte cuvinte, nu uciderea tatălui ei

Cardoza 4

a fost cea care a înnebunit-o, ci, oarecum, uciderea lui de către Hamlet, bărbatul pe care ea îl iubește și în fața căruia și-a așezat dragostea în visele ei. Iar ea nu se poate căsători niciodată cu el, iar el nu se poate căsători niciodată cu ea din cauza morții tatălui ei. Altfel, ea are obligația de a-l urî. Tatăl Ofeliei era foarte important pentru ea, în care Hamlet îl considerase un bătrân nebun. Atitudinea și comportamentul lui Hamlet față de Ofelia nu puteau fi decât extrem de tulburătoare pentru ea, care îl adora. Pentru Ofelia, Hamlet nu înseamnă decât nebunie și răutate.

Gertrude este mama lui Hamlet. Ea este o ignorantă că cumnatul Claudius i-a ucis soțul. Dar este oarbă când află că cel care l-a ucis pe regele Hamlet a fost Claudius, noul ei soț. Există câteva motive pentru care Hamlet se schimbă cu mama sa. După moartea tatălui său, Hamlet s-a supărat pe ea, nu i-a permis să îl îngrijească și a fost lipsit de respect față de ea. Sentimentul lui Hamlet față de mama sa a devenit din ce în ce mai violent. Hamlet nu i-a spus mamei sale că Claudius i-a ucis tatăl. Nu poate convinge ce ar putea să o atragă la Claudius; nu poate fi vorba nici măcar de nebunie, ci de un diavol. El nu poate înțelege sexualitatea:

O Sham! Unde ți-e roșeața? Iad răzvrătit,

Dacă așa poți să te răzvrătești în oasele unei matroane,

Pentru tinerețea înflăcărată virtutea să fie ca ceara

Și să se topească în propriul ei foc; proclamă n rușine

Când ardoarea compulsivă dă încărcătura,

De vreme ce gerul însuși ca activ arde,

Și rațiunea se pretează voinței. (III, iv, 82-88)

Cardoza 5

În această scenă, mama sa nu poate opri denunțarea ei, iar Hamlet devine mai explicit:

Nu, dar să trăiești

În sudoarea de rând a unui pat îndrăgit,

Stew’d in corruption, hăhăind și făcând dragoste

Supra urâtului coteț,- (III,iv, 91-93).

Se poartă urât cu mama sa. El crede că mama sa se căsătorește prea curând cu unchiul său. Hamlet se schimbă mult cu mama sa legat de răzbunarea și onoarea pentru tatăl său.

În concluzie Hamlet se schimbă din cauza morții tatălui său. El era o persoană diferită cu toată lumea înainte de uciderea tatălui său. El era supărat pe unchiul său Claudius pentru că acesta îi ucide tatăl pentru ca el să fie rege. Mama sa nu a fost o victimă a lui Claudius. Hamlet era supărat pe mama sa pentru că l-a căsătorit prea devreme. Ofelia era femeia care îi plăcea. Dar din cauza răzbunării sale și a onoarei tatălui său, totul s-a schimbat. A pierdut-o pe femeia visurilor sale pentru tatăl său. Scriitorului îi place să citească și să urmărească piesa de teatru Hamlet. A fost o piesă foarte interesantă pe care majoritatea elevilor o plâng pentru dragostea Ofeliei și a lui Hamlet.

Cardoza 6

.