A trecut un secol, mai exact, de când comuniștii au venit pentru prima dată la putere. S-a întâmplat în Rusia, răvășită de trei ani de război mondial și de răsturnarea, cu opt luni înainte, a țarului Nicolae al II-lea. Puțini din afara Rusiei credeau că guvernul comunist ar putea rezista mult timp. Dar, de fapt, acea „Revoluție din Octombrie” a fost avangarda – pentru a folosi un termen comunist preferat – a unei mișcări mondiale, una care a inspirat milioane de oameni din întreaga lume și a respins alte milioane.
Comunismul pur ar implica, în teorie, proprietatea comună a mijloacelor de producție și o ofilire a statului. În mod nesurprinzător, nu a fost niciodată realizat. Dar o ideologie care promitea să răstoarne puterea capitalului și distorsiunile pe care acumularea de capital le producea asupra societății a atras adepți din Coreea, în est, până în Cuba, în vest. Adepții săi credeau că pentru a construi comunismul era nevoie de dezrădăcinarea convingerilor capitaliste și de eliminarea celor care se agățau de moduri de gândire burgheze sau contrarevoluționare. Multe milioane de oameni au fost împachetați în lagăre de prizonieri, iar alte milioane au murit de foame, de expunere și de gloanțele călăilor în încercarea de a construi un viitor comunist.
Și apoi totul a început să se destrame. A fost făcut praf de cinism, epuizare și de inevitabilele comparații cu economiile de piață prospere din Occident. Comunismul mondial a fost cel mai de temut inamic al Americii în deceniile de mijloc ale secolului XX. Dar, începând din 1989, o țară după alta fie s-a debarasat complet de comunism, fie l-a dat discret la o parte în goana după afaceri. Astăzi, el trăiește doar în cele mai atenuate forme. Coreea de Nord este singura rezistentă feroce dintre națiunile comuniste rămase, dar chiar și acolo piețele au schimbat natura economiei.
Prezentăm aici o cronologie a momentelor marcante din istoria de 100 de ani a comunismului la putere, o înregistrare a unei mișcări care a urmărit o revoluție mondială, o industrializare la scară epică și crearea unei noi forme de societate. A crescut dintr-o revoltă urbană în nord-vestul Rusiei, s-a răspândit în întreaga lume, a dezvoltat o putrefacție profundă și, în cele din urmă, s-a retras ca gheața unui râu în timpul dezghețului de primăvară.
7 noiembrie 1917
Marea Revoluție din Octombrie
O facțiune marxistă revoluționară numită bolșevici a preluat puterea în Rusia, condusă de Vladimir Lenin. (A avut loc pe 25 octombrie, conform vechiului calendar rusesc, de unde și numele.) După un război civil brutal, bolșevicii au înființat ceea ce a devenit Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. Acesta a fost primul guvern comunist din lume. Sovieticii intenționau să exporte comunismul în celelalte mari națiuni industriale, ceea ce i-a transformat în paria printre capitaliști.
Vladimir Ilici Ulianov (1870-1924), mai bine cunoscut sub numele de Lenin, se adresează susținătorilor săi la Moscova, la prima aniversare a Revoluției bolșevice. (Agence France-Presse/Getty Images)
30 iunie 1929
Fondarea Magnitogorsk
Liderul sovietic Iosif Stalin a ordonat construirea unui nou oraș care să găzduiască cea mai mare fabrică de fier și oțel din Uniunea Sovietică. Aceasta făcea parte dintr-un plan de cinci ani pentru a scoate Rusia din economia feudală și agricolă și a o transforma într-un gigant industrial. Magnitogorsk, în Munții Urali, a fost construit cu ajutorul inginerilor americani și a fost modelat după modelul orașului Gary, Ind. A devenit o piesă de rezistență a realizărilor economice sovietice.
Dar a existat și o altă latură a economiei sovietice: O foamete provocată de om a lovit Ucraina, iar milioane de bărbați și femei au dispărut în gulag. Munca deținuților a fost angajată pentru a săpa canale, a tăia lemn și a extrage cărbune.
O brigadă de muncitori la Combinatul de oțel V.I. Lenin din Magnitogorsk. (Tass via Getty Images)
9 mai 1945
Victorie asupra Germaniei naziste
Sovieticii au dus greul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Eventualul lor triumf a fost exploatat încă de atunci ca un eveniment justificativ, unul care conferă glorie și legitimitate U.R.S.S. – și succesorului său rus. La sfârșitul războiului, Moscova a instaurat regimuri comuniste prietenoase în toată Europa de Est, creând ceea ce Winston Churchill a numit Cortina de Fier, în timp ce Războiul Rece cu Occidentul a coborât.
Soldații armatei sovietice își ridică steagul deasupra Reichstagului din Berlin la 30 aprilie 1945. (Sovfoto/UIG via Getty Images)
1 octombrie 1949
Mao declară victoria comuniștilor în China
Conflictul de lungă durată dintre naționaliști și comuniști s-a încheiat în cele din urmă cu o victorie aproape totală a comuniștilor. Mao Zedong, liderul Partidului Comunist, a fost întâmpinat la Moscova ca tribun al comunismului asiatic. Dar nu a trecut mult timp până când tensiunile au dus la o ruptură, despărțind cele mai importante două țări ale comunismului.
În deceniile care au urmat, milioane de chinezi aveau să moară în lagărele de muncă și de foame.
27 iulie 1953
Războiul din Coreea se încheie în impas.
Cu înfrângerea japonezilor în cel de-al Doilea Război Mondial, Coreea a fost împărțită între un Nord comunist, sub aripa Uniunii Sovietice, și un Sud favorabil Vestului. Războiul coreean a izbucnit în 1950, punându-i pe coreeni unii împotriva altora și atrăgând Statele Unite și aliații săi de o parte, și chinezii comuniști de cealaltă parte. S-a încheiat în cele din urmă cu o remiză, deși până în prezent Coreea de Nord o prezintă ca pe o victorie.
O unitate nord-coreeană mecanizată participă la capturarea orașului Taejon de la forțele americane în 1950. (Korean Central News Agency/Korea News Service/AP Images)
4 noiembrie 1956
Sovieticii zdrobesc revolta maghiară
După moartea lui Stalin în 1953, venirea lui Nikita Hrușciov ca lider sovietic părea să prevestească o dezghețare a represiunii. Ungurii recalcitranți, dornici să se elibereze de Moscova, au organizat o revoltă care a dus la prăbușirea guvernului lor. Președintele Dwight Eisenhower i-a încurajat. Dar Statele Unite au stat deoparte când armata sovietică s-a revărsat în țară, zdrobind rebeliunea.
1 ianuarie 1959
Fidel Castro preia puterea în Cuba
Castro și revoluționarii săi au ieșit din munți pentru a răsturna regimul corupt al lui Fulgencio Batista, care avea legături puternice cu crima organizată americană. La început dispus să trateze cu Statele Unite, Castro a apelat la Moscova pentru sprijin în decurs de un an, în fața ostilității americane. Liderii americani au fost șocați să vadă comunismul punând piciorul în emisfera vestică.
Susținătorii liderului rebel Fidel Castro poartă o pictură a eroului lor în timpul unui miting de bun venit de-a lungul Malecón din Havana, după ce Castro l-a răsturnat pe dictatorul Fulgencio Batista. (Associated Press)
30 aprilie 1975
Saigon cade
Războiul sângeros și îndelungat din Vietnam, care a distrus administrația lui Lyndon Johnson și a contribuit la căderea lui Richard Nixon, s-a încheiat cu o victorie comunistă. Saigonul a fost redenumit Ho Chi Minh City. Acesta a fost aproape de punctul culminant al comunismului global, deși puțini bănuiau acest lucru la acea vreme.
Locuitorii din Saigon ies în stradă pentru a întâmpina trupele comuniste la 30 aprilie 1975, la sfârșitul războiului din Vietnam. (Agence France-Presse/Getty Images)
31 august 1980
Solidaritatea se formează în Polonia
Primul sindicat independent din Europa de Est postbelică a fost înființat într-un șantier naval din Gdansk, condus, printre alții, de un electrician pe nume Lech Walesa. Mai întâi, guvernul de la Varșovia a încercat să negocieze cu acesta. Apoi, sindicatul a fost scos în afara legii. Dar nu a dispărut niciodată și avea să se ridice în anul crucial 1989.
Lech Walesa, în fruntea unei delegații de muncitori în grevă, se află pe un podium improvizat pentru a anunța semnarea unui contract preliminar la șantierul naval Lenin din Gdansk, Polonia. (Associated Press/Reportagebild)
4 iunie 1989
Protestele din Piața Tiananmen sunt zdrobite
Protestatarii prodemocrație au ocupat piața centrală din Beijing, inspirați de un program de schimbări pe care liderii chinezi îl urmăreau cu prudență. Provocarea a fost prea mare pentru guvernul comunist, iar acesta a trimis trupe și tancuri pentru a mătura piața. Sute, poate mii, și-au pierdut viața. Lecția a fost învățată și nimic de genul acesta nu s-a mai întâmplat din nou în China.
Un chinez stă singur pentru a bloca o linie de tancuri care se îndrepta spre est pe bulevardul Cangan din Beijing, în Piața Tiananmen, la 5 iunie 1989. Bărbatul, care cerea încetarea violențelor împotriva demonstranților pro-democrație, a fost îndepărtat de către trecători, iar tancurile și-au continuat drumul. (Jeff Widener/Associated Press)
9 noiembrie 1989
Căderea Zidului Berlinului
Cinci luni mai târziu, liderul sovietic Mihail Gorbaciov a semnalat guvernului comunist est-german că Moscova – preocupată de declinul economic și de golirea fervoarei ideologice – nu-i va veni în ajutor în fața protestelor populare în creștere. Solidaritatea ocupase deja un loc în guvernul polonez, iar maghiarii treceau granița în Austria. Dar când Zidul a căzut și berlinezii au fost din nou uniți în demonstrații pline de bucurie, a fost clar pentru întreaga lume că era comunistă din Europa de Est se încheiase.
Doi ofițeri de poliție vest-germani împiedică oamenii să se apropie în timp ce poliția națională est-germană stă pe și lângă o porțiune căzută a Zidului Berlinului la 11 noiembrie 1989. (Gerard Malie/Agence France-Presse/Getty Images)
19 august 1991
Tovitura de stat eșuată de la Moscova semnalează sfârșitul U.R.S.S.S.
Liniștea dură sovietică a încercat să-l răstoarne pe Mihail Gorbaciov de teamă că politicile sale de glasnost și perestroika – deschidere și restructurare – puneau țara lor în pericol de a se destrăma. Eșecul lor a dat un impuls major celui mai important anticomunist al Rusiei, Boris Elțîn, și a dus, în schimb, la scoaterea în afara legii a Partidului Comunist doar câteva săptămâni mai târziu. Uniunea Sovietică s-a destrămat și a încetat să mai existe la 25 decembrie 1991.
Boris Elțîn, președintele Federației Ruse, vorbește din vârful unui tanc în fața clădirii parlamentului rus din Moscova, la 19 august 1991. Elțîn a făcut apel la poporul rus să reziste unei tentative de lovitură de stat din partea liniei dure comuniste. (Associated Press)
16 august 2010
Economia Chinei depășește Japonia
Cifrele guvernamentale publicate în această zi au arătat că China a depășit Japonia pentru a deveni a doua cea mai mare economie a lumii. Întoarcerea Beijingului de la marxism către capitalismul sponsorizat de stat a fost în curs de desfășurare pentru cea mai mare parte a celor două decenii, iar acum arăta rezultate dramatice.
O fabrică de textile din Yiwu, în provincia Zhejiang din estul Chinei, în 2010. (Agence France-Presse/Getty Images)
3 septembrie 2017
Coreea de Nord spune că poate lovi SUA cu o bombă cu hidrogen.
Trei generații de conducere a familiei Kim au transformat Coreea de Nord într-un stat necinstit, mai degrabă o monarhie decât o națiune cu adevărat comunistă. Introducerea reformelor de piață – deși la o scară mai mică decât în China sau Vietnam – a ajutat economia. Dar ostilitatea față de Occident, și în special față de Statele Unite, s-a acutizat. Coreea de Nord consideră că armele nucleare sunt singurul mijloc prin care își poate menține suveranitatea în fața a ceea ce ea numește agresiune americană. La o sută de ani de la preluarea puterii de către Lenin în Rusia, aceasta este cea mai spinoasă redută a comunismului.
Liderul nord-coreean Kim Jong Un gesticulează spre o carcasă metalică într-o fotografie oficială care a fost publicată în momentul în care Pyongyang a anunțat, la 3 septembrie, că a dezvoltat o bombă cu hidrogen care poate fi încărcată în noua rachetă balistică intercontinentală a țării. (Agence France-Presse/Getty Images)
Design de Joe Moore și Matthew Callahan. Hărți de Laris Karklis
.